Scrisoare deschisă privind politica de accizare 2027–2029: Vrem o politică fiscală predictibilă!

Iată textul scrisorii:

„Această scrisoare deschisă este determinată de situaţia privind politica de accizare a produselor din tutun și impactul acesteia asupra economiei Republicii Moldova. Mai concret – de modificările propuse de Ministerul Finanțelor privind politica de accizare a produselor din tutun pentru anii 2027-2029. Considerăm necesar să venim cu câteva precizări și să atragem atenția asupra unor probleme care, din punctul nostru de vedere, nu au fost analizate suficient.În primul rând, considerăm necesar să menţionăm că lucrurile trebuie privite mai larg și nu prin prisma banilor pe îi va încasa statul din majorarea accizelor. Nu contestăm necesitatea colectării veniturilor bugetare și nici obiectivele de sănătate publică. Nu solicităm privilegii fiscale pentru producătorii autohtoni. Considerăm însă că formula actuală de accizare trebuie reechilibrată, iar modificările propuse trebuie evaluate și prin prisma impactului economic indirect.

În context, trebuie menţionat faptul că, începând cu anul 2012, politica fiscală aplicată industriei tutunului a suferit modificări succesive, care au schimbat semnificativ condițiile economice de activitate ale producătorilor locali. O modificare importantă a reprezentat-o creșterea treptată a componentei specifice a accizei, concomitent cu reducerea componentei ad valorem. Ulterior, a fost introdus și cuantumul minim obligatoriu al accizei, indiferent de rezultatul formulei de calcul. În anul 2020 s-a produs egalizarea accizelor pentru țigaretele cu filtru și fără filtru, categorie în care activau producătorii locali. În anul 2022 au fost operate şi modificări ale regimului fiscal al țigărilor de foi. Din analiza noastră, aceste schimbări au contribuit la restrângerea unor segmente tradiționale ale producției autohtone. Considerăm necesară evaluarea oficială a efectelor lor, inclusiv asupra fermierilor care cultivă tutun.

Acum, pentru perioada 2027-2029, sunt propuse noi majorări, fără ca publicului să îi fie prezentată o analiză suficient de detaliată a efectelor cumulative asupra întregului lanț economic.

De asemenea, atragem atenţie asupra faptului că acciza specifică mare și ad valorem redusă reprezintă un dezechilibru care trebuie corectat. În prezent, formula de accizare a țigaretelor este compusă dintr-o cotă specifică ridicată, de 1.189,57 lei/1.000 de țigarete în 2026, și o componentă ad valorem de numai 13%, la care se adaugă un cuantum minim obligatoriu. Din punct de vedere economic, această structură nu respectă echitatea fiscală dintre produsele din diferite segmente de preţ. Pentru exemplificare, am analizat patru segmente de preț ale pieței din 2026:

Segment	Preț/pachet	Acciză și TVA din preț
Economic	47 lei	84,6%
Mediu	53 lei	76,9%
Pre-premium	58 lei	71,7%
Premium	73 lei	62,3%

Observăm că, în cazul unui pachet de 47 lei, aproape 40 lei reprezintă acciza și TVA. Pentru întregul lanț de producție și comercializare rămân aproximativ 7 lei. În schimb, în segmentul premium, valoarea rămasă după aceste taxe este semnificativ mai mare. Mai mult, conform structurii analizate, aproximativ 78% din volumul pieței este deja supus cuantumului minim al accizei. Respectiv, componenta ad valorem, deși există în formulă, nu mai influențează efectiv impozitul pentru majoritatea produselor. Considerăm că trebuie modificat raportul dintre acciza specifică și cea ad valorem, prin reducerea componentei fixe și creșterea componentei proporționale cu prețul. O asemenea abordare este întâlnită și în majoritatea statelor europene și trebuie analizată ca alternativă, fără a diminua veniturile bugetare, ci dimpotrivă asigurând încasări mai mari.

O problemă distinctă este propunerea de modificare a coeficientului prețului de referință de la 1,46 la 1,57. În urma majorării accizei minime pentru 2027, prețul de referință al unui pachet ar crește deja de la aproximativ 46,59 lei la 55,92 lei, chiar dacă actualul coeficient ar rămâne nemodificat. Prin majorarea coeficientului la 1,57, prețul de referință ajunge la aproximativ 60,13 lei (calculat după cum urmează: acciz minim declarat 38,3 lei per pachet x coeficient 1,57 = preţ minim de referinţă 60,13 lei). Așadar, avem două majorări aplicate simultan: una prin acciza minimă și alta prin coeficientul utilizat la calcularea prețului de comercializare.

Dar cel mai important este altceva. În segmentele unde se aplică deja acciza minimă, majorarea suplimentară a prețului de referință nu generează acciză suplimentară pentru fiecare pachet vândut. În schimb, ea creează condiții asimetrice pentru aceleaşi produse, însă din segmente de preț diferite.

Scenariul 1: Preţul minim creşte de la 47 lei la 61 lei (14 lei sau 29,78 %) – acciza totala fiind de 38.30 lei per pachet (62.78% din preţul final de vânzare).

Scenariu 2: Segmentul Premium creşte de la 73 lei la 80 lei (7 lei sau 9,58%) – acciza fiind de 38,96 lei per pachet (48,7 % din preţul de vânzare).

Amintim că, în 2019, Guvernul Chicu a decis eliminarea prețurilor minime la țigarete, începând cu anul 2020, argumentând că statul nu trebuie să intervină nejustificat în formarea prețurilor și în relațiile concurențiale. Cu toate acestea, mecanismul a fost reintrodus în 2023, iar pentru 2027 este propusă majorarea coeficientului de calcul de la 1,46 la 1,57. Ce s-a schimbat între timp? De ce este necesară impunerea unui preț minim de vânzare, dacă statul colectează deja o acciză minimă obligatorie? Această intervenție poate limita concurența prin preț și dezavantaja producătorii cu costuri mai reduse, fără să genereze automat accize suplimentare.

Totodată, solicităm Ministerului Finanțelor să explice compatibilitatea acestui mecanism cu principiile europene privind libertatea formării prețurilor. Articolul 15 din Directiva 2011/64/UE protejează libertatea producătorilor și importatorilor de a-și stabili prețurile de vânzare. Cum justificăm, în procesul de aderare la UE, menținerea unui preț minim impus administrativ, suplimentar accizei minime? Considerăm că aceste întrebări necesită răspunsuri publice, fundamentate juridic și economic, nu doar invocarea generală a armonizării cu legislația europeană.

Modelele europene sunt diferite. Majoritatea statelor utilizează componente ad valorem de peste 30%, 40%, alături de componente specifice și minime fiscale. Totodată, Acordul de Asociere Republica Moldova-UE prevede apropierea graduală a accizelor, luând în considerare, în măsura posibilului, constrângerile contextului regional. Din acest punct de vedere, considerăm că Ministerul Finanțelor trebuie să prezinte clar ce prevederi sunt impuse de legislația europeană și care reprezintă propriile opțiuni fiscale ale autorităților naționale.

Şi, în final, cel mai important aspect – impactul asupra economiei naționale. Aici se cere de menţionat că discuția despre accize nu trebuie purtată exclusiv în jurul încasărilor directe la buget. Trebuie să înțelegem că industria producătoare locală are o contribuție economică diferită de simpla importare și comercializare a produselor finite. Producția locală creează cerere pentru tutunul cultivat în Republica Moldova. Aceasta înseamnă activitate pentru fermieri, procesarea materiei prime, locuri de muncă în mediul rural, transport, depozitare, logistică, servicii conexe și posibilități de export. În schimb, în cazul produselor finite importate, o parte importantă a valorii adăugate în procesul de fabricare este creată în afara Republicii Moldova.

Nu contestăm rolul legitim al importatorilor. Dar statul trebuie să înțeleagă diferența dintre impactul economic al producerii unui bun pe teritoriul țării și cel al importării produsului finit. Reechilibrarea fiscală trebuie analizată inclusiv prin prisma posibilității de diminuare a deficitului comercial extern, creșterii valorii adăugate create în Moldova, investiții în producere autohtonă și consolidării veniturilor fiscale indirecte. Vorbim despre impozite pe salarii, contribuții sociale, TVA, taxe locale și întreaga activitate economică generată în jurul unui produs fabricat în țară.

Statul trebuie să pornească de la interesele sale economice reale. Dacă vrem o economie mai puternică, mai multe locuri de muncă și o agricultură competitivă, atunci politica fiscală trebuie construită nu doar pentru încasări imediate la buget, ci și pentru dezvoltarea economică pe termen lung.

Noi nu propunem eliminarea accizelor minime și nici abandonarea obiectivelor de sănătate publică. Propunem analizarea unei reforme reale a mecanismului de accizare, care să asigure venituri bugetare, predictibilitate și condiții echitabile de concurență.

În acest sens, solicităm Ministerului Finanțelor:

Reevaluarea formulei de accizare, prin creșterea componentei ad valorem și reducerea celei specifice, pe baza unei analize comparative cu modelele europene.
Abrogarea art. 1233 din Codul Fiscal: „Modul de calculare a prețului de referință al țigaretelor și al țigărilor de foi (cigarillos)”. Prezentarea impactului separat al majorării coeficientului de la 1,46 la 1,57, inclusiv justificarea menținerii unui preț minim comercial în paralel cu acciza minimă.
Evaluarea efectelor asupra producției autohtone, inclusiv asupra fermierilor, locurilor de muncă, investițiilor, importurilor și valorii adăugate create în Republica Moldova.
Solicitarea unei opinii din partea Consiliului Concurenței privind efectele politicii fiscale asupra condițiilor de concurență.
Organizarea unei dezbateri publice reale, cu participarea instituțiilor responsabile, producătorilor, importatorilor și specialiștilor independenți, înainte de definitivarea politicii fiscale.
De asemenea, solicităm Ministerului Finanțelor să prezinte public fundamentarea modificărilor propuse și să examineze alternativele economice existente.

Considerăm că Republica Moldova are nevoie de o politică fiscală predictibilă, proporțională și argumentată economic, nu doar de o succesiune de majorări ale accizelor.

Aceasta nu este doar o problemă a industriei tutunului – este o problemă privind modul în care statul înțelege să susțină producția, investițiile și competitivitatea economiei Republicii Moldova”.