(INTERVIU) Dmitri Torner: Moldova trebuie să-şi construiască politica externă în baza principiului de neutralitate, cu condiţia că acesta va deveni funcţional

Interviu cu Dmitri Torner, om de afaceri, expert şi filantrop

Î: Dmitri, Dvs. anterior aţi lansat ideea că Republica Moldova ar trebui să preia modelul Austriei, inclusiv în ceea ce ţine de politica externă….

D.T.: Aşa este. Eu într-adevăr consider că cel mai bun model de dezvoltare pe care-l poate prelua Republica Moldova este cel al Austriei. Iar dacă v-aţi referit la componenta ce ţine de politica externă, cred că ar fi cazul să menţionăm că Austria şi-a construit politica sa externă pe baza neutralităţii. Astăzi, Austria este unul din cele 6 state europene, care şi-au declarat neutralitatea, iar respectivul principiu este pe deplin funcţional, oferind beneficii reale cetăţenilor.

Î: Dar şi Moldova este stat neutru, acest principiu fiind introdus în Constituţie.

D.T.: Există o mare deosebire între neutralitatea declarată de Republica Moldova şi cea a Austriei. Şi această deosebire explică de ce în cazul Austriei neutralitatea este pe deplin funcţională, iar în cazul Moldovei – nefuncţională. Austria şi-a declarat neutralitatea în 1955 şi numai după ce s-a asigurat că aceasta e recunoscută de cele patru mari forţe de nivel mondial (SUA, URSS, Marea Britanie şi Franţa), care au învins în Războiul doi mondial şi până la un moment dat avuseră trupe ce staţionau pe teritoriul Austriei. Republica Moldova şi-a declarat neutralitatea în mod unilateral, introducând acest principiu în Constituţie în 1994. Dincolo de introducerea în Constituţie a principiului de neutralitate, Republica Moldova nu a făcut nimic pentru recunoaşterea acestuia la nivel internaţional. Aceasta şi explică în mare parte de ce neutralitatea Republicii Moldova este mai degrabă declarativă, decât funcţională.

Î: Înseamnă aceasta că Moldova trebuie să renunţă la neutralitate?

D.T.: Nici într-un caz! Principiul de neutralitate al Republicii Moldova trebuie dezvoltat, promovat în plan extern, asigurată o largă susţinere a acestuia la nivelul organizaţiilor internaţionale. Doar astfel ne putem asigura că acest principiu va deveni funcţional şi va constitui acea piatră de temelie pe care vom construi politica externă a ţării.

Î: Şi care în acest caz ar fi modelul de politică externă potrivit pentru Moldova?

D.T.: Politica externă a Republicii Moldova trebuie să poarte un caracter maximal pragmatic, iar la bază să aibă relaţii de prietenie sau de parteneriat atât cu puterile regionale, cât şi cu marile puteri ale lumii. Toate relaţiile externe ale Republicii Moldova trebuie să pornească de la respectul şi interesul reciproc. Noi suntem o ţară mică şi altfel de politică externă nu putem construi. Este o mare greşeală când se încearcă echilibristica în politica externă – noi nu ne putem permite luxul de a juca pe interesele pe care le are la moment o mare putere sau alta. Pentru că, până la urmă, cu o astfel de politică externă, oricum te poticneşti, iar consecinţele sunt devastatoare. Ţările mici, ca Republica Moldova, trebuie să aibă o politică externă deşteaptă şi corectă şi aceasta trebuie să poarte un caracter constant, permanent, dar nu sporadic, sau se schimbe de la caz la caz după cum bat vânturile geopolitice.

Î: În acest caz, ce loc şi ce rol va reveni procesului de integrare europeană în politica externă a Republicii Moldova?

D.T.: Ferma mea convingere este că relaţiile cu Uniunea Europeană nu trebuie construite reieşind din situaţii concrete care se formează la un moment dat. Integrarea europeană este un proces de maximă responsabilitate care are la bază principii clare. Sunt criterii care trebuiesc întrunite şi noi trebuie să muncim astfel încât să devenim parte a Uniunii Europene nu doar formal, ca urmare a unor situaţii geopolitice ce apar, ci realmente să întrunim toate condiţiile ce se solicită. Numai astfel vom veni în Uniunea Europeană ca membri cu drepturi depline, întrunind toate condiţiile – de la nivel de trai comparabil cu cel din ţările Uniunii Europene şi până la instituţii şi sisteme care să funcţioneze exact ca şi cele din UE. Elementul de speculă nu trebuie să-şi aibă locul când vorbim de procese atât de importante cum este integrarea europeană, căci, în acest caz, tot noi vom avea de suferit. Nivelul de viaţă nu se schimbă ca urmare a semnării unor documente sau a adoptării anumitor decizii politice – nivelul de viaţă se schimbă, dacă munceşti conştiincios, dai dovadă de responsabilitate, implementezi standarde, acţionezi consecvent pentru realizarea unor scopuri stabilite din timp. Anume astfel trebuie abordată integrarea europeană, dacă ne dorim ca ea să dea rezultate concrete în beneficiul ţării, al cetăţenilor.

Î: În opinia Dvs., cu ce organizaţii internaţionale Republica Moldova ar trebui să intensifice relaţiile de colaborare?

D.T.: Cu Consiliul Europei – în vederea preluării bunelor practici în ceea ce ţine de funcţionarea instituţiilor democratice şi implementarea reformelor (în special a reformei justiţiei); cu Organizaţia Naţiunilor Unite – mai ales în vederea recunoaşterii internaţionale a principiului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova; cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, inclusiv în vederea identificării unei soluţii paşnice şi unanim acceptate de reintegrare a ţării; cu Organizaţia Mondială a Comerţului, în vederea identificării noilor oportunităţi de dezvoltare comercial-economică. La moment există un enorm potenţial nevalorificat şi el poate fi valorificat doar prin impulsionarea cooperării cu organizaţiile menţionate.

Î: Şi la nivel de ţări concrete, care ar trebui să fie abordarea de bază a politicii externe?

D.T.: Cu Ucraina şi România – relaţiile trebuie să fie de bună vecinătate. Alternativă nu există, dacă ne dorim stabilitate şi dezvoltare. Vecinii nu ţi-i alegi – în schimb ţine de noi să creăm condiţiile necesare pentru o colaborare frumoasă, cu beneficii pentru toţi.

Cât despre marile puteri ale lumii, repet: noi nu putem avea alte relaţii decât bazate pe respect şi interes reciproc. Şi această abordare trebuie să fie una constantă, nu să se schimbe odată cu schimbarea puterii. Numai o astfel de politică externă poate să corespundă intereselor reale ale ţării, ale cetăţenilor. Restul abordărilor sunt periculoase, iar consecinţele pot fi imprevizibile.

Î: Vă mulţumesc pentru această discuţie interesantă. Sper să nu fie ultima.

D.T.: Sper şi eu şi vă mulţumesc pentru interesul manifestat faţă de punctul meu de vedere la această temă importantă.

sursa: actualitate.md