Cercetare de expertul în insolvență Irina Selevestru: A doua șansă pentru antreprenori în R. Moldova – de la o idee teoretică la un instrument de politică economică

Irina Selevestru, doctor în drept, expert în insolvență,  a elaborat o cercetare despre  conceptul „a doua șansă” pentru antreprenori.  Aceasta  explică de ce aceste concept nu mai reprezintă doar o idee teoretică, ci un instrument esențial de politică economică.

1. De ce este importantă „a doua șansă”?

Conceptul „a doua șansă” pentru antreprenori nu mai reprezintă doar o idee teoretică, ci un instrument esențial de politică economică. Închiderea unei afaceri nu afectează doar antreprenorul, ci generează efecte sistemice: pierderea locurilor de muncă, diminuarea veniturilor bugetare, reducerea concurenței și afectarea stabilității mediului de afaceri.

În Republica Moldova, importanța acestui concept a fost amplificat în perioade de criză economică, precum cea generată de pandemia COVID-19, război în țara vecină, etc.. În context european, principiul oferirii unei a doua șanse este consacrat în Small Business Act for Europe, care stipulează necesitatea sprijinirii antreprenorilor onești care au trecut prin faliment.

Conform statisticilor, doar aproximativ 5% dintre falimente implică fraudă. Restul sunt consecința riscului economic, a conjuncturii pieței sau a unor deficiențe manageriale.

2. Dimensiunea fenomenului în Republica Moldova

Datele analizate indică o creștere semnificativă a numărului agenților economici declarați în stare de insolvabilitate în perioada 2019-2024, și o scădere in 2025-2026.

În anul 2019:

• 183 agenți economici au fost declarați insolvabili;
• Media angajaților per companie era de aproximativ 9,7 persoane;
• Impactul potențial asupra pieței muncii putea ajunge la peste 108.000 locuri de muncă afectate.

Conform ultimelor date oficiale din rapoartele Doing Business (cea mai recentă rundă complet publicată de indicatori, inclusiv „ResolvingInsolvency”), Republica Moldova se situa pe locul 67 la indicatorul Solving/ResolvingInsolvency în rankingul global al țărilor analizate în acel raport, cu un scor de 54,8 puncte (pe o scară 0-100), o rată de recuperare de circa 32,1 cenți la dolar pentru creditori, o durată medie a procedurii de aproximativ 2,8 ani și un cost de circa 15 % din valoarea masei patrimoniale. Durata și costul procedurii reprezintă factori critici care influențează șansa reală de relansare.

3. Barierele identificate în obținerea celei de-a doua șanse

Interviurile realizate cu antreprenori moldoveni care au trecut prin dificultăți financiare sau proceduri de insolvabilitate au evidențiat un set complex de obstacole

1. Factori interni

• Insuficiența resurselor financiare;
• Lipsa cunoștințelor necesare pentru o avertizare timpurie;
• Lipsa competențelor în management de criză;
• Deficiențe de planificare financiară și control;
• Conflicte între asociați;
• Subestimarea riscurilor;
• Lipsa personalului calificat.

1. Factori externi

• Proceduri de faliment îndelungate și costisitoare;
• Acces dificil la finanțare în timpul și după inițierea procedurii;
• Lipsa informațiilor privind mecanismele de restructurare;
• Nivel insuficient deinformare publică despre mecanismele de redresare, de ridicare a culturii antreprenoriale;
• Stigmatizarea antreprenorului „falit”.

Un element esențial identificat este stigma socială, care reduce încrederea partenerilor, instituțiilor financiare și chiar a familiei în capacitatea antreprenorului de a relansa o activitate.

4. Ce ar trebui schimbat?

În urma cercetărilor, pot fi conturate câteva direcții strategice:

• Reformarea cadrului normativ care trebuie să transforme procedura de insolvabilitate dintr-un mecanism de lichidare într-un mecanism de redresare
• Introducerea expresă în scopul Legii insolvabilității a obiectivului de redresare a debitorului.Actualmente, accentul practic cade predominant pe satisfacerea creditorilor. Legea trebuie să consacre explicit principiul conservării întreprinderii viabile și al menținerii locurilor de muncă.
• Delimitarea expresă a debitorului aflat în restructurare de debitorul aflat în insolvabilitate.Această distincție este esențială pentru:

• acces la finanțare;
• participare la achiziții publice;
• menținerea relațiilor contractuale;
• protecția reputațională.

Restructurarea trebuie să fie percepută ca procedură de redresare, nu ca sinonim al falimentului.

• Acordarea de facilități creditorilor care susțin restructurarea, inclusiv:
• micșorarea ratei de stingere a creanțelor;
• posibilitatea achitării în rate;
• tratament fiscal favorabil pentru pierderile acceptate prin plan.
• Introducerea expresă în Codul Fiscal a posibilității organelor fiscale de a vota planuri cu reducere a creanțelor bugetare.În lipsa acestei posibilități, restructurarea este blocată de rigiditatea creanțelor publice.
• Adaptarea condițiilor bancare de acordare a finanțărilor post-intentare.Băncile trebuie să aibă reglementări interne pentru a putea acorda finanțare cu prioritate la rambursare (super-priorityfinancing).
• Soluționarea problemei acoperirii cheltuielilor pentru procedurile de lichidare fără active.În prezent, lipsa activelor paralizează procedura și afectează încrederea în sistem.
• Promovarea restructurării accelerate, ca mecanism preferențial pentru întreprinderile viabile, cu termene scurte și costuri reduse.

4.2 Facilitarea accesului la finanțare

• Posibilitatea finanțării post-intentare.Aceasta trebuie nu doar garantată legislativ și aplicată practic prin modificarea regulamentelor interne si politicilor cit a BNM atit si a instituțiilor financiare.
• Reducerea legală a dobânzilor pentru întreprinderile aflate în restructurare accelerată.Dobânzile penalizatoare agravează starea financiară.
• Acces la achiziții publice pentru antreprenorii aflați în restructurare accelerată.Excluderea automată distruge șansele de redresare.
• Acces la finanțări pentru antreprenorii aflați în restructurare accelerată.Fonduri dedicate prin ODA sau alte mecanisme.
• Programe dedicate pentru „secondchance”.Granturi, garanții de stat, linii de credit preferențiale.
  • Dezvoltarea instituțională
  • Crearea unor servicii publice de avertizare timpurie.Sisteme bazate pe indicatori fiscali și financiari.
  • Centre de consiliere gratuită pentru antreprenori în dificultate.Consultanță juridică, financiară, managerială.
  • Instruirea antreprenorilor în managementul riscului și al crizei, informarea corectă despre sistemele de avertizare timpurie, despre drepturile și obligațiile in faliment și restructurare.
  • Suport psihologic pentru reducerea stigmatizării.
  • Informarea largă și corectă a societății despre eșec, criză, insolvabilitate și restructurare.
• Neadmiterea dezinformării și stigmatizării procedurilor de insolvență.
• Educația societății – atât antreprenoriale, cât și neantreprenoriale – pentru acceptarea crizei și restructurării ca fenomene economice normale.

4.4 Schimbarea culturii economice

În economiile dezvoltate, eșecul este perceput ca experiență profesională. Studiile europene arată că antreprenorii care au trecut prin faliment revin mai eficienți și mai disciplinați

În Republica Moldova însă persistă:

• frica de eșec;
• stigma „antreprenorului eșuat”;
• rușinea publică;
• dezinformarea privind procedurile de restructurare și insolvabilitate.

Această percepție este alimentată de:

• comunicare publică insuficientă;
• lipsa educației economice;
• asocierea automată a insolvabilității cu frauda.

5. Concluzie: a doua șansă ca politică economică, nu ca excepție

A doua șansă nu este o măsură de indulgență, ci un instrument de creștere economică. O legislație eficientă a insolvabilității trebuie să echilibreze interesele creditorilor cu necesitatea conservării capitalului uman antreprenorial.

Republica Moldova are nevoie de:

• legislație orientată spre redresare;
• mecanisme reale de finanțare;
• instituții proactive;
• schimbare culturală profundă.

Eșecul în afaceri nu trebuie să însemne excludere permanentă din circuitul economic, ci o etapă de învățare și reconstrucție.