(INTERVIU) Veaceslav Garştea: Privesc mereu lucrurile pozitiv și cred cu tărie că tot ce se face e spre bine

Interviu cu Veaceslav Garştea, ex-şef adjunct al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră pentru Almanah Politic 2019.

În prima jumătate a anului 2019 aţi exercitat funcţia de şef adjunct al Poliţiei de Frontieră. Ştim că aţi avut ocazia să rămâneţi în funcţie. De ce aţi ales să plecaţi?

Sunt de părerea că pentru fiecare contează mult atmosfera în care lucrează. Relaţiile bune între colegii de muncă şi o relaţie şef-subaltern bazată pe principii corecte şi pe respect reciproc sunt pilonii de bază care fac astfel încât activitatea de serviciu să fie productivă. Aceste reguli sunt aplicabile şi pentru activitatea în poliţie şi de ele mă conduc inclusiv eu. Din păcate, în Republica Moldova, contrar principiilor unui stat de drept, politicul are o influenţă puternică şi asupra organelor de forţă. Conducerea de atunci a Ministerului Afacerilor Interne avea alte viziuni, contrare celor pe care le aveam eu şi de aceea am hotărât să plec din funcţie.

Cu ce rezultate înregistrate pe durata mandatului de şef adjunct al Poliţiei de Frontieră vă mândriţi?

Rezultatele frumoase pe care le-am înregistrat în perioada de aproape trei ani de zile, cât am deţinut funcţia de şef adjunct al Poliţiei de Frontieră, nu pot fi atribuite doar mie personal. Este rodul muncii unei echipe profesioniste şi puternice, din care am avut fericirea să fac parte şi, evident, în cadrul căreia am gestionat anumite procese. Primul lucru cu care mă mândresc foarte mult este fortificarea relaţiilor cu partenerii de dezvoltare şi atingerea unui apogeu de colaborare cu asemenea instituţii ca OIM, FRONTEX, EUBAM, Ambasada SUA, OSCE, UNDP, UNHCR şi altele. Datorită acestor relaţii strânse de parteneriat, Poliţia de Frontieră a devenit într-un termen relativ scurt cea mai transparentă instituţie de stat, care a reuşit să beneficieze de esenţiale suporturi financiare pentru implementarea proiectelor la frontieră. Astfel, o chestie istorică aş spune, a fost implementarea controlului comun la frontiera moldo-ucraineană, prin care am reuşit lansarea controlului şi patrulării comune a autorităţilor de frontieră din Republica Moldova şi Ucraina pe teritoriul statului vecin cu scopul de a controla teritoriul transnistrean. De atunci şi până în prezent, poliţiştii de frontieră moldoveni fac serviciul în PTC Cuciurgani pe teritoriul Ucrainei, urmând ca tipul acesta de control să fie extins şi în alte şapte puncte de trecere. O altă decizie, din nou, istorică aş spune, au fost negocierile cu autorităţile din România, care s-au soldat cu semnarea Protocolului dintre Ministerele Afacerilor Interne ale ambelor state privind crearea echipelor mixte şi lansarea patrulării comune la frontiera moldo-română. Numesc respectivele rezultate istorice, pentru că lucrurile acestea s-au întâmplat pentru prima dată în istoria Republicii Moldova şi, la fel, pentru Ucraina şi România. La baza acestor decizii au stat ore şi zile întregi de negocieri între grupurile tehnice de lucru, schimb de informaţii, ajustarea şi armonizarea legislaţiei şi, nu în ultimul rând, susţinerea politică. Sunt mândru că am fost parte a acestui proces.

Aveţi careva regrete legate de funcţia de şef adjunct al Poliţiei de Frontieră?

Nu regret niciodată nimic din tot ce se întâmplă în viaţa mea. Privesc mereu lucrurile pozitiv şi cred cu tărie că tot ce se face e spre bine. În familia Poliţiei de Frontieră am petrecut ultimii şase ani din cei 23 de ani de activitate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Au fost şase ani în care am muncit foarte mult, am trăit sentimente pozitive generate de activitatea într-un colectiv minunat şi profesionist. A fost o perioadă în care am descoperit un nou domeniu legat de Frontiera de Stat, iar felul de a mă adapta şi de a face faţă noului anturaj a devenit o adevărată provocare pentru mine. Cred că am reuşit să mă adaptez cu succes şi să produc rezultatul dorit. Şi, cine ştie, poate în timpul apropiat mă voi întoarce, pentru a mă implica din nou în asigurarea securităţii frontaliere a Republicii Moldova.

Care probleme ale Poliţiei de frontieră ar trebui soluţionate în primul rând?

În anul 2019 Poliţia de Frontieră a schimbat de trei ori componenţa managerială. După cum am spus mai devreme, din păcate şi contrar principiilor unui stat de drept, în Republica Moldova politicul se răsfrânge direct şi asupra structurilor de forţă. Schimbarea top-managementului în mod evident este un şoc pentru instituţie. Urmează imediat o etapă de studiu, după care vine etapa acomodării şi doar după aceasta încep să fie înregistrate rezultate în activitate. Îmi doresc foarte mult ca Poliţia de Frontieră, ca de altfel şi celelalte instituţii ale statului, să nu fie influenţate de schimbările politice din ţară. În aşa mod va fi asigurată continuitatea activităţilor şi proceselor, stabilitatea în relaţiile dintre angajaţi, încrederea faţă de partenerii de dezvoltare, ceea ce ar însemna în continuare asimilarea finanţărilor din proiecte. La fel de importantă este stabilitatea şi memoria instituţională, fapt ce ar asigura ca mecanismul acesta compus dintr-o sumedenie de procese să activeze independent şi indispensabil.

Cu ce vă ocupaţi în prezent?

Am un regim zilnic foarte activ. De altfel, mereu a fost aşa. De ce spun regim? Pentru că am priorităţile clar stabilite, iar activităţile mele sunt repartizate conform importanţei într-o ordine succesivă. La moment pun un accent deosebit pe autodezvoltare: citesc mult, învăţ limbi străine, fac sport şi, desigur, acord mai multă atenţie familiei şi în special copiilor, căci nu mi-am putut permite acest lucru în perioada în care activam în poliţie. În modul acesta încerc să recuperez anumite momente ce ţin de familie. Totuşi, prioritar pentru mine este să mă dezvolt în alt domeniu decât cel juridic şi de securitate, în care am activat timp de 23 de ani. Mă refer la domeniul economic, domeniul pe care mi-am dorit dintotdeauna să-l cunosc şi pentru care am făcut a doua facultate la specialitatea Business şi Administrarea Afacerilor. Interesant este şi domeniul politic, dar asta este deja altă istorie. Am primit recent câteva propuneri de angajare, inclusiv de la o companie de peste hotare, însă până la acest moment nu am luat încă o decizie în acest sens. Cred că în scurt timp voi decide.

Admiteţi o revenire în structurile de stat? Dacă da, în care anume?

Niciodată să nu spui niciodată. Desigur că admit reîntoarcerea mea în sistem. Experienţa profesională de 23 de ani (începutul fiind încă în anul 1998) în cadrul Ministerului Afacerilor Interne îmi permite să spun cu îndrăzneală că aş face faţă în orice funcţie în cadrul organelor de forţă din domeniul ordinii publice sau de securitate a ţării. Am început de la studiile de specialitate în cadrul Academiei de Poliţie, de la primul grad special acordat în anul 2002. Mi-am început activitatea în funcţii executive de cel mai inferior nivel, continuând o ascensiune profesională frumoasă, care mi-a permis să ajung în grad de colonel de poliţie (la moment comisar-şef) şi la funcţii de conducere, având câteva mii de angajaţi în subordine. Cunosc foarte bine sistemul afacerilor interne, în care am crescut şi m-am format ca profesionist, de aceea, aşa cum iubesc să spună militarii: când Patria va cere, sigur voi fi gata să revin şi să muncesc în continuare.

Ce priorităţi aveţi pentru perioada imediat următoare? Ce planuri de viitor aveţi şi ce aşteptări aveţi de la 2020?

Am priorităţi şi planuri foarte îndrăzneţe, atât pe o perioadă scurtă, cât şi pe termen lung. Pun un accent deosebit pe autodezvoltarea mea. În cazul în care anumite circumstanţe vor permite şi voi fi solicitat din nou la serviciu în organele de forţă, imediat aceasta va deveni prioritatea mea numărul unu, dacă acest lucru se va întâmpla într-un viitor nu chiar îndepărtat. În alte circumstanţe, prioritatea numărul unu pentru mine va deveni dezvoltarea şi activitatea în alt domeniu, acesta fiind probabil cel economic.

sursa: Almanah Politic 2019