(INTERVIU) Rosian Vasiloi: A fost o provocare, dar, totodată, și o onoare să conduc Poliția de Frontieră

Interviu cu RosianVasiloi, şef al Poliţiei de Frontieră în perioada iulie – decembrie 2019 pentru Almanah Politic 2019.

Dle Vasiloi, în a doua jumătate a anului 2019, aproape cinci luni aţi fost conducătorul Poliţiei de Frontieră. Ce puteţi spune despre această perioadă şi cum v-aţi simţit?

Pentru mine această perioadă a fost, în primul rând, o provocare, dar, totodată, o onoare de a activa în calitate de conducător al Poliţiei de Frontieră, o instituţie foarte importantă pentru societate. Un alt factor marcant a fost de a lucra cot la cot cu colegii mei, adevăraţi ofiţeri şi poliţişti de frontieră, care, indiferent de zi sau noapte, îşi fac meseria onest pentru a asigura o frontieră sigură. Mai mult decât atât, ei şi-au dorit schimbarea, pentru ca oamenii să se simtă protejaţi şi în siguranţă. Voi specifica că, din punct de vedere profesional, au fost cele mai frumoase luni de serviciu din toată cariera mea de aproape de 30 de ani. A fost o perioadă cu multe evenimente, operaţiuni, activităţi, atât pe plan intern, cât şi extern. Am avut oportunitatea şi posibilitatea de a fi cât de mult posibil acolo unde stau pilonii acestei instituţii, la frontieră, la propriu, acolo unde oamenii au nevoie cel mai mult de noi. Cel mai mult m-a bucurat faptul că am avut alături o echipă plină de speranţă şi încredere că vom reuşi să schimbăm lucrurile spre bine, fapt ce demonstrează că ,,nu-i totul pierdut”, iar cu aşa echipă poţi merge doar înainte şi poţi muta munţii din loc.

Dacă e să ne referim la primele şi principalele lacune depistate la frontiera de stat, care au fost ele?

Pot spune că era un haos enorm şi ilegalităţile stăteau în capul mesei, fiind în lanţ şi bine înrădăcinate – fie vorbim de scheme de trafic ilicit de mărfuri, fie de migraţie ilegală sau corupţie. La puţin timp după preluarea funcţiei, împreună cu colegii, am constatat că şi la capitolul resurse umane avem probleme. Mă refer la calitatea pregătirii, programele de studii, dar şi la continuitatea pregătirii poliţiştilor de frontieră. Am găsit oameni descurajaţi, oameni umiliţi, oameni care au încetat să creadă în viitor. Cred că anume asta a fost pentru mine un stimulent de a scoate curajul şi ambiţia colegilor la iveală, pentru că astfel nu se putea de continuat. Mă simţeam obligat să schimb lucrurile spre bine în acest sistem, dar şi să contribui la modificări în tot Ministerul Afacerilor Interne.

Dacă e să vorbim de ceea ce aţi reuşit în această perioadă şi dacă le-am califica, care au fost primele trei, dar şi cele mai importante realizări?

1. V.: Greu este să le calific – în opinia mea, doar faptul că, colegii au început să vorbească, să zâmbească şi să creadă în ziua de mâine, deja a fost o realizare. Dar, per general, aş putea menţiona focusarea pe componenta de gestionare a resurselor umane şi anume promovarea în funcţiile de conducere a persoanelor cu experienţă şi capacitate în domeniul controlului şi supravegherii frontierei de stat, în vederea eradicării fenomenului contrabandei, trecerii ilegale a frontierei de stat şi migraţiei ilegale. Tot aici nu aş trece cu vederea consolidarea capacităţilor Centrului de Excelenţă în Securitatea Frontierei, materializat prin negocierea şi lansarea efectivă a două proiecte de asistenţă externă (unul cu valoarea de 200 mii dolari şi altul – 63 mii euro), dar şi implementarea a celui de-al treilea ce prevede amenajarea unor încăperi de studiu în cadrul acestuia, inclusiv al patrulea, prin intermediul căruia urmează a fi construit terenul de sport (cu o valoare de aproximativ 600 mii lei), pentru că anume acolo creşte un adevărat poliţist de frontieră. O altă reuşită a fost organizarea cu forţele PF, în premieră, a cursului de management pentru angajaţii care vor constitui rezerva de cadre instituţională. Şi nu în ultimul rând aş menţiona – promovarea egalităţii de gen în cadrul PF, prin desfăşurarea campaniilor de mediatizare specifice (realizarea proiectului ,,Femeia – forţa motrice a schimbării Poliţiei de Frontieră).

A doua – relansarea cooperării interinstituţionale la nivel naţional şi internaţional. În acest sens au fost semnate acorduri de cooperare cu Inspectoratul General de Carabinieri şi Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, totodată, fiind instesificată cooperarea cu SV, CNA, PG pe domeniile de interes comun. Au fost planificate şi sunt în curs de desfăşurare mai multe operaţiuni comune pentru a combate infracţiunile transfrontaliere, despre care am vorbit mai sus. Au fost relansate activităţile de consolidare a cooperării cu autorităţile de frontieră ale Ucrainei (în contextul extinderii controlului comun al FS, dar şi anihilarea reţelelor criminale), ale României (în contextul lansării controlului comun, dar şi pe aspecte de pregătire profesională), din ţările baltice (preluarea bunelor practici pe aspecte de profesionalizare, control al fronteirei), precum şi cu reprezentanţele diplomatice ale SUA, Germaniei, Italiei, Franţei, şi cu altele. Au fost semnate planuri de cooperare cu autorităţile de frontieră ale României şi Letoniei, Ucrainei, Estoniei. Cu privire la cooperarea multilaterală, a fost activizată cooperarea cu FRONTEX, EUBAM, OIM, OSCE, DCAF, ICMPD şi altele. Ca rezultat au fost destructurate 2 grupări criminale, organizate 7 operaţiuni de amploare. Potrivit cercetării NovelReasearch, pentru prima dată în ultimul deceniu, piaţa neagră a ţigaretelor a scăzut sub 11% din totalul consumului, astfel comerţul ilegal cu ţigarete s-a redus în septembrie la 10,5%, cu 3,2 p.p. mai puţin faţă de iulie 2019. În context, contrabanda cu ţigări la frontiera cu România a înregistrat cea mai mare scădere în această regiune, din ultimii zece ani, iar asta se datorează, în primul rând, eforturilor comune ale autorităţilor de frontieră din Republica Moldova şi România. Măsurile complexe organizate continuu şi de amploare, focusate pe acest flagel, au adus şi primele rezultate vizibile.

Şi a treia, cred că, a fost lansarea conceptului de comunicare strategică în cadrul Poliţiei de Frontieră – un sistem bine gândit, bazat pe experienţa şi practicile instituţiilor de frontieră şi din domeniul afacerilor interne a UE, ceea ce, vreau să cred, va fi dus până la capăt.

Luând în consideraţie că perioada a fost prea scurtă ca să le reuşiţi pe toate, am vrea să ştim ce priorităţi stabilite nu au fost realizate?

În primul rând, nu am reuşit să excludem de sub influenţa politică instituţia de frontieră a Republicii Moldova. Iar asta influenţează foarte negativ procesul de gestionare a frontierei de stat din punct de vedere a competenţelor funcţionale ale poliţiştilor de frontieră. Evenimentele din a doua jumătate a lunii noiembrie a anului 2019 au demonstrat cu lux de amănunte asta. Îmi pare rău că politicul din Moldova aşa şi nu a înţeles că politizarea instituţiilor nu aduce nimic bun, în primul rând pentru oameni. Acest fapt dovedeşte încă o dată că politicienii nu se gândesc la oameni, dar la propriile interese. Un şi mai mare regret cred că este faptul că, din iunie până în noiembrie, nu am reuşit (şi mă refer aici la noi toţi) să facem astfel ca toate procesele de reforme să fie ireversibile. Cel puţin eu cred că nu am fost prea insistent în această direcţie. Noi nu am ştiut cum să prioritizăm acţiunile, iar asta ne-a costat.

Ce provocări credeţi că stau în faţa PF acum şi cum pot fi ele depăşite?

Aş evidenţia câteva cu care, personal, m-am confruntat şi voi începe cu lipsa de personal sau multe funcţii vacante. Problema poate fi depăşită prin schimbarea conceptului de pregătire a poliţiştilor de frontieră, combinate cu majorarea prezenţei în procedurile standarde de operare a tehnologiei moderne şi echipamentelor performante. Trebuie să fiu sincer că asta costă, însă, în condiţiile actuale, fără asta nu vom avansa. Şi echipa Poliţiei de Frontieră în aceste luni a demonstrat că e posibil.

O altă provocare o consider influenţa politicului asupra instituţiei, despre care am vorbit deja. Şi cred că asta este cea mai mare provocare, pentru că, dacă actuala conducere a MAI va repeta greşelile precedentelor guvernări, cei care vor simţi asta sunt oamenii, beneficiarii principali ai serviciilor oferite de Poliţia de Frontieră. Şi oamenii îi vor taxa dur.

Încă o provocare ar fi finanţarea inadecvată – să te bazezi pe proiecte de asistenţă e o greşeală, pentru că ăsta este un drum spre nicăieri. Proiecte nu vor fi, dacă nu vor fi rezultate palpabile în direcţiile menţionate mai sus. Să vedem dacă Preşedintele Dodon înţelege asta cu adevărat. Dar nu cred că o înţelege şi ultimele declaraţii cu privire la finanţarea sectorului de securitate o dovedeşte că şi reformele vor fi „mici” şi „rapide”.

Care sunt planurile Dvs. de viitor?

Aşa cum o spuneam anterior, eu mi-am învăţat lecţia celor 5 luni de activitate şi, reieşind din asta, am decis să nu plec din ţară – rămân aici, unde sunt foarte multe lucruri de făcut şi vă asigur că le vom face. Voi dezvolta proiectele mele anterioare în domeniul securităţii. Voi fi şi cu ochii pe Ministerul Afacerilor Interne, preponderent pe procesul de reforme, şi voi interveni de câte ori voi considera că lucrurile nu merg bine. Evident că, voi examina şi alte variante de implicare în viaţa publică din ţară, pentru ca situaţia să se schimbe radical, iar beneficiarul final al acestei schimbări să fie cetăţeanul.

Ce aşteptări aveţi legate de anul 2020?

Am o singură aşteptare – ca anul 2020 să fie un an prosper, să fie anul schimbărilor finale pentru noi, să nu fie anul aşteptărilor false şi a descurajării cetăţenilor. Iar ca asta să nu se întâmple trebuie să depunem efort comun, fiecare de la locul său. Numai muncind împreună vom putea spune, la finele anului 2020, că a fost un an bun şi plin de realizări. Eu asta voi face!

sursa: Almanah Politic 2019