Sergey Tonkih sau moș Serghei – unul dintre cei mai fideli suporteri ai naționalei Moldovei

Este unul dintre cei mai fideli suporteri ai naționalei Moldovei. Nu ratează practic nici un meci al tricolorilor, de acasă sau din deplasare. Vorbim despre Sergey Tonkih sau moș Serghei, așa cum este supranumit în rândul fanilor moldoveni.

Deși este cetățean rus, el este alături de internaționalii noștri, deseori surprinzându-i cu vizite neașteptate la cluburile lor.

„Fotbalul a prins rădăcini în sufletul meu încă din copilărie. Prin anii 60 ai secolului trecut, cu greu se găsea o minge pentru întreg cartierul. Atât de pasionat eram, încât temele pentru acasă le făceam în pauzele dintre lecții sau mă inspiram de la colegi. Terenul de fotbal era punctul de atracție pentru majoritatea copiilor. Nemaivorbind de turneul unional “Mingea de piele”, un vis pentru puștii din acele vremuri. Obișnuiam cu tatăl meu să ascultăm la postul de radio toate reportajele fotbalistice, chiar din orașe îndepărtate… Shanghai, Marseille, Lisabona sau Edinburgh. Datorită fotbalului, geografia a devenit unul dintre obiectele mele de studii preferate. După absolvirea școlii am urmat sfatul fratelui mai mare și am devenit student la Colegiul maritim din Vladivostok. La unul dintre turneele de fotbal, am fost trimis să apăr poarta echipei mele cu doar câteva minute până la primul meci. Spre seară, eram purtat în brațe de colegi pentru prestația mea. Fotbalul a fost o parte din viața mea și în timpul armatei în flota maritimă, acolo unde am fost printre cei care au pus umărul la promovarea fotbalului și a echipei locale, Dinamo Petropavlovsk-Kamceatskii”, spune Sergey Tonkih, în cadrul unui interviu pentru Federația Moldovenească de Fotbal.

„În timpul armatei erau înrolați tineri din diferite regiuni ale URSS. Printre aceștia, erau și băieți din Moldova, care m-au invitat să vizitez țara voastră. Crede-ți-mă, până atunci nu văzusem alte locuri decât cele din regiunile îndepărtate din sud-estul Rusiei. Și iată la mijlocul anilor 80 am ajuns în Moldova, în ospeție la familia unui camarad din satul Sireți. O țară frumoasă, cu oameni buni și ospitalieri. Un an mai târziu, am vizitat Moldova deja cu întreaga familie. La începutul anilor 90, odată stabilit cu traiul la Moscova, ajungeam mai rar în tribunele stadioanelor pentru a urmări unele meciuri din campionat sau ale selecționatei Rusiei. Cu timpul, mi s-a ivit ocazia să-i văd în acțiune pe jucătorii moldoveni din campionatul Rusiei, Alexandru Curteian, Sergiu Dadu, Stanislav Ivanov, Serghei Rogaciov, Serghei Covalciuc, Radu Rebeja, Igor Picușciac, Adrian Cașcaval, Igor Armaș, Ilie Cebanu, Alexandru Gațcan, Alexandru Epureanu sau Eugeniu Cebotaru. Acești fotbaliști s-au manifestat nu doar prin abilitățile tehnice, dar și prin spiritul de luptători. Indiferent de soarta meciului, ei întotdeauna au luptat pentru onoarea clubului, pentru suporteri. Nu întâmplător, acești jucători au scris o pagină aparte în istoria fotbalului, fiind foarte apreciați de către fani”, mai declară suporterul.

La întrbarea „Toate aceste deplasări afectează bugetul dvs. Câte țări ați vizitat până acum?”, intervievatul a răspuns: „La vârsta mea, apare dorința de a realiza ceea ce nu mi-a reușit mai devreme, din diferite motive. Acum, când copiii și nepoții mei își văd de viața lor, îmi permit să călătoresc și am toată susținerea familiei. Evident, sunt niște cheltuieli, dar deseori încerc să mai economisesc zburând cu escale și petrecând uneori ore în șir prin aeroporturi. Analizez din timp calendarele competiționale și îmi planific minuțios fiecare călătorie, deși unele sunt spontane, trebuie să recunosc. Multe planuri am avut și pentru 2020…”, a conchis el.

Doina Secrieru