Curentul unionist – noua țintă a Partidului Democrat?

Este o întrebare care a reapărut în prim planul discuţiilor în anumite cercuri după cele mai recente evenimente politice, mai ales după ce Guvernul a avizat pozitiv proiectul de lege privind introducerea în Constituţie a limbii române ca limbă de stat. Unii spun că Guvernul a fost obligat să procedeze astfel după o decizie a Curţii Constituţionale din decembrie 2013, alţii însă cred că această mişcare ar avea legătură cu anul 2018, care este nu doar un an electoral, ci şi un an cu puternică semnificaţie pentru curentul unionist (se împlinesc 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România).

Nu o dată am scris despre faptul că, potrivit unor estimări, electoratul unionist ar constitui cam 20-30% din electoratul total al Republicii Moldova şi că acest segment de alegători nu e ancorat politic. După prăbuşirea Partidului Liberal, dar şi a Partidului Liberal Democrat, acest segment de electorat este în derivă. Cel puţin, nu dă careva semne că ar fi ancorat politic, deşi pe parcursul ultimilor ani au apărut mai multe partide care au încercat să-l cucerească.

Chiar dacă nu recunoaşte acest lucru, Partidul Democrat este în căutare de soluţii politice pentru anul electoral 2018. El încearcă să se poziţioneze ca un promotor al integrării europene şi face eforturi considerabile în acest sens, dar nu există nici o certitudine că va reuşi. Relaţia PD cu factorii decidenţi din cadrul structurilor europene este una proastă, mai ales după ignorarea recomandărilor acestora privind sistemul electoral. În plus, sondajele de opinie arată că nici pe departe electoratul pro-european din Moldova nu se orientează către PD. Acesta acordă mai degrabă preferinţă PAS şi PDA, partide care apropo sunt susţinute şi de decidenţii din cadrul structurilor europene. Deci, chiar dacă nu-şi poate permite luxul de a abandona deschis filiera europeană, PD e impus de situaţie să caute soluţii de alternativă.

Pe stânga, PD nu are ce căuta, chiar dacă la un moment dat în istoria sa acest partid s-a poziţionat ca unul pro-rus, de centru-stânga. Acum stânga e dominată de socialişti, iar ceea ce rămâne în afara controlului PSRM revine parţial comuniştilor şi „Partidului Nostru”. Pe centru-dreapta este PDA şi PAS, chiar dacă un segment anume în centrul eşichierului politic e controlat de PD (mai mult prin folosirea pârghiile administrative). Deci, PD nu prea are soluţii decât: să încerce să strâmtoreze socialiştii pe stânga (puţin probabil că le va reuşi, chiar dacă ar aplica lovituri serioase PSRM, pentru că electoratul de stânga e unul specific şi nu-şi schimbă opţiunea sub influenţa unor evenimente de moment); să încerce să împingă spre extrema dreaptă PAS şi PDA, pentru a-şi elibera un bazin electoral mai mare pe centru (lucru care e prea puţin probabil că se va întâmpla); să migreze pe dreapta preluând o parte din curentul unionist (acest segment de electorat e neacoperit, şi chiar dacă unioniştii au suficiente motive pentru a se îndoi de sinceritatea acţiunilor PD, ei ar putea accepta un compromis în numele idealului unirii, înţelegând că toată puterea decizională e în mâinile PD-ului).

Deci, nu este exclus că evenimentele din ultima perioadă sunt doar un început de repoziţionare a PD, o repoziţionare care în scurt timp poate aduce acest partid pe extrema dreapta, unionistă a eşichierului politic autohton. Iar o astfel de poziţionare poate genera schimbări majore. Politice şi nu numai…

sursa: Tribuna.md