Un tablou deloc optimist sau lecţiile ce trebuiesc învăţate

Intenţionat nu am venit cu careva bilanţuri anuale la finele lui 2022 şi nici în prima lună din 2023. Deşi cunosc nu din auzite care este situaţia, am aşteptat să fie făcută publică statistica anuală oficială. Şi primele date statistice pentru 2022, relevante pentru domeniul în care activez, au fost deja făcute publice. Mă refer la datele privind autorizaţiile de construcţie ce au fost eliberate anul trecut. Apropo, pe parcursul anului 2022, când se prefigurau anumite tendinţe îngrijorătoare în acest domeniu, eu am abordat subiectul de două ori şi chiar mi-am permis să formulez unele recomandări pentru a remedia situaţia. Din păcate, însă, tendinţele au căpătat proporţii şi acum avem ceea ce avem.

La concret, datele Biroului Național de Statistică arată că, în anul 2022 s-au eliberat 3394 de autorizații de construire pentru clădiri rezidențiale și nerezidențiale, în scădere cu 17,6% față de anul 2021. Anul trecut au fost eliberate 2301 de autorizații de construire pentru clădiri rezidențiale, în descreștere cu 24% față de anul precedent. Totodată, în aceeași perioadă au fost eliberate 1093 autorizații de construire pentru clădiri nerezidențiale, în creștere cu doar 0,1% față de anul precedent.

În profil regional, în anul 2022 față de anul precedent se atestă o scădere a numărului autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidențiale în următoarele regiuni: mun. Chișinău (-572 de autorizații sau -33,8%), Nord (-57 de autorizații sau -19,1%), Centru (-51 de autorizații sau -7,8%), UTA Găgăuzia (-49 de autorizații sau -23,7%). De asemenea, în anul 2022 față de anul precedent se atestă o descreștere a autorizațiilor de construire pentru clădirile nerezidențiale în următoarele regiuni: Centru (-42 de autorizații sau -13,3%), UTA Găgăuzia (-46 de autorizații sau -23,1%). În alte regiuni, sunt uşoare creşteri, dar acestea nu pot schimba semnificativ tabloul general, care e unul dezolant.

Cu alte cuvinte, asistăm la o înrăutăţire considerabilă a situaţiei în unul din domeniile cheie ale economiei naţionale. Or, domeniul construcţiilor este unul din principalii furnizori de venituri la bugetul de stat. De asemenea, în acest domeniu sunt angajaţi un număr impresionant de muncitori calificaţi şi necalificaţi, iar nivelul de salarizare este unul destul de bun, comparativ cu alte domenii. Ca să nu mai vorbim de rolul social important ce-i revine domeniului construcţiilor. Dacă doriţi, se poate de afirmat chiar că starea domeniului construcţiilor poate servi drept indicator al stării economiei naţionale în general. Aceasta dacă avem în vedere tangenţele domeniului construcţiilor cu alte ramuri cheie ale economiei naţionale – începând de la producerea de materiale de construcţii şi terminând cu activităţile desfăşurate de sistemul bancar sau de alte instituţii de creditare. Tangenţe există chiar şi cu astfel de domenii, ca, spre exemplu, cel în care-şi desfăşoară activitatea companiile de securitate şi care, la prima vedere, s-ar părea că nu are treabă cu situaţia din domeniul construcţiilor. Deci, există o interdependenţă oarecare, or economia naţională e ca şi un lanţ, în care, atunci când e afectat un inel, schimbările se resimt şi la nivelul celorlalte inele.

Dat fiind cele menţionate, eu revin la ideea enunţată anterior şi anume că acum mai mult ca oricând e nevoie de un dialog consistent şi eficient între reprezentanţii domeniului construcţiilor şi organele de resort. Da, situaţia economică în ţară, dar şi în regiune, e dificilă. Da, avem încă consecinţele nefaste ale pandemiei şi a crizei economice ce a survenit ca urmare a acesteia. Da, avem război în ţara vecină, care ne afectează destul de mult. Însă, indiferent de toate acestea, există posibilităţi reale pentru a schimba semnificativ în bine situaţia. Pentru aceasta trebuie doar să avem dialogul menţionat, din care ar rezulta cele mai bune soluţii – şi pentru domeniul construcţiilor, şi pentru ţară, în general.

Viorel Godea, director al Lagmar-Impex