Irina Vlah: Un popor care renunță la propria memorie pierde o parte din el însuși. Operațiunea Iași-Chișinău face parte din istoria Moldovei

„Un popor care renunță la propria memorie pierde o parte din el însuși. Operațiunea Iași-Chișinău face parte din istoria Moldovei, iar importanța ei nu ar trebui să depindă de conjunctura politică sau de interese străine” – a declarat Irina Vlah, liderul Partidului Republican „Inima Moldovei”, la masa rotundă dedicată celei de-a 82-a aniversări a Operațiunii Iași-Chișinău.

Potrivit spuselor sale, discutând despre evenimentele din august 1944 și marcând aniversarea Operațiunii Iași-Chișinău, noi vorbim, desigur, nu atât despre trecut, cât despre prezent. Istoria a fost întotdeauna parte a politicii contemporane, însă în Moldova ea este folosită tot mai des ca un instrument pentru a împărți oamenii în „ai noștri” și „străini”.

„Memoria istorică nu trebuie să devină ostatică a conjuncturii politice. Se schimbă guvernele, orientările de politică externă, relațiile dintre state. Dar odată cu acestea nu pot fi schimbate și faptele istorice. Maturitatea unui stat se reflectă, printre altele, și în modul în care acesta își tratează propria istorie. Nu prin încercarea de a șterge paginile incomode pentru unii, ci prin capacitatea de a le înțelege, de a le accepta ca parte a propriului trecut și de a păstra continuitatea istorică. Anume astfel se formează memoria națională și sentimentul unui destin comun. Nu contează ce vor să audă astăzi la Moscova, București sau Bruxelles. Moldova este un stat independent și trebuie să avem propria viziune asupra istoriei noastre, bazată pe documente și pe memoria oamenilor.

Evenimentele din august 1944 ocupă un loc aparte în această memorie. Și acest lucru trebuie spus foarte clar: Operațiunea Iași-Chișinău este parte a istoriei Moldovei. Ea s-a desfășurat pe pământul nostru. Frontul a trecut prin orașele și satele noastre, aici au murit oameni, aici s-au decis destinele a mii de familii moldovenești. Iar dreptul de a păstra această memorie aparține, înainte de toate, cetățenilor Republicii Moldova. Nimeni din exterior și nimeni din interiorul țării nu trebuie să decidă în locul nostru ce să ținem minte și ce trebuie să uităm.

Este inadmisibil ca atitudinea față de război și Victorie să fie folosită drept criteriu al loialității politice. Astăzi, autoritățile îi evaluează pe cetățeni în funcție de data pe care o marchează și de monumentul la care depun flori. Aceasta nu mai este o discuție despre istorie, ci încă o linie de divizare. Tocmai de aceea, memoria istorică nu trebuie transformată într-o etichetă propagandistică. Respectul față de veterani și memoria Victoriei nu fac dintr-un om un prorusesc. La fel cum încercarea de a șterge această memorie nu face societatea mai europeană. Există lucruri mai profunde decât orice geopolitică — demnitatea umană, recunoștința față de înaintașii noștri, respectul pentru memoria familiei și propriile rădăcini. A renunța la ele de dragul conjuncturii politice înseamnă a renunța la o parte din noi înșine”, a menționat politiciana.

Irina Vlah a mai spus că, „sarcina statului este să caute ceea ce ne poate uni. Memoria victoriei asupra nazismului poate și trebuie să fie un asemenea punct de consens. Respingerea nazismului, respectul față de cei căzuți, recunoștința față de oamenii care au trecut prin război și înțelegerea prețului pe care societatea îl plătește pentru ură nu trebuie să depindă de interesele partidelor politice”.

„Ieri am vizitat-o la Bălți pe Galina Vasilievna Beregusta, veterană în vârstă de 102 ani a Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Ea nu cunoaște războiul din manuale. Și iată că apar unii politicieni care, după 80 de ani, încep să o învețe pe Galina Vasilievna și pe noi toți cum trebuie să ne raportăm la Victorie și la anumite date. Este absurd — noi singuri vom decide ce trebuie să păstrăm în memorie și a căror amintire să o cinstim.

Istoria trebuie studiată, despre ea se poate discuta și polemiza, dar ea nu poate fi anulată. Și cu atât mai mult nu li se poate cere oamenilor să renunțe la propria memorie pentru a corespunde imaginii cuiva despre un cetățean „corect”. Memoria nu este necesară trecutului. Ea ne este necesară nouă, celor vii, pentru a înțelege prețul vieții omenești și prețul păcii”, a conchis ea.