Precizări referitor la soluția instanței, de a înlocui, în privința lui Cojocaru și Damir, măsurile preventive în liberare provizorie sub control judiciar și arest la domiciliu

Precizări referitor la soluția instanței, de a înlocui, în privința lui Cojocaru și Damir, măsurile preventive în liberare provizorie sub control judiciar și arest la domiciliu

Asociația judecătorilor din Republica Moldova a publicat un comunicat emis de judecătoria Chișinău sediul Buiucani pe marginea informațiilor apărute în publicația zdg.md, referitor la soluția instanței, de a înlocui, în privința inculpaților Cojocaru Valeriu și Dorin Damir, măsurile preventive, din arest preventiv, în liberare provizorie sub control judiciar și respectiv arest la domiciliu, informează OFICIAL.

Iată declarația integrală a judecătorilor:

„Informații referitoare la standardele naționale și ale jurisprudenței CtEDO în materia privării de libertate (art. 5 CEDO) pe parcursul judecării cauzei.

Lăsarea în libertate este regula, iar privarea de libertate este excepţia. Trebuie justificat de ce s-a optat pentru arestare, şi nu pentru o altă măsură de constrângere mai uşoară. Arestarea preventivă poate fi aplicată numai în cazul imposibilităţii aplicării unei alte măsuri preventive mai uşoare (Witold Liwa v. Polonia, Enhorn v. Suedia).

Prelungirea de mai multe ori, fără luarea în considerare a posibilităţii de aplicare a măsuri preventive alternative arestului, poate crea dubii asupra legalităţii întregii perioade de detenţie (Ţurcan şi Ţurcan contra Moldovei din 23 octombrie 2007).

Omisiunea instanței sa motiveze de ce alte măsuri preventive, precum obligația de a nu părăsi ţara, nu putea atinge scopul preventiv al măsurii, reprezintă o încălcare a art. 5 (Jiga contra României).

Riscurile reținute inițial în vederea justificării arestului se diminuează inevitabil odată cu trecerea timpului de aflare în detenție (Neumeister c. Austriei, § 10).

În cazul în care, detenția nu mai este motivată decât de teama că acuzatul ar putea să se sustragă și, respectiv să nu fie prezent la judecarea cauzei, el oricum trebuie eliberat, dacă alte garanții sunt posibile pentru a asigura prezența sa (Merabishvili c.Georgiei [MC], § 223).

Sarcina de a demonstra existența și persistența, în fiecare caz concret, a unui interes public autentic care, în ciuda prezumției de nevinovăție, depășește dreptul la libertate și justifică plasarea în detenție a unei persoane, incumbă acuzatorului de stat. Ultimul la fiecare demers de prelungire a măsurii preventive, sub formă de arest, urmează să prezinte instanței probe care să demonstreze că riscurile care justifică arestul, există în continuare, sunt actuale și că alte măsuri preventive, alternative arestului ar fi insuficiente pentru înlăturarea lor. La realizarea acestei sarcini, acuzatorul de stat este obligat să ia în calcul și să analizeze inclusiv situația particulară a persoanelor vizate în demers (inclusiv starea sănătății lor) și să demonstreze prin probe că ținerea în continuare a acestora în custodia statului este proporțională cu scopul urmărit.

Informații referitoare la standardele naționale și ale jurisprudenței CtEDO în materia interdicției de aplicare a tratamentului inuman și degradant (art. 3 CEDO).

Obligațiile ce incumbă statelor ca urmare a art. 3 din CEDO vizează atât aspecte substanţiale cât şi procedurale ale interdicţiei, cum ar fi: condiţiile de detenţie, asistenţa medicală, anchetarea acuzaţiilor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a explicat detaliat în mai multe cauze că articolul 3 al Convenției poate fi violat chiar dacă scopul și intenția acțiunilor autorităților nu a fost de a degrada, umili sau pedepsi persoana ci dacă acesta a fost rezultatul lor final.

Cu referire la condițiile de detenție în P-13

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau pedepselor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei (CPT) realizează vizite sistematice de monitorizare a condițiilor de detenție.

Potrivit Raportului anual de activitate al Consiliului pentru prevenirea torturii (2018), condițiile materiale de detenție în celulele instituției penitenciare nr.13 rămân departe de a fi satisfăcătoare.

Potrivit Raportului Comitetului european pentru prevenirea torturii (2020) ,,în ciuda unor îmbunătățiri aduse condițiilor materiale la P13, în general, condițiile de detenție în unitate au rămas nesatisfăcătoare. Astfel, condițiile generale de detenție existente în P13 sunt pasibile de a viola art. 3 al CoEDO.

Ombudsmanul este autoritatea națională, în sarcina căruia intră inclusiv protejarea drepturilor persoanelor aflate în detenție.

Astfel, raportul privind respectarea Drepturilor și Libertăților Omului în Republica Moldova (2019), realizat Avocatul Poporului, semnalează în privința P13, aceleași probleme specificate de CPT.

Raportul privind respectarea Drepturilor și Libertăților Omului în Republica Moldova (2020), realizat de instituția Avocatului Poporului semnalează în privința Penitenciarului nr. 13 – mun. Chișinău, reiterând și poziția unor ONG: ,,condițiile de detenție din penitenciarele Republicii Moldova, în special în Penitenciarul nr. 13, nu corespund standardelor minime de prevenire și combatere a torturii, tratamentelor inumane sau degradante”.

În cel mai recent raport al avocatului poporului (http://ombudsman.md/…/Raport_P13_21.05.21_FINAL_pe-site…) este menționat printre altele că plasarea persoanelor în continuare, în P13 este contraindicată, iar menținerea deținuților, în special a preveniților pe perioade îndelungate (…), reprezintă acțiuni inumane și degradante. Efectele detenției îndelungate a preveniților (de la 3 luni și peste 12 luni) aduce atingere justiției umane.

Cu referire la asistența medicală a persoanelor aflate în custodia statului.

Curtea a notat în repetate rînduri că pentru a cădea sub incidența art. 3, un tratament trebuie să atingă un minimum de gravitate. Aprecierea acestui minim este relativ prin esență și depinde de ansamblul informațiilor oferite de cauză, în special natura și contextul tratamentului, modalitățile de executare a acestuia, durata acestuia, efectele psihice sau mentale a acestuia, precum și uneori de sexul, vîrsta sau starea de sănătate a persoanei.

Curtea a indicat că art. 3 din Convenție impune statelor să protejeze integritatea fizică a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea asistenței medicale adecvate. Astfel, absența unei asistențe medicale adecvate, și în general, deținerea unei persoane bolnave în condiții inadecvate, poate în principiu să constituie un tratament contrar art. 3 CEDO (SERIFIS vs GRÈCIA par. 31-35).

Informații referitoare la acuzațiile penale, termenul detenției inculpaților, starea de sănătate a unui din aceștia, reacția autorităților competente la informațiile despre starea de sănătate, termenul de judecare a cauzei, conduita părților și autorităților.

În cauza nr. 1-2578/2021 Cojocaru Valeriu este acuzat de comiterea infracțiunilor stabilite de art. art. 42 alin.(2), art.327 alin.(2) lit. b/1), art.42 alin.(3), (5), art.191 alin.(4), art.42 alin.(5), art.362 alin.(l), art.42 alin.(2), art.344 alin.(l), art.42 alin.(2), (3), art.332 alin.(l) Cod Penal, iar Damir Dorin este acuzat de comiterea infracțiunilor stabilite de art. art. 42 alin.(4), (5), art.327 alin.(2) lit.b/1), art.42 alin.(2), art. 191 alin.(4), art.42 alin.(2), art.362 alin.(l), art.42 alin.(4), art.344 alin.(l), art.42 alin.(4), (5), art.332 alin.(l) Cod Penal. Generic, acuzațiile cu privire la fapte, formulate în cauza dată se referă la angajările fictive în cadrul IGP Direcția 5.

Cauza penală nr. 1-2578/21 se află în procedura instanței din 23.09.2021. Anterior, examinarea acesteia a fost inițiată de alt complet. La 19.11.2021 completul respectiv a numit cauza spre examinare în procedură generală.

În cadrul acestei cauze penale, începând cu data de 05.07.2021 ambii inculpați au fost reținuți și s-au aflat în custodia statului, fiind permanent deținuți în P-13.

Pe parcursul examinării cauzei, apărarea unuia din inculpați a invocat constant că starea de sănătate a acestuia s-a înrăutățit din momentul luării acestuia în custodia statului. Apărarea a mai invocat că acesta suferă de o afecțiune cerebrală vasculară, care evoluează cu episoade de decompensare (sindromul HIC) care este însoțită și de alte afecțiuni cronice. Informațiile respective sunt confirmate prin scrisoarea IMSP INN Diomid Gherman nr. 01-08/293 din 15.07.2021.

La 27.10.2021 unul din inculpați a prezentat benevol instanței pașaportul emis pe numele său de RM, precum și cartea de identitate emisă pe numele său de România.

Rezultatul RMN din 28.10.2021 pe numele inculpatului menționat denotă că la acesta a fost depistat un chist subarahnoidian temporo polar și retrovermian median. În concluzii sunt specificate suspiciuni de displazie fibroasă și hiperostază.

Pe lîngă argumentele respective, la 26 noiembrie 2021 (încă în fața completului precedent f.d. 33 vol. 28) apărarea a invocat că are suspiciuni serioase că în timpul detenției în P-13, la unul din inculpați a fost depistată Hepatită de tip B, boală de care acesta nu suferea în momentul luării în custodia statului.

Cercetarea cronologică a documentelor medicale emise pe numele inculpatului enunțat, reflectă indicii serioase că argumentul apărării referitor la circumstanța expusă la alineatul precedent, nu este doar unul declarativ. Ori, extrasul din fișa medicală de ambulator emisă pe numele inculpatului de P-13 la 12.11.2021 nu reflectă persistența infecției cu Hepatită, pe cînd extrasul din fișa medicală de ambulator emisă pe numele aceluiași inculpa tot de P-13 la 30.11.2021 indică asupra prezenței la acesta a Hepatitei Virale de tip B.

În certificatele medicale emise de P-13 la 12.11.2021 și la 30.11.2021 este specificat expres că (la moment, Secția medicală a P-13 nu dispune de medici specialiști care ar fi în stare să asigure acordarea asistenței medicale de care are nevoie unul din inculpați).

Este evident că, în asemenea circumstanțe, acuzarea de stat urma să verifice aceste informații cu celeritate și să le confirme sau să le infirme, după caz să vină în fața instanței, cu propuneri rezonabile în vederea evitării încălcării art. 3 CEDO. Ori, deținerea aproximativ 6 luni a unei persoane într-un penitenciar, a cărui condiții de detenție sunt calificate atît de organismele internaționale cît și naționale, ca nefiind conforme standardelor minime de prevenire și combatere a torturii, tratamentelor inumane sau degradante, urmată de o presupusă infectare a acestui deținut cu Hepatita Virală de tip B, este o situație extraordinară, care nu poate fi trecută cu vederea de autoritățile statale și care implică o obligație pozitivă (în sensul dat acestei noțiuni de art. 3 CEDO).

Se mai reține că în astfel de condiții, acuzatorul de stat trebuia să prezinte dovezi clare că riscurile ce justifică detenția persistă în continuare, sunt actuale și că alte măsuri preventive, alternative arestului ar fi insuficiente pentru înlăturarea lor. La fel, acuzatorul de stat era obligat să indice cum se poate concilia privarea continuă de libertate a inculpaților în P-13, în condițiile în care condițiile din acest penitenciar sunt calificate ca nesatisfăcătoare și contrare art. 3 CEDO, dar mai ales, în condițiile în care, în speță persistă suspiciunile enunțate la alineatul precedent, iar o anchetă asupra acestora nu a fost efectuată.

Se reține că, un reprezentant al acuzării de stat, în pofida obligațiilor ce-i reveneau în circumstanțele descrise la alineatele precedente, la nici 4 zile de la sesizarea instanței de către apărători despre situația enunțată anterior (la 30.11.2021), a înțeles să întocmească o scrisoare adresată Procurorului General, Procurorului pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Vice-președintelui judecătoriei Chișinău, precum și Președintelui RM și Ministrului Justiției, în care a indicat că acesta ar deține informații cu caracter operativ, precum că există acțiuni orchestrate în vederea liberării de răspundere penală a inculpaților Damir Dorin și Cojocaru Vladimir.

În rezultatul scrisorii respective, membrii completului precedent a depus declarații de abținere de la examinarea cauzei respective, la 01.12.2021.

Prin încheierea din 01.12.2021 declarația de abținere a fost admisă, iar cauza a fost redistribuită altui complet de judecată, compus din judecătorii: Ion Morozan ( raportor și președinte al completului), Angela Catana și Alexandru Negru.

În urma examinării demersurilor formulate de acuzare în luna decembrie, referitor la prelungirea măsurii preventive arestul preventiv în privința ambilor inculpați, noul complet a specificat în textul încheierii din 29.12.2021 despre existența la speță a problemelor legate de imposibilitatea acordării asistenței medicale unuia din inculpați. Di aceleași motive, completul a obligat P-13 și ANP să întreprindă acțiuni potrivit art. 306 CE, în vederea acordării asistenței medicale corespunzătoare inculpatului.

În pofida acestui semnal de alarmă, nici ANP nici acuzatorul de stat, pînă la examinarea următorului demers de prelungire a măsurii preventive sub formă de arest preventiv, nu a informat completul despre acordarea asistenței medicale ce o necesită unul din inculpați.

Anume în circumstanțele respective, în condițiile în care inculpații erau deținuți în P-13, deja a 7-a lună consecutiv, luînd în calcul informațiile referitoare la condițiile de detenție în P-13 (rapoartele CPT și ale Ombudsmanului), luînd în considerare informațiile cu caracter medical referitoare la unul din inculpați, lipsa de reacție a autorităților statului și neinvestigarea informațiilor referitoare la relele tratamente în perioada detenției (neexecutarea obligațiilor pozitive derivate din art. 3 CEDO), precum și modul în care a înțeles unul din acuzatori să intervină în procesul de realizare a justiție, completul a conchis că menținerea în continuare a inculpaților în P-13, riscă să se transforme în tratament contrar art. 3 CEDO.

Din aceste motive, completul a decis:

a) înlocuirea măsurii preventive în privința inculpatului Cojocaru Valeriu Boris din arestare preventivă în liberare provizorie sub control judiciar. În vederea înlăturării tuturor riscurilor reținute de instanță în textul încheierii completul a dispus obligarea inculpatului la purtarea unui dispozitiv de supraveghere electronică cu stabilirea în sarcina lui a următoarelor obligaţii : 1) să nu părăsească Republica Moldova decît cu permisiunea instanței de judecată și să poarte dispozitivul de supraveghere electronică; 2) să comunice instanţei de judecată orice schimbare de domiciliu; 3) să se prezinte la instanţa de judecată ori de cîte ori este citat; 4) să nu intre în legătură cu persoanele implicate în cauza dată; 5) să nu săvîrşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal; 6) să predea paşaportul instanţei de judecată.

b) înlocuirea măsurii preventive în privinţa inculpatului Damir Dorin Mihai din arestare preventivă în arest la domiciliu. În vederea înlăturării tuturor riscurilor reținute de instanță în textul încheierii completul a dispus obligarea inculpatului la purtarea unui dispozitiv de supraveghere electronică cu stabilirea în sarcina lui a următoarelor obligaţii : 1) interzicerea de a ieşi din locuinţă; 2) interzicerea convorbirilor telefonice, recepţionării şi expedierii corespondenţei şi utilizării altor mijloace de comunicare; 3) interzicerea comunicării cu persoanele implicate în cauza dată; 4) a menţine în stare de funcţionare mijloacele electronice de control şi de a le purta permanent; 4) de a răspunde la semnalele de control sau de a emite semnale telefonice de control, de a se prezenta personal la instanța de judecată la timpul fixat.

În contextul celor menționate judecătoria Chișinău Sediul Buiucani își manifestă îngrijorarea în raport cu maniera în care unul din acuzatorii de stat a înțeles să acționeze în cauza dată. Ori, acesta în loc să-și execute obligațiile pozitive ce-i incumbau în temeiul art. 3 CEDO, a întocmit o scrisoare, în care făcând referire la date operative, a influențat asupra primului complet de judecată și a creat artificial, bariere în calea acestuia de a acționa în spiritul art. 3 CEDO, obținând prelungirea măsurii preventive privative de libertate. Considerăm că acțiunile respective, urmăreau exclusiv scopul de a distrage atenția completului de la adevăratele probleme ale cauzei penale de referință (care erau deplânse de partea apărării). Prin urmare solicităm ca această abatere să fie tratată cu maximă atenție și responsabilitate.

În egală măsură, judecătoria Chișinău Sediul Buiucani își manifestă îngrijorarea și dezamăgirea în raport cu declarațiile politice, efectuate de unii reprezentanți ai puterii executive pe marginea soluțiilor date de instanță în cauza de referință. Se reține că respectivele comentarii au fost efectuate de factorii enunțați, în lipsa unei minime documentări pe marginea condițiilor și cauzelor care au determinat instanța să ia soluțiile respective.

Judecătoria Chișinău, înțelege interesul deosebit manifestat de societate, de politicieni, de puterea executivă și de puterea legislativă în raport cu restabilirea echități sociale perturbate prin diverse acțiuni și inacțiuni care ar putea cădea sub incidența legii penale. Totuși, în cazul în care, exponenții puterilor enunțate, doresc cu adevărat să contribuie la restabilirea statului de drept în RM, urmează să rămână fideli principiilor care-l guvernează, în particular, separarea puterilor în stat și prezumția de nevinovăție.

În contextul respectiv, afirmația ministrului justiției precum că ”decizia de eliberare a lui Dorin Damir demonstrează, o dată în plus, că sunt judecători care opun rezistență și încearcă să zădărnicească eforturile noastre de a avea o justiție corectă și echitabilă” și că ”probabil, aceștia consideră că, după evaluarea extraordinară, nu se vor mai regăsi în sistem și acum își permit să admită în continuare tot felul de abuzuri și să ia decizii care ridică mari semne de întrebare”, nu este decît o continuare a manierei în care unul din acuzatorii de stat a înțeles să-și execute obligațiile ce-i incumbă în sensul art. 3 CEDO. Ori, reamintim că asigurarea condițiilor adecvate de detenție în penitenciarele din țară, nu revine judecătorilor ci instituțiilor statului din subordinea MJ, iar CPT și Ombudsmanul au indicat în repetate rînduri faptul că în P-13 condițiile de detenție nu corespund standardelor minime de prevenire și combatere a torturii, tratamentelor inumane sau degradante. La fel, investigarea efectivă a alegațiilor referitoare la relele tratamente în instituțiile penitenciarelor din țară, stă în sarcina instituțiilor enunțate.

Considerăm de asemenea că, afirmații de genul respectiv sunt în măsură să dăuneze procesului de realizare a justiției în această cauză penală cît și în alte cauze de rezonanță cu care este investit completul menționat. Ori, în cazul în care, un ministru al justiției, înțelege să facă astfel de concluzii și aprecieri, fără careva documentări prealabile, amenințând repetat cu rezultatul evaluării externe, poate apărea firească întrebare, de ce mai este necesară examinarea dosarelor de rezonanță de complete neevaluate, catalogate în felul respectiv de către exponenți ai altor puteri în stat. Ori, ce rămâne în acest caz, din libertatea de jurisdicție, inerentă unui tribunal independent și imparțial, și care ar fi, în viziunea acestor autorități, încrederea pe care ar trebuie să o emane aceste complete? Ținem să menționăm că interesul politic nu poate coincide permanent cu interesele realizării justiției, din acest motiv, chemăm reprezentanții puterii executive la reținere, precum și la formularea părerilor și discursurilor lor, cu luarea în considerare a principiilor ce guvernează statul de drept.

În același context judecătoria Chișinău sediul Buiucani își manifestă dezamăgirea în raport cu faptul că reprezentanții unei publicații respectabile, la redactarea articolului enunțat, nu au manifestat diligența de a verifica motivele care au determinat instanța la luarea soluției atît de viu comentate în articol.

În final, ținem să comunicăm faptul că Judecătoria Chișinău sediul Buiucani, este conștientă că edificarea unei societăți democratice și a unui stat de drept este imposibilă în lipsa unei veritabile puteri judecătorești, separate și independente atît de partea acuzării cît și de puterea legislativă și executivă. În altă ordine de idei, recăpătarea încrederii în puterea judecătorească, atît de erodată de unele greșeli ale unor exponenți ai acesteia, dar și prin efortul necontenit al unor exponenți politici, nu va fi posibilă decât după evaluarea extraordinară a judecătorilor. Prin urmare aducem la cunoștința opiniei publice că marea majoritate a judecătorilor din sediul Buiucani ai judecătoriei Chișinău, sunt gata și solicită să treacă cât mai curând evaluarea extraordinară în baza unor criterii obiective și clare, în vederea finisării atacurilor nefondate și uneori gratuite în raport cu actele judecătorești.”

Share