4 ani de la votarea Rezoluției ONU privind retragerea forțelor militare ruse din Transnistria. Ulianovschi povestește cum a decurs procesul și de ce Guvernul era împotrivă

Ieri s-au împlinit 4 ani de când diplomația Republicii Moldova a reușit să obțină la ONU votul istoric privind „Retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova. După 4 ani, fostul ministru de externe, Tudor Ulianovschi, împărtășește cum au decurs lucrurile în culisele scenei politice și diplomatice și cât de greu i-a fost atunci în primăvara și vara anului 2018 să convingă Prim-ministrul, consilierii acestuia (unii foști miniștri de Externe școliți pe la Moscova), dar și alți deputați în viața politică a Republicii Moldova să-l lase să conducă cum considera el că ar fi mai bine corabia diplomației moldovenești, astfel încât să îi permită să susțină, să promoveze și să implementeze această Rezoluție, informează OFICIAL. 

Tudor Ulianovschi spune că aproape toți politicienii de atunci au fost împotriva inițiativei, inclusiv conducerea Guvernului.

„Conducere care cu doar 2 zile înaintea deplasării mele la Adunarea Generală ONU de la New York mi-a spus în clădirea Guvernului următoarele: „Ai reușit să convingi pe interior toți factorii decizionali că e necesar să avem curajul de a merge cu această Rezoluție la ONU. Te duci, DAR dacă o dai în bară căci ești tânăr și probabil prea visător, atunci îți dai demisia din funcția de ministru de Externe direct de la New York. Dacă diplomația țării eșuează, să știi că acest eșec ți-l asumi personal direct din SUA”.

La care eu am răspuns fără ezitare ca eu voi face ceea ce oricare ministru de Externe trebuia să facă în anii care s-au scurs de la independență încoace. Imi voi da demisia direct de la New York dacă diplomația noastra va eșua. Am venit în funcția de ministru nu pentru a mă complace în acest fotoliu ci pentru a promova idealurile naționale pentru care am militat acum 15 ani de când pășisem pragul ministerului de Externe. Imi voi da demisia liniștit și împăcat sufletește din funcția pe care o dețin știind că am avut cel puțin curajul să ajung cu un astfel de document la ONU”, povestește Ulianovschi.

A doua zi, fostul ministru a zburat în Marea Britanie, unde timp de multe ore a încercat să convingă Ministrul Afacerilor Externe să accepte solicitarea noastră ca Marea Britanie să devină unul din co-autorii Rezoluției care urma a fi dezbătută la ONU peste o zi.

„Colegii și ambasadorii care erau prezenți pe 20 iunie 2018 cu mine la Londra au văzut cum doar în câteva ore am reușit să conving Guvernul Marii Britanii nu doar să voteze în favoarea acestei Rezoluții, dar și să co-sponsorizeze de rând cu alte state membre a UE, și nu doar…. Au fost negocieri dure, iar delegatia Marii Britanii si cei ai altor tari au mentionat ca „pana atunci, nimeni din Republica Moldova nu a indraznit sa negocieze atat de dur, dar si atat de convingator, interesele sale””, spune fostul ministru.

Când a aterizat la New York, Ambasadorul nostru de atunci, Victor Moraru, l-ilanformat că Federația Rusă a depus “eforturi” și presiuni asupra Președintelui Adunării Generale ca acesta în debutul sesiunii de mâine să pună la vot excluderea subiectului Republicii Moldova de pe agenda sesiunii AG a ONU.

„Nu vă pot reda aici în doar câteva fraze ce stres și câte am aflat că se întreprind în culise și când mi-am amintit că acasă toți aproape (cu mici excepții) incercau să mă convingă că “e o eroare fatală a mea și a diplomației noastre” acest exercițiu diplomatic la ONU, m-am ambiționat și mai tare și împreună cu echipa noastră diplomatică de atunci de la ONU nu am dormit deloc toată noaptea ci am insistat pe întrevederile absolut imperative necesare cu diverși oficiali pentru a evita excluderea subiectului de pe agenda AG a ONU.

La miezul nopții, am solicitat discuții telefonice cu omologii mei din diverse țări, ambasadorii noștri peste hotare nimeni nu dormea, toți erau implicați in actiuni diplomatice sau mai puțin diplomatice, dar absolut necesare țării.

Imi amintesc cum am telefonat-o la 1 noaptea în Europa pe Ambasadoarea noastră la Haga, dna Tatiana Pîrvu (un diplomat foarte iscusit și profesionist) și am rugat-o tot atunci noaptea să facă tot posibilul pentru a contacta ambasadorul altei țări acreditat la Haga, Dumneaei la 1 noaptea își nota instrucțiunile mele. Toți ambasadorii au fost la contact direct cu mine, toți mi-au răspuns și toți raportau despre acțiunile întreprinse la un anumit interval de timp, aceste acțiuni erau contabilizate într-un tabel special la care eu mă uitam și mereu îmi apăreau alte sugestii și indicații pentru ei. Să contactezi cele 192 de țări, cu excepția Rusiei, într-un interval restrând de timp era ca și cum un maraton visător pentru diplomația noastră….

Insă, toate aceste eforturi s-au meritat, a doua zi se supune mai întâi votului DACĂ Rezoluția Rep.Moldova rămâne sau nu pe agenda dezbaterilor, iar ulterior Președintele AG a ONU mă invită la tribuna oficială de unde am putut transmite comunității internaționale problemele cu care ne confruntăm de câteva decenii pe segmentul transnistrean. După, discursul meu, cuvânt a solicitat Delegația Federației Ruse care a încercat să respingă toate argumentele mele și să îndemne statele membre ONU să NU voteze Rezoluția noastră.

După intervenția Rusiei, Ambasadorul nostru de atunci la ONU a tinut să intervină și Dumnealui adițional pentru a menține pulsul dezbaterilor. Având experiența mea anterioară de ambasador la ONU (Geneva) știam cum putem menține ritmul ascendent al dezbaterilor în favoarea noastră, dar în același timp să menținem calmul și să nu demonstrăm vreo disperare sau slăbiciune.

Toată Delegația s-a manifestat la cel mai înalt nivel, iar la un moment dat ii scriu soției un mesaj : “Dacă nu obțin majoritatea voturilor promise și pentru care am luptat 3 luni de zile, îmi dau demisia de aici de la New York. Votarea începe acuma..”. Ea îmi răspunde: “Indiferent de rezultatul votului, tu ti-ai făcut datoria ca cetățean, diplomat și demnitar de stat al acestei țări. O vom
lua de la căpăt într-un alt domeniu. Ce va fi, va fi…”

Se anunța deschiderea procedurii de vot, și când văzusem rezultatul pe panoul din sală clădirii ONU, am avut un sentiment puternic de bucurie, de parcă Moldova bătuse Brazilia la fotbal cu 3:0 în final unui campionat mondial (cum s-au exprimat unii colegi pe atunci)”, spune Ulianovschi.

Astfel, el a adresat mulțumiri ambasadorilor noștri aflați în funcții în acea perioadă, echipei ONU din cadrul MAEIE, a colaboratorilor din cadrul Direcțiilor Afaceri Multilaterale și Bilaterale, precum și echipei de atunci de la New York.

„A fost un exercițiu istoric care a demonstrat că avem o diplomație profesionistă și curajoasă atunci când corabia are toate instrucțiunile necesare pentru a vâsli.

Îmi doresc și mâine să văd acest exercițiu istoric în cadrul Uniunii Europene, deși UE nu este ONU, totuși cred ca diplomația noastră poate si trebuie să inscrie o nouă pagină de succes pentru un viitor prosper și modern al țărișoarei noastre”, a punctat Ulianovschi.