(INTERVIU) Vitalia Pavlicenco: „Odată și odată adevărul istoric va triumfa în pofida tuturor impedimentelor’’

În cadrul unui interviu acordat portalului OFICIAL, liderul Partidului Național Liberal (PNL), Vitalia Pavlicenco, a vorbit despre voința politică de Unire a Moldovei cu România, despre cât de reală va fi această acțiune în viitorul apropiat, dar și alte aspecte importante.

O.: Dacă ar fi să daţi o apreciere reală curentului unionist din R.Moldova la moment, care ar fi aceasta?

V.P.: Când vorbim de curentul unionist, trebuie să avem în vedere mai multe dimensiuni. Dimensiunea convingerilor politice personale ale basarabenilor, care au fost și sunt, în mare parte, unioniste, transpărând în diverse sondaje de opinie mai obiective, cum a fost, primul, cel realizat în 2008 de către Institutul Republican Internațional al SUA. Dimensiunea expresiei politice, care nu s-a materializat conform convingerilor și a opțiunilor. De ce? Sunt mai multe cauze ce au împiedicat – mai curând subiectiv – extinderea și reprezentarea în Parlament a adepților Reunificării cu România.

Procentul celor ce își doresc sau acceptă Reîntregirea cu România este, cred, în prezent, în creștere – pentru că eșuează guvernările, iar reunificarea apare ca unică soluție – și de dreptate istorică, dar și pentru că trebuie să constatăm un alt grad al libertății de gândire în societate, mai mult curaj din partea basarabenilor în a recunoaște acest unic adevăr și unică opțiune politică justă.

O.: Există voință politică pe cele două maluri ale Prutului și susținerea necesară în rândul populației pentru realizarea Reunirii?

V.P.: Cred că, încă nu. Dacă exista, eram martorii încurajării morale a populației din ambele state românești de către politicieni. Cei zece ani de aflare a lui Traian Băsescu la putere s-au soldat cu rezultate nepalpabile, doar mimate. Băsescu, timp de zece ani, nu a sprijinit imperativul consolidării segmentului proromânesc, prounionist în Basarabia, ci doar i-a favorizat pe unii pretinși liberali, care au compromis, prin lăcomie, atît liberalismul, cât și românismul, unionismul. Este adevărat că, în campanile electorale, și politicienii de peste Prut  vorbesc despre Unire, însă, după alegeri, se uită totul, de parcă nici nu a fost nimic.

În Republica Moldova, „Planul de țară”, anunțat recent, este integrarea în UE, spre care, însă, se știe perfect că cea mai scurtă cale este prin Reunificarea celor două state românești. Acest slogan/adevăr devine tot mai conștientizat de politicieni, fiind lansat în 2010 și în 2014 de către PNL-ul nostru. Dar neîmbrățișat, din păcate, încă, de către cei de la guvernare, deși nu se știe niciodată ce se poate întâmpla într-un moment de criză. De unii singuri noi nu ajungem în UE.

O.: PNL a fost primul partid care a stabilit obiectivul unirii în documentele sale constitutive. Acum tot mai multe partide încep să se declare unioniste. Ce părere aveţi?

V.P.: Nicolae Steinhardt, scriitor, critic literar, eseist, jurist, publicist și scriitor român, spunea: „În politică, nu trebuie întotdeauna să câștigi, ci să îți menții convingerile, pozițiile, să încerci să ai dreptate, să demonstrezi mereu acest lucru”. Se pare că a vorbit despre PNL, care există de zece ani în opoziție extraparlamentară și își promovează sincer obiectivul. Reprezentanții grupărilor care vor să facă alte partide unioniste ne tot „reproșează” că nu avem rezultate în alegeri, despre care noi știm că au fost furate „cu succes” inclusiv de susținătorii lor. Problema cu partidele unioniste este la noi similară celei cu apariția mai multor partide liberale – ce dispar acum dramatic de pe arena politică. Eu cred că ele au fost fals liberale, fiind, de fapt, de stânga – prin esența lor și prin patronii-sforari.

Noi, PNL, am propus repetate proiecte de consolidare, am avut dialog și în anul trecut cu peste 10 de entități politice, însă nu se încheagă nimic nici cu noi, nici fără noi. Să dea Domnul să greșim, noi le urăm succes în coagulare tuturor și chiar am zis că, dacă nu vreți cu PNL, unificați-vă eforturile formațiunilor voastre, după care, dacă veți accepta, ne veți invita și pe noi, dar dacă nu, vom găsi generozitatea, noblețea și empatia să ne bucurăm de succesul vostru.

O.: În opinia Dvs., care sunt cele mai memorabile acțiuni, întreprinse de PNL pentru unirea RM cu România?

V.P.: Foarte multe. Astea pot fi văzute pe site-ul PNL.md, dar și pe Internet în general. Este cea mai grea întrebare la care îmi vine greu să răspund, pentru că e prea mult de spus. Însă am vorbit în mare parte despre aceasta răspunzând la întrebările precedente. Am făcut multe alte lucruri – o conferință de presă memorabilă la Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey de la București, am trimis scrisori-declarații de sensibilizare a autorităților românești și europene (am fost la Bruxelles, la Comisia Europeană) despre necesitatea acceptării reunificării celor două state, cu un plan comprimat de declanșare a procesului de reunificare, am arătat avantajele acestui fapt pentru Europa, am trimis o scrisoare amplă Cancelarului german Angela Merkel, solicitându-i să fie avocatul românilor în fața Președintelui rus Vladimir Putin, căruia, de asemenea, i-am cerut să nu împiedice Refacerea României Mari.

O.: În general, cât de reală este ideea unirii Republicii Moldova cu România? Care credeţi că sunt cele mai mari impedimente în calea unirii?

V.P.: Eu cred în realismul dezideratului. Se schimbă generațiile, se schimbă clasa politică. În mod obiectiv, Republica Moldova nu are cum reuși ca stat, se cunoaște că tot mai mulți analiști, politicieni vorbesc de statul R.Moldova ca de unul eșuat, ratat. Reunirea este reală, dar e nevoie de curajul politicienilor sinceri de pe ambele maluri ale Prutului, care pot fi încurajați, asistați și presați de societatea civilă activă, dar și de oamenii de afaceri, care ar trebui să investească în efortul de a pregăti Reîntregirea, înțelegând și avantajele economice din acest act de dreptate istorică și de rațiune pragmatică. Totuși, rămân cu o doză de optimism că suntem sub vremuri – odată și odată adevărul istoric va triumfa în pofida tuturor impedimentelor. Cu noi sau după noi. S-au prăbușit imperii, darămite niște sisteme antinaționale criminale…

O.: Ce credeţi că se va întâmpla cu Transnistria, dacă s-ar decide unirea RM cu România?

V.P.: Dacă ne-am reuni cu România, problema transnistreană ar deveni o problemă între Vest și Rusia.  Altfel, noi, oricum, nu o putem rezolva decât în detrimentul reunificării, pentru că a fost creată exact pentru a împiedica acest fapt. Prin programul nostru politic, noi propunem să li se dea tuturor doritorilor de dincolo de Nistru cetățenie română, ca să devină, implicit, cetățeni europeni, iar în interfluviul Nistru-Prut să fie un nivel de democrație, de bunăstare, un nivel al justiției care să fie atractive pentru populația debusolată și distrusă sub aspect informațional de acolo. Dar, ca să nu aibă loc un conflict militar cauzat de Reîntregire, rămâne imperativul de a avea Europa și SUA ca parteneri în fața unei Rusii imprevizibile în demersul românesc sau comun – româno-moldovenesc – de reunificare a statelor noastre.

O.: Două partide unioniste au declarat că-şi unesc eforturile pentru consolidarea curentului unionist. PNL ce părere are faţă de acest proces?

V.P.: Să precizăm, din capul locului, că, din cele anunţate prin presă, ştim că, de fapt, nu două partide unioniste au declarat că-şi unesc eforturile, ci un partid unionist şi un grup de iniţiativă, care doar intenţionează să creeze un partid unionist. Animatorii acestor două anunțate entități nu și le pot consolida, probabil, și vor să dea impresia căutării unor soluții și a unei consolidări. A crea un partid nu este ușor. Mai ales că îmi vine greu să cred în sinceritatea celor ce au făcut parte din formațiuni politice și alianțe de guvernare corupte. Ce iese din aceste partide, tot aia e. Să dea Domnul să mă înșel. Există multe soluții firești și eficiente, credibile pentru consolidarea mișcării unioniste, însă concurența și ambițiile îi fac pe unii să piardă simțul realității, dacă nu e vorba de scenarii politice pentru cineva.

O.: Ce părere aveți despre organizaţiile societăţii civile care se declară unioniste? Ajută ele cumva la procesul unirii?

V.P.: Și partidele extraparlamentare fac parte din societatea civilă. Mă întrebați de diferite entități asociative. Am crezut, acum câțiva ani, în sinceritatea unora. Acum cred mai greu. Totul depinde de scopurile și posibilitățile financiare ale sprijinitorilor. Noi ne-am plătit credulitatea pentru că am sprijinit asemenea entități – înregistrate oficial sau ba. Pentru că, după ce am făcut mai multe acțiuni împreună, invitându-i pe tineri să se implice – pe ușa din față – și în partid, am primit un răspuns influențat și am renunțat la iluzii, nu și la sprijinirea acțiunilor de pe segmentul asociativ proUnire. Sigur, sunt și unii care încearcă să fie mai independenți, să vedem dacă reușesc. Totodată, procesul unionist va avea doar de câștigat dacă vor apare entități asociative sincere și vor promova unirea eforturilor unioniste politice. Unele acțiuni de propagare a avantajelor Unirii de către entitățile asociative trebuie apreciate. Și noi, cei din Consiliul Unirii, am făcut, cu mijloace proprii, pliante, prin care am explicat de ce trebuie să ne dorim Reîntregirea.

O.: Cum intenţionaţi să convingeţi societatea că Unirea este unica soluție reală de viitor?

V.P.: Eu cred că, în mare parte, societatea este convinsă. Convingerile basarabenilor, însă, nu au căpătat deocamdată o expresie politică și am încercat mai sus să explic de ce. Noi facem ce putem. Nu cred că a făcut altcineva mai mult decât noi, mai ales că am activat și sub guvernări pretins proeuropene, care ne-au împiedicat cu mult mai dureros decât regimul comunist. Dar să fim optimiști. Dacă nu te abați de la drumul tău, sunt sigură că Domnul îți va fi alături și te va ajuta cândva…

Mihaela Conovali