Omul care l-a ajutat pe Iohannis să devină primul politician european cu 1 milion de like-uri

Vlad Tăușance, unul dintre oamenii care l-au ajutat pe Klaus Iohannis să devină primul politician european care a atins 1 milion de LIKE-uri pe Facebook

Și lui Vlad Tăușance, de 35 de ani, îi datorează președintele ales Klaus Iohannis victoria. Asta pentru că Vlad este cel care s-a ocupat de strategia și comunicarea online a candidatului ACL. Am vrut să aflu de la sursă ce a însemnat munca lui într-o campanie prezidențială, care au fost obiectivele, care au fost dificultățile și de ce, pentru prima dată într-un context politic cu miza supremă – președinția unei țări -, mediul online pare să fi fost unul dintre factorii decisivi prin intermediul căruia Klaus Iohannis a adunat puncte în plus de imagine și a devenit, astfel, președinte ales.

Care a fost rolul tău în campania lui Klaus Iohannis?

M-am ocupat, în principal, de branding și de strategie online, apoi de strategie de conținut, implementare, tuning și certuri cu colegii. Am avut parte de o echipă multi-disciplinară și versatilă, așa că am jucat de mai multe posturi în cele trei luni de muncă.

Care a fost strategia pentru online și care au fost principalele obiective ale campaniei din online?

Strategia a fost curată și de bun simț. Am refuzat să cosmetizăm sau să trucăm personajul real sau să ne subestimăm audiența. La schimb, am încercat să dăm muniție – text, video, foto, grafică – susținătorilor și să încurajăm inițiativele grass-roots.

Din punct de vedere demografic, ne-am concentrat pe mobilizarea hăului de potențial în participarea la vot: 18-35 de ani, urban, adică exact populația băștinașă de pe Facebook. Pariul meu personal a fost să câștigăm influencerii, să-i lăsăm pe ei să fie exuberanți, având în vedere că lucrăm pentru un candidat sobru. Am avut în spate zeci de ore și de Giga de cercetare proprie, de chestionare și sondaje asociative, am folosit mult A/B testingul, am testat soluții de data-warehouse.

Obiectivele au relativ fost simple: să câștigăm primul loc în online – peste 1.000.000 de likeuri și un reach de peste 5.000.000 – apoi să câștigăm alegerile. Ne-am depășit obiectivele. Avem mai mulți fani ca Merkel sau Hollande, cel mai bun engagement, dar și clipuri cu un milion de unici și peste 100.000 de share-uri, adică mai bine decât Inna sau Obama.

Care au fost atributele candidatului pe care ați mizat în campania online, deși ele au reprezentat un risc?

Dacă este să ne luăm după rețete, Klaus Iohannis este un produs politic greu de promovat online. Nu face poze cu pisici (deși are peste 5 azilante la curte), refuză să-și folosească familia în campanie (deși are o soție minunată și elegantă), nu vrea să intre în detalii despre viața personală (deși este pasionat de ciclism și de trandafiri), nu este spumos (deși are un sarcasm sibian de clasă), nu se lasă umanizat (deși este mai mult om decât om politic). Știi ce? Toate rețetele astea sunt niște tâmpenii. Tot ce am făcut a fost să fim coerenți în comunicare cu adevărata lui personalitate. Omul este un BMW într-o piață de mașini coreene second hand. Este griul-argintiu plictisitor? Sunt moderația sau consecvența defecte? Este seriozitatea un handicap? E atât de plictisitoare decența?

”Obiectivele au relativ fost simple: să câștigăm primul loc în online – peste 1.000.000 de likeuri și un reach de peste 5.000.000 – apoi să câștigăm alegerile”, spune Vlad Tăușance, strategul campaniei online pentru Klaus Iohannis.

Majoritatea de pe Facebook, cel puțin din cercul meu de prieteni și cunoscuți, au fost pro Iohannis. Ce anume crezi că i-a convins să-l susțină în mod organic? Mă refer aici la faptul că ei nu au fost din cercul așa numiților ”postaci” de serviciu.

Nu am avut divizie de postaci. Nu am coordonat echipe de lăudători. Am avut în task-force exact patru admini și moderatori de comentarii sau mesaje care s-au ocupat și de diseminarea mesajelor. Plus o campanie deFacebook ads calibrată maniacal pe micro-comunități locale sau de de interese. Și conținut de calitate.

Tipping-point-ul pentru mobilizare a fost ieșirea din cursă a Monicăi Macovei. După mahmureala celor 4,5 procente, oamenii deja intrați în viteză și luptă – influenceri, KOLi și Jedi de comunicare –s-au îndreptat spre cel mai plauzibil candidat. A fost un transfer de simpatie și mobilizare la care mă așteptam. Mantra mea a fost: #nevedemînturul2.

Felicit echipa de online MM, le mulțumesc talibanilor ei care ne-au susținut tacit sau fățiș. Vreau să precizez, însă, un lucru: în vârful lor de activitate au avut un engagement de 200.000 de oameni, la vreo 100.000 de fani. Noi aveam deja 400.000 de fani, și un fan base secundar de 600.000 care interacționa cu postările sau materialele noastre. În condițiile în care am difuzat cam jumătate din ce difuza Macovei, Udrea sau Ponta.

Ce crezi că ați făcut voi bine din punctul de vedere al comunicării în online și unde a pierdut concurența în aceeași zonă?

Înainte de toate am avut un candidat în care am crezut și care a crezut în noi. E greu să vinzi un brand pe care nu l-ai cumpăra sau unul care te disprețuiește. Am fost, la fel ca domnul Iohannis, coerenți, disciplinați și punctuali. Am fost o mașinărie care a funcționat conform planului, nu conform emoției. Am refuzat clișee sau rețetele sigure – populisme, star endorsement, photo ops – și am consolidat un brand coerent și atipic. Tactic, am rupt normele lucrând cu fotografi profesioniști (mulțumim Mugur Varzariu și Manole Sava), dar și producând sute de vizualuri dedicate (big up Argo Media) și mesaje video directe montate în casă. Bonus, am avut o comunicare directă cu domnul Iohannis, cu răspunsuri prompte și un feedback incredibil de constructiv, dar și independență totală față de restul echipei de campanie. Am fost un bunker izolat de restul sediului din Kiseleff.

Și, da, ne-am bătut până în ultima secundă. Am avut forță de reacție rapidă, am transmis live, am jucat jocul până la capăt. Când Ponta posta mesaje de campanie seci, noi transmiteam în timp real din Londra și Torino, înaintea agențiilor de presă. În weekendul alegerilor viteza de reacție ne-a adus aproape 200.000 de fani. Și câteva procente bune la victorie.

De ce crezi că Iohannis poate fi un altfel de președinte, ce anume te-a convins pe tine?

Sunt bănățean cu bunici ardeleni, nu pot să fiu cu adevărat obiectiv. Mă simt reprezentat de Klaus Ionannis, și cred că o doză de Translivania nu strică la Cotroceni. Klaus Iohannis este riguros de politicos, punctual la secundă, impresionant de atent și foarte hotărât. Este un om care ascultă chiar dacă argumentele nu-i convin, care pune rațiunea înainte de sentiment. Este primul politician la care văd asta. Și am văzut prea mulți. Când stai cu el la masă simți nevoia, instinctiv, să-ți controlezi ținuta și limbajul. Când îl deranjează ceva îți transmite asta prin privire, nu prin ridicatul vocii. Când îți mulțumește o face sincer, când zâmbește, zâmbește din ochi.

”Am fost o mașinărie care a funcționat conform planului, nu conform emoției. Am refuzat clișee sau rețetele sigure – populisme, star endorsement, photo ops – și am consolidat un brand coerent și atipic”.

Eu nu am crezut că Iohannis va câștiga alegerile în primul rând pentru că din punctul de vedere al notorietății, promisiunilor electorale și, mai ales, al aparatului de mobilizare a electoratului, PSD a stat, mereu, mai bine. Cu toate astea, lucrurile nu au mai mers pentru ei ca-n dățile trecute. Ce crezi că a fost diferit de această dată și ce ne indică aceste alegeri din punctul de vedere al felului în care arată electoratul?

PSD a pierdut la acest scor zdrobitor din propria aroganță, din dispreț pentru un electorat pe care, matematic, îl stăpânea. PSD a dovedit, încă o dată, că trăiește, nostalgic, în anii 2000, când punga de făină și amenințările făceau diferența. Când românii nu prea ieșiseră din țară, iar baronii siluiau legea nestingeriți. Nu online-ul a câștigat, în primul rând, aceste alegeri, ci mobilitatea forței de muncă în UE și dincolo de. Sunt patru milioane de români care au refuzat să fie șantajați și asistați sociali, care au plecat la muncă peste graniță. Care au văzut mai bine. PSD și-a bătut joc de ei prin organizarea votului, s-a făcut că nu-i vede. Ei s-au enervat. Online-ul a amplificat mesajul. Ghinion!

De partea noastră a baricadei, am insistat să oferim mesaje pozitive, conținut real, comunicare directă. Românii au interacționat online cu un președinte care îi ascultă și care le răspunde, cu un brand politic sincer și lipsit de aroganțe. Așteptăm asta de vreo 60 de ani.

Iohannis a convins și prin cartea integrității și-a unui fel de-a fi politicos, ca să spun așa. În opinia ta, în politică, pot fi acestea calități pentru o purtare de cursă lungă, își va putea păstra el această imagine în condițiile în care, de exemplu, în spatele lui Iohannis sunt oameni care au fost foarte vizibili în politică și până acum și au dezamăgit?

Cine crede că Iohannis poate fi manevrat și manipulat, nu îl cunoaște și habar nu are despre cum sunt, în fibra lor, ardelenii. Nu este Mesia, nu poate curăța peste noapte partidele, dar cred că a dat deja semnale clare contra imunității nejustificate sau obstrucționării justiției. Oricum, rolul lui este de președinte al României, nu de procuror intern în PNL. Dacă DNA și CSM rămân independente, se vor curăța și partidele.

Ce aștepți tu de la președintele Klaus Iohannis?

Să asculte și să învețe, să nu trădeze societatea civilă care l-a ales, să nu disprețuiască intelectualii, să lupte pentru educația din România. Restul sunt ”mici” detalii: să nu abuzeze nici legea, nici funcția.

Care sunt principalele concluzii pe care le tragi după ce ai lucrat, pentru prima dată, la o campanie politică?

Da, este prima campanie de anvergură asta. Am lucrat alături de oameni politici, inclusiv într-un minister, am prieteni și amici în mai multe partide, dar de abia acum am intrat în focurile unei campanii prezidențiale. După trei luni, cinci crize de nervi și patru kilograme în minus, îți zic cu mâna pe inimă că îmi place. Adrenalina de care ai parte, feedback-ul instantaneu pentru deciziile pe care le iei, presiunea enormă, toate chestilea astea provoacă dependență. Nu va fi ultima campanie. Obiectivul pentru 2015-2017 este să particip la o campanie electorală în altă țară din cartier.

În negativ pot să-ți zic că politica din România suferă de aceleași boli ca bloggingul din România: orgolii mari, inflație de păreri avizare și zero disciplină. Iohannis nu prezintă simptomele astea. Mă bucur că a câștigat.

Cum ți-ai petrecut ziua de duminică, ziua votului?

La birou, cu stomacul strâns între cafele și emoții. Apoi la Bistro Eden, ca să-mi refac forțele cu niște carne crudă și un vin. Înapoi pe Kiseleff. Emoții, neîncredere, telefoane, urlete, felicitări, imnul național, șampanie. Apoi Energiea, alături de suporterii nearondați politic. Apoi somn. Acum vacanță.

Sursa: andreeavasile.ro