Expoziție aniversară la Biblioteca Națională: „Moștenire și destin: Vasilache și Beșleagă în dialogul etern”

Biblioteca Națională a Republicii Moldova invită publicul larg să viziteze expoziția aniversară „Moștenire și destin: Vasilache și Beșleagă în dialogul etern”, dedicată celor două dintre cele mai reprezentative personalități ale literaturii române din Republica Moldova– Vasile Vasilache (1926–2008) și Vladimir Beșleagă (1931–2025).

Expoziția reprezintă un omagiu adus vieții și operei a doi scriitori care au marcat decisiv evoluția literaturii române din spațiul basarabean. Prin documentele expuse vizitatorii sunt invitați să descopere universul creator al celor doi autori și dialogul spiritual pe care l-au purtat de-a lungul deceniilor prin operele lor.

Uniți prin atașamentul față de adevăr, pentru om și pentru valorile identitare, Vasile Vasilache și Vladimir Beșleagă au transformat drama istoriei și experiențele unei epoci marcate de constrângeri ideologice în opere literare de referință. Deși au cultivat stiluri artistice distincte, amândoi au urmărit aceeași aspirație: recuperarea memoriei colective, afirmarea libertății spiritului și apărarea demnității umane.

Expoziția cuprinde circa 160 de documente și este structurată în cinci compartimente tematice, care urmăresc parcursul biografic și artistic al celor doi mari scriitori:

1. Două destine, aceeași epocă – prezintă contextul istoric și cultural în care s-au format Vasile Vasilache și Vladimir Beșleagă, doi reprezentanți de seamă ai generației șaizeciștilor. În anul de referință 1966, literatura română din Basarabia cunoaște un moment de cotitură prin apariția a două opere fundamentale: romanul psihologic Zbor frânt de Vladimir Beșleagă și parabola alegorică Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache. Ambele volume au depășit limitele realismului socialist și au readus în centrul creației literare drama omului confruntat cu istoria. Documentele expuse reconstituie dialogul spiritual purtat de-a lungul deceniilor cu personalități precum Mihai Cimpoi, Ion Druță, Grigore Vieru și Leonida Lari, evidențiind rolul celor doi scriitori în afirmarea valorilor identitare și contribuția lor durabilă la patrimoniul cultural și literar al Republicii Moldova.
2. Vasile Vasilache „Metafora ca refugiu și revelație” – evidențiază originalitatea unui prozator care a transformat metafora într-o formă de rezistență spirituală. Debutul său literar s-a produs în proza scurtă, cu volume precum Aventurile celor doi verișori, Două mere țigănci și Tăcerile casei aceleia, iar debutul editorial a fost marcat de cărțile Trișca, dedicată copiilor, și Răsărise un soare în vie. Consacrarea avea să vină în 1966, odată cu apariția romanului Povestea cu cocoșul roșu, una dintre capodoperele literaturii române din Basarabia. Prin simbol, parabolă și reflecție filosofică, Vasile Vasilache a recuperat valorile morale și identitare ale comunității, devenind unul dintre cei mai originali prozatori ai literaturii române contemporane din Republica Moldova.

1. Vladimir Beșleagă „Memoria ca rană și izbăvire” – explorează universul unui scriitor pentru care memoria devine o formă de recuperare a adevărului și a demnității umane. Debutul său editorial a avut loc în 1956, cu volumul de povestiri pentru copii Zbânțuilă, urmat de cărțile Vacanța mea, Buftea, Gălușca lui Ilușca și Vrei să zbori la Lună?. Debutul literar feste marcat de culegerea de nuvele La fântâna Leahului (1963). Maturitatea artistică este reprezentată de romane precum Zbor frânt, Viața și moartea nefericitului Filimon și Acasă, opere care au impus un model narativ profund introspectiv și au consacrat literatura drept un act de recuperare a memoriei și de afirmare a libertății interioare. Prin întreaga sa activitate literară și civică, Vladimir Beșleagă a devenit una dintre cele mai importante conștiințe culturale ale Republicii Moldova

4. Vasile Vasilache și Vladimir Beșleagă în oglinda criticii literare – urmărește modul în care opera celor doi scriitori a fost receptată și reinterpretată de critica literară, de la exegezele apărute în anii ’60 până la studiile contemporane. Cărțile lor continuă să fie citite, cercetate și redescoperite, confirmând locul pe care îl ocupă în patrimoniul literaturii române și demonstrând că adevăratele valori depășesc timpul și generațiile. În perioada debutului, critici fundamentali precum Vasile Coroban sau Mihai Cimpoi au sesizat imediat caracterul novator al celor două capodopere din 1966 — Zbor frânt și Povestea cu cocoșul roșu —, apărându-le în fața atacurilor ideologice ale realismului socialist. Ulterior, după 1989, optica criticii literare s-a eliberat de constrângerile politice. Exegeți contemporani de pe ambele maluri ale Prutului (precum Andrei Țurcanu, Alexandru Burlacu sau Eugen Simion) au reanalizat opera celor doi autori prin grile moderne: structuralism, existențialism și psihanaliză. Proza lui Vasilache este astăzi reconsiderată prin prisma parabolei și a ironiei subtile, în timp ce tehnica monologului interior utilizată de Beșleagă este comparată cu marile modele ale modernismului european.
5. În dialog cu alte culturi – reprezintă traducerile ca punți între spații culturale și lingvistice și analizează rolul esențial pe care fenomenul traducerii l-a avut în supraviețuirea, universalizarea și conectarea prozei basarabene la circuitul mondial. Activitatea de traducător a constituit o dimensiune importantă a creației celor doi scriitori. Vasile Vasilache a contribuit la traducerea unor opere din literatura rusă, facilitând dialogul dintre culturi, iar Vladimir Beșleagă a realizat remarcabile tălmăciri ale unor texte fundamentale ale literaturii universale, între care Dafnis și Cloe de Longos și Laudă prostiei de Erasmus din Rotterdam. Publicațiile scriitorilor Vasile Vasilache și Vladimir Beșleagă au fost traduse în special în perioada sovietică, prin intermediul sistemului de traduceri inter-republicane al URSS, dar și în limbi de circulație internațională. Vladimir Beșleagă se numără printre cei mai traduși scriitori din spațiul basarabean. Cărțile sale de referință au ajuns la publicul străin în 10 limbi: Zbor frânt (romanul său de debut) a fost tradus în lituaniană, rusă, cehă, estonă, engleză, spaniolă și franceză; Acasă a fost tradus în estonă și rusă; Durerea a fost publicat în rusă, estonă, slovacă, bulgară și ucraineană. Operele lui Vasile Vasilache (precum „Povestea cu cocoșul roșu” sau „Elegie pentru Ana-Maria”) au fost traduse într-un număr mai restrâns de limbi, din cauza stilului său extrem de metaforic, parabolic și dificil de adaptat. Majoritatea nuvelelor și romanelor sale importante au fost traduse în rusă.

Prin această expoziție, Biblioteca Națională a Republicii Moldova aduce un profund omagiu memoriei a doi scriitori care au transformat cuvântul în destin, iar literatura într-o autentică formă de rezistență spirituală. Moștenirea lor intelectuală continuă să inspire generații de cititori, cercetători și iubitori ai culturii române, confirmând că adevăratele valori depășesc timpul și rămân vii în conștiința unei națiuni.

Vă invităm să descoperiți această expoziție și să redescoperiți două dintre cele mai luminoase conștiințe ale literaturii române din Republica Moldova – Vasile Vasilache și Vladimir Beșleagă, două destine care continuă să dialogheze peste timp prin puterea cuvântului.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 4 iunie – 4 august 2026, în spațiul expozițional, etajul II, blocul central (str. 31 august 1989, 78A).