Opinie: Statul ar trebui să întreprindă cîteva măsuri concrete cu referire la piaţa ţigaretelor  

Perturbaţiile ce au loc în ultimul timp pe piaţa ţigaretelor au atras atenţia presei, dar şi a opiniei publice în general. Preţurile scad şi, dacă la început existau multe speculaţii pe această temă, iată că zilele trecute a apărut o investigaţie (http://oficial.md/economie/mister-dezlegat-iata-de-ce-s-au-ieftinit-unele-marci-de-tigarete) care arată că este vorba de mărirea numărului de ţigarete contrafăcute şi de contrabandă, ceea ce a făcut ca piaţa legală să fie nevoită să reacţioneze. Ca rezultat, s-au redus plăţile la bugetul de stat provenite din accize şi nu există o claritate ce număr real de ţigări avem pe piaţă şi cîte din ele sînt oficiale, legale. Redacţia CURENTUL a încercat să afle ce ar trebui de făcut pentru ca o asemenea situaţie să fie evitată, solicitînd comentariul lui Ion Chişlea, redactor-şef al ziarului ECOnomist.

Comentariu expertului: Evident că este o situaţie mai puţin obişnuită pentru această piaţă, care, de obicei, este mai calmă, datorită mecanismelor regulatorii. Totuşi, cred că statul ar putea face cîteva măsuri menite să îmbunătăţească cadrul actual. În primul rînd, mă refer la accize, care, în opinia mea, ar trebui să crească în special pe partea de specific şi să scadă pe partea de ad valorem. Aceasta ar garanta venituri mult mai sustenabile la Bugetul de stat şi ar face ca acestea să nu depindă de preţ. Într-un fel, repetarea situaţiei de acum s-ar reduce aproape la zero. Un asemenea model poate fi, la prima vedere, dificil pentru producătorul autohton, dar faptul ca accizele se vor mări este inevitabil, pentru că este menţionat şi în Acordul de Asociere dintre RM şi UE acest lucru. Ca o soluţie ar putea fi îngheţarea creşterii accizelor la ţigaretele fără filtru, ceea ce reprezintă o bună parte din producţia Tutun CTC.

Vorbind de Acordul de Asociere, un alt pas menit să îmbunătăţească situaţia pe piaţa ţigaretelor ar fi elaborarea unui calendar pe termen mediu de creştere a accizelor, ceea ce ar da o predictibilitate atît pentru stat, cît şi pentru agenţii economici din domeniu.

Un al treilea pas, ar fi controlul mai riguros al produselor ce vin din regiunea transnistreană. Or, dacă ne referim la investigaţia menţionata mai sus, acestea reprezintă un factor destabilizator tot mai serios. O propunere ar fi ca importarea produselor accizate să se facă doar prin punctele vamale aflate sub controlul Chişinăului, reducînd astfel importanta regiunii transnistrene ca zonă de tranzit pentru produsele de tutungerie.

Doina Secrieru