Cum a ajuns prețul transportului să dicteze prețul de achiziție în Republica Moldova?

În Republica Moldova a început campania 2022 de recoltare a cerealelor din grupa întâi – orz și grâu, și traderii locali au anunțat prețurile de achiziție pentru acestea.

Cum sunt calculate aceste prețuri și care sunt factorii care influențează cifrele finale?

Acest an este unul plin de provocări și riscuri care, din păcate, deja s-au materializat. Costurile galopante la inputuri (semințe, îngrășăminte, combustibil) au fost accentuate de seceta care a lovit Moldova românească, dar și Republica Moldova, cauzând o pierdere a recoltei de grâu și orz de până la 40% față de recolta anului precedent.

Războiul din Ucraina a dus la blocarea exporturilor prin porturile ucrainești de pe Marea Neagră și a pus o presiune enormă asupra căilor logistice pe Dunăre, dar și celor rutiere și feroviare spre portul Constanța – unicul hub cerealier rămas funcțional în regiune. În consecință, tarifele percepute de transportatori, pe fonul cererii enorme, au crescut, uneori, de 7 ori. Spre exemplu, tariful pentru transportarea fluvială a unei tone de cereale în vara anului 2021 din Reni sau Giurgiulești spre Constanța a fost de 13 euro pe tonă; însă vara 2022 a adus un tarif de până la 98 de euro pe tonă!

Eforturile Guvernului, dar și a transportatorilor sunt date peste cap de tranzitul cerealelor din Ucraina spre Constanța. Acest flux este fără sfârșit și utilizează o mare parte a capacităților de transbordare și transportare ale transportatorilor din întreaga regiune.

Porturile din Reni, care decenii la rând asigurau transbordarea cerealelor de origine moldovenească, sunt obligate să transbordeze cereale de origine ucraineană. Asta e condiția impusă de autoritățile țării vecine. Această decizie se materializează prin faptul că capacitățile de transbordare ale terminalelor cerealiere din Reni sunt ocupate în proporție de 75-85% cu cereale de origine ucraineană. Impedimentul dat pune o presiune adițională asupra producătorilor și traderilor din Republica Moldova.

O altă problemă logistică este că vasele maritime, care asigură transportul din porturile dunărene spre consumatorul final, au devenit oaspeți foarte rari ai regiunii noastre, în condițiile în care mâneca Sulina este supraaglomerată și la intrare s-a format o coadă de peste 100 de vase. Respectiv, marea majoritate a cerealelor trebuie acum să ajungă tot în portul Constanța – ca un punct logistic intermediar – pentru a fi încărcate acolo pe vase maritime, care și asigură transportul până la consumatorul final.

Acest „bottleneck” pune producătorii și traderii autohtoni într-o situație nemaipomenită. Până recent, diferența de preț la cereale în portul Constanța (sau în linii mari – România) și porturile din Giurgiulești și Reni (sau în linii mari – Republica Moldova) nu depășea 12-14 euro pe tonă: ceea ce reprezenta costul livrării bunurilor din Republica Moldova până la Constanța. Actualmente, această diferență uneori constituie chiar și 100 euro pe tonă. Și, din păcate, anume acest cost este în prezent driver-ul setării prețurilor pe piața internă a Republicii Moldova.

Mecanismul de stabilire a prețului la cereale este mai complicat decât poate părea la prima vedere. Calculul începe de la prețul de referință în bazinul Mării Negre. Până la începerea conflictului armat în Ucraina, acest preț de referință se forma ca o medie a prețurilor din porturile mari din Federația Rusă (Novorossiysk și Kavkaz), Ucraina (Odessa, Chernomorsk și Pivdennyi), România (Constanța) și Bulgaria (Varna și Burgas). În zilele de astăzi, unicul punct de referință îl reprezintă doar prețul FOB (Incoterms 2010) Constanța Port.

Prin urmare, astăzi, prețul de referință pentru calcularea prețului de achiziție a cerealelor în Republica Moldova este doar la paritatea FOB Constanța Port. Pentru a determina care va fi prețul de achiziție în Republica Moldova, vom începe prin a scădea din prețul FOB Constanța Port costul transbordării portuare – care acoperă descărcarea de pe barjă, vagon sau camion în port, precum și încărcarea din port pe vas. Și acest preț se ridică la suma de 23-25 de euro pe tonă (în el fiind inclus și costul pentru tot pachetul de acte necesare exportului: certificate fitosanitare, de origine, de calitate, etc). Acest tarif a crescut și el în comparația cu anul trecut, aproximativ, de 2 ori!

După care, din prețul obținut, trebuie să mai scădem și prețul pentru transport a cerealelor din silozurile amplasate în Republica Moldova până în portul Constanța. Și aici survine marea lovitură asupra producătorilor, dar și a traderilor! Pentru că prețul transportului până în portul Constanța se ridică astăzi la suma exorbitantă de 100 de euro pe tonă – orice posibile profituri sunt realmente înghițite de costul transportului până la unicul port funcțional de export maritim.

Astfel am ajuns la prețul de achiziție în Republica Moldova, care este în cea mai mare parte rezultatul calculelor de mai sus. Diferența de preț la cereale în Republica Moldova și România se ridică, într-adevăr, la peste 100 de euro pe tonă, dar în tristele realități de azi reprezintă doar costul plătit pentru transport și export.

Să analizăm, spre exemplu, prețul de referință la orz, recolta anului 2022, în portul Constanța, care este (la data publicării prezentului articol) de aproximativ 305 euro pe tonă, paritatea FOB Constanța Port. Pentru a determina prețul de achiziție la orz în Republica Moldova, din acest preț trebuie să scădem aproximativ 24 de euro pentru serviciile de transbordare în port și aproximativ 95 de euro pentru transportul din silozurile sau porturile din Republica Moldova. Tot aici, trebuie sa scădem aproximativ 10 euro pentru costul serviciilor portuare din Reni sau Giurgiulești sau costurile de transbordare în silozurile din Republica Moldova, în cazul transportului feroviar sau rutier.

Realizând acest calcul, ajungem la un preț de achiziție pe piața locală din Republica Moldova de aproximativ 180-185 euro pe tonă de orz și asta e fără un adaos comercial al traderilor locali, care ar acoperi cheltuielile de salarii, impozite, utilități, dobânzi bancare, etc.

În concluzie, se anunță, din păcate, un an dificil atât pentru producători, cât și pentru traderi. Presiunea asupra producătorilor și traderilor autohtoni va persista atâta timp, cât Republica Moldova va continua să fie un punct de reper în tranzitul cerealelor din Ucraina spre România. Doar finalizarea conflictului armat din țara vecină și deblocarea porturilor din regiunea Odesa va fi o soluție sustenabilă pentru problemele actuale de logistică. Fluidizările de trafic, inclusiv a trecerii frontierei de stat, dar și căile adiționale de tranzit vor avea un impact minor asupra costurilor logistice, pentru că imediat sunt utilizate de producătorii și traderii ucraineni, în speranța evacuării cerealelor din țara prinsă de război.

Vitalie Butnaru, manager financiar al Trans-Oil