Igor Munteanu: Păstrarea celor 10 din 32 raioane mi se pare o idee proastă, fără viziune

Expertul Igor Munteanu, după ce a analizat proiectul celor 10 raioane propuse de Guvern, a spus că i s-a făcut „milă de noi, de suferințele produse de amalgamări, disponibilizări, care se pot sfârși în aceeași baltă de ineficiența și tutela administrativă a unor raioane vechi. Cum spuneau anticii, s-au încordat munții și au născut un șoarece. Păstrarea celor 10 din 32 raioane mi se pare o idee proastă, fără viziune. Mai mult, cred ca Republica Moldova are nevoie doar de 3 regiuni și pot susține asta”, informează OFICIAL.

Potrivit spuselor sale, nu avem nevoie de noi raioane „pentru ca niciunul din cele 10 raioane nu atinge pragul de finanțare regională al UE. Regulamentul 1059/2003 cere min 800 000 de locuitori pt o regiune de programare (NUTS 2). Media unui raion propus de Guvern e de 277 000 — o treime din prag. Nici măcar cele 5 regiuni de dezvoltare actuale (ADR), mai mari decât raioanele dorite de Guvern, nu-l ating: Nordul – 609 mii, Centrul – 670, Sudul – 307, Găgăuzia – 104, Chișinăul – 720. Zero din cinci ADR se califică ca regiuni statistice conform regulilor Uniunii Europene azi, zero din 10 raioane se pot califica mâine. Efectul imediat este ca deși face Reforme, regiunile nu vor fi eligibile la fonduri”.

„Motivul central nu este politic, ci eminamente tehnic. Modelul de reforma promovat de Guvern nu atinge problema reală, care ține de capacitatea APL de a-si exercita atribuțiile în mod efectiv și descentralizat, nu de a fi docile în raport cu raioanele. Pana și studiile Guvernului arată că 34% dintre gospodării n-au apă și canalizare, iar 80,5% dintre primării n-au niciun specialist în scrierea de proiecte europene, 776 din 898 de primării pe malul drept al Nistrului au sub 3 000 de locuitori. Situația nu poate fi schimbată prin reducerea raioanelor de la 32 la 10, problema este structurală și se află jos”, a menționat el.

Fostul deputat s-a referit și la presiunea demografică: „Populația scade, iar raioanele nu pot încetini acest proces al depopulării accelerate. Populația a scăzut cu 13,6% într-un deceniu, cu circa 29% în Ocnița, Leova și Briceni. Un raion propus de Guvern de 277 000 de locuitori, la același ritm, coboară sub 200 000 înainte de 2031, iar asta spune ca va trebui să mai facem o reformă în 2032, la costuri politice mai mari. Se cere de a introduce abordări radical noi pt a crește capacitățile locale de a spori calitatea vieții și economia”.

„Schimbând mecanic 32 de raioane cu 10 obținem o reducere de 69% din cheltuielile actualului sistem, dar nu cream masa critică necesară pt dezvoltare regională în raport cu fondurile de aderare ale UE. Niciunul din cele 10 raioane propuse de Guvern nu are masa critică pentru o strategie de specializare inteligentă proprie, un birou de achiziții matur sau un manager de proiecte europene cu experiență reală. Este o imitație, nicidecum o reforma teritorială. Economia e aparentă, nu structurală.

Noul sistem de raioane nu oferă soluții efective nicio pt diviziunile teritoriale existente intre cele 2 maluri de Nistru. Transnistria rămâne, ca și acum, o categorie juridică separată, fără loc într-o arhitectură de 10 raioane gândită exclusiv pentru malul drept. Găgăuzia este asimilată unui raion mai mare, cu aceleași caracteristici centrifugi. Reforma teritorială nu creează niciun stimulent pt dezvoltare regională convergentă, efectivă, folosind rațional resursele existente”, a mai explicat expertul.

Igor Munteanu a evidențiat de avem nevoie de regiuni autentice:  „Pentru că dacă vrei sa aduci fonduri europene, trebuie sa lucrezi conform regulilor europene. Un Model NUTS2 format cu trei regiuni este singurul sistem anti-criză și pro-UE posibil pentru Republica Moldova, dacă nu ne propunem să imităm procese, ci să rezolvăm problemele reale de azi și de mâine. Vom explica acest lucru prin referință la cateva documente de baza ale Uniunii Europene.

– Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 — clasificarea NUTS. Fixează pentru NUTS 2 o plajă de referință de 800 000 – 3 000 000 de locuitori, calculată pe populația cu reședință obișnuită și cere ca la baza clasificării să stea unitățile administrative existente; pragurile de populație se aplică în primul rând unităților non-administrative construite prin agregare statistică, care pot devia de la ele pentru circumstanțe geografice, socio-economice, istorice, culturale sau de mediu. De aici două consecințe practice: dacă RM creează regiuni administrative de talia potrivită, Eurostat le preia ca atare; dacă nu creează nimic, Eurostat va agrega raioanele în unități statistice fără corespondent politic, iar RM va avea regiuni pe hârtie și niciun interlocutor regional real. Zero.

-Articolele 174–178 TFUE — coeziunea teritorială. Politica de “coeziune” operează pe categorii de regiuni definite prin valoarea PIB pe cap de locuitor raportat la media UE, măsurat la nivel NUTS 2. Nu la nivel de raion. O țară fără NUTS 2 proprii nu are unitatea de măsură în care se decid alocările. Într-o țară care e o singură regiune NUTS 2, PIB-ul capitalei ascunde sărăcia restului. În lipsa lor, UE tratează statul ca o singură unitate statistică și oferă (sau nu) finanțare fără a trata diferențiat specificul regional, alocând fonduri din pix.

3). Trei regiuni de dezvoltare în RM

În opinia noastră, e singura soluție efectivă de a depăși inconsistența vechiului sistem bazat pe raioane se tip sovietic și practici de control centralizator înlocuindu-le cu un model format din 3 regiuni, fiecare dintre ele cu populații de peste 800.000 locuitori. Media unui raion propus de Guvern (din cele 10) abia de atinge 1/3 din criteriul stabilit de UE. Asta transformă întreaga reformă anunțată de Guvern într-o clasificare statistică fără bani în spate: NUTS 3, o fi bun pentru raportare, dar este total inutil pentru programare de fonduri. În opinia mea, Modelul optimal de regionalizare pentru Republica Moldova ar trebui să fie:

regiunea Nord-Vest, cu centrul la Bălți — 854 200 de locuitori. Regiunea Nord-Vest— cu centrul la Bălți (include 18 unități actuale) – mun. Bălți, Briceni, Dondușeni, Drochia, Edineț, Fălești, Florești, Glodeni, Ocnița, Rîșcani, Sîngerei, Soroca, Orhei, Rezina, Telenești, Șoldănești, Camenca, Rîbnița.

Regiunea Metropolitana, în jurul Chișinăului — 1 082 600 locuitori. Regiunea Metropolitană — Chișinău (8 unități actuale) – include mun. Chișinău, Ungheni, Călărași, Strășeni, Ialoveni, Criuleni, Dubăsari (dr.), Dubăsari (st.).

Regiunea Sud-Est, cu centrul la Tighina — cu 837 400. Regiunea Sud-Est — cu centrul la Bender (include 16 unități) – mun. Bender, mun. Tiraspol, Grigoriopol, Slobozia, Anenii Noi, Căușeni, Ștefan Vodă, Hîncești, Nisporeni, Cimișlia, Basarabeasca, Leova, Cantemir, Cahul, Taraclia, UTA Găgăuzia. Fiecare regiune depășește 800 de mii locuitori.

Am numit acest model “Cele Trei Porți” (Three Gateways),iar numele lui trimite la funcția cheie a regiunilor – conectivitate, planificare și dezvoltare. Toate trei regiuni propuse de noi în acest model pot fi, pentru prima dată în istoria RM, calificate drept interlocutori direcți ai UE pentru programe operaționale de sute milioane de euro, nu pentru bugete alocate cu țârâita de la centru. Mai mult, regiunile nu sunt în mod obișnuit cercuri virtuale trasate în jurul unor orașe, ci sunt straturi sau fâșii care traversează întreg teritoriul RM, de la Prut la Nistru — una în nord, una la mijloc, una în sud, fără niciun colț rămas în afara vreunui proiect de dezvoltare”.

Totodată, Igor Munteanu s-a referit și la avantajele sistemice ale modelului cu 3 regiuni, acestea fiind:

„-Acoperă tot teritoriul, fără reziduuri. Fâșiile merg de la Prut la Nistru și se ating cap la cap — nu există un raion care să nu încapă în niciuna dintre cele trei, așa cum se întâmplă la raioanele construite în jurul unui oraș-centru, unde zonele dintre poli rămân zone gri, fără apartenență clară. Fiecare metru pătrat al țării intră într-un proiect de dezvoltare regional, o singură dată.

– Fiecare regiune e un întreg funcțional, nu doar o sumă de vecini. Fiecare regiune conține deopotrivă zonă urbană, rurală, agricolă și industrială — nu o regiune de „doar sate” și alta de „doar orașe”. Asta înseamnă că nicio regiune nu depinde structural de cealaltă pentru funcțiile de bază, ceea ce reduce nevoia de coordonare complicată între regiuni.

– regiunile se formează din unități întregi, nu din tăieturi noi. Regiunile nu decupează părți din vechile raioane (gerrymandering). Asta înseamnă mai puține litigii de delimitare, mult mai puține comisii de arbitraj pe sate de graniță, și un calendar de implementare realist, pentru că reforma agregă, nu redesenează de la zero.

– aceste 3 regiuni Distribuie declinul demografic egal, nu concentrat. Pentru că fiecare fâșie teritorială are propriul amestec de urban și rural, de la un capăt la altul al țării, scăderea populației lovește proporțional toate 3 regiuni, nu doar pe cele periferice. Echilibrul de 31/39/30 la sută nu e o fotografie de moment, ci o structură care rezistă la aceeași rată de declin pe termen lung — spre deosebire de un model cu regiuni concentrice, unde periferia se golește iar centrul crește, până dispare orice echilibru.

– Rezolvă reintegrarea Republicii Moldova prin proiectare de ținte economice, nu printr-o a 2 reformă. Fiecare strat teritorial se prelungește firesc de la Prut până după Nistru, spre raionul aflat exact în dreptul său. Sunt convins ca Nu trebuie inventat niciun alt regim juridic separat ori “special” pentru malul stâng și nu trebuie negociată o a doua reformă administrativă în ziua reintegrării — cadrul e deja acolo, gata să primească teritoriul, fâșie cu fâșie”.

În opinia sa, acest model este cel mai echilibrat model de dezvoltare regională pe care și-l poate permite azi RM; are infrastructură, poli industriali și zone agricole ramificate, are comunități largi, care vor rămâne stabile în ciuda ratei de declin demografic și emigrație.

„În modelul nostru de regionalizare cu 3 regiuni care cuprind fiecare peste 800.000 locuitori ai peste 200 municipalități, Regiunile nu comandă. Regiunile coordonează. Adună priorități, nu le impun. Asta este o diferență esențială față de planul Guvernului. 10 raioane sau 32, tot aceeași piramidă de control vertical rămâne, doar cu mai puține etaje vopsite altfel. Întrebați guvernul ce vor face raioanele dacă nu sunt eligibile la fondurile de coeziune ale UE și veți înțelege din tăcerea lui că nu au răspuns.

În modelul nostru, 3 regiuni eligibile la programări NUTS2 înseamnă acces imediat la finanțări de peste 600 milioane euro programabili pe fiecare regiune, din Planul de creștere al Uniunii Europene. Zece raioane înseamnă bani distribuiți în picături, ca și azi. O reformă teritorială se face o dată pe generație. N-o face cu granițe care ratează pragul din prima zi. Avem nevoie de o reformă care să livreze ceea ce promitem cetățeanului”, a mai spus el.