(INTERVIU) Vadim Brînzaniuc: Este cât se poate de real de schimbat situaţia în domeniul blocurilor locative din capitală, dar şi a întreprinderilor municipale pentru fondul locativ

În cadrul unui interviu acordat portalului nostru, Vadim Brînzaniuc, vicepreşedintele Partidului Social Democrat European (PSDE), lider al organizaţiei Chișinău a acestei formaţiuni, a vorbit despre problema blocurilor locative din capitală, întreprinderile municipale pentru fondul locativ, soluţiile posibile, dar şi despre alte aspecte relevante.

O: Dle Brînzaniuc, vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia la un nou interviu. Dacă data trecută am vorbit despre infrastructura din capitală, acum aş vrea să vă îndemn să vorbim despre problema blocurilor locative – una cât se poate de dureroasă.

V.B.: Accept cu mare plăcere discuţia la această temă, pentru că într-adevăr e una de maximă importanţă. Şi când spun acest lucru am în vedere atât insuficienţa spaţiului locativ, cât şi gestionarea dezastruoasă, în mare parte, a celui existent deja. E vorba de o problemă care afectează la modul cel mai serios locuitorii capitalei şi din ea derivă o mulţime de alte probleme conexe, ce compromit nivelul şi condiţiile de viaţă în Chişinău. Primarul general ar lua nota 3 la acest domeniu dacă s-ar face o evaluare. Prost management, dezinteres și nepăsare.

O: Haideţi să începem cu tabloul general. Daţi-ne câteva repere relevante.  

V.B.: În Chişinău avem peste 3200 de blocuri locative, marea majoritate a cărora sunt vechi, iar unele – într-o stare deplorabilă. Apropo, peste o treime din aceste blocuri se află în gestiunea întreprinderilor municipale de profil. În acest context problema trebuie tratată prin trei prisme: necesarul real de spaţiu locativ; siguranţa oamenilor care locuiesc în anumite blocuri; aspectul general al capitalei. Iar concluziile ce se impun sunt: unu – nu se construieşte suficient şi de cele mai dese ori frâna o constituie barierele birocratice şi unele interese înguste. Doi – nu se lucrează deloc la consolidarea, termoizolarea blocurilor şi la schimbarea aspectului lor exterior (în cazul celor vechi, dar care încă sunt sigure pentru trai). Trei – nu există un program municipal care să vizeze blocurile depăşite de timp şi care realmente prezintă pericol pentru viaţa locatarilor. Cel mai grav este că nici nu există dorinţă de a se avansa în soluţionarea acestor probleme.

O: Ce aveţi în vedere?

V.B.: Statistica oficială ne arată că, numai în anul 2022, volumul lucrărilor de construcții s-a diminuat față de aceeași perioadă a anului 2021 cu 13,9% (în prețuri comparabile), ca urmare a descreșterii, pe elemente de structură, a volumului lucrărilor de construcții noi cu 11,9%. Acestea sunt datele pe ţară, dar e clar că în cea mai mare parte acest indicator se referă la Chişinău. Credeţi că e vina companiilor din domeniu? Nu! Se vede clar amprenta factorului decizional. Or, în anul 2022 față de anul precedent s-a atestat o scădere semnificativă a numărului autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidențiale. Spre exemplu, în capitală scăderea a fost de 33,8%, sau, cu alte cuvinte, s-au eliberat cu 572 autorizații mai puţin decât în 2021. Întrebarea este: cine şi de ce intenţionat falimentează o ramură atât de importantă? Sau cine şi de ce lipseşte locuitorii capitalei de posibilitatea reală de a avea apartamente noi, confortabile, în case moderne? Răspunsul cred că îl știm cu toții: politicile falimentare ale lui Ion Ceban sau primarul faliment. Când gonești investitorii, când orașul nu e atractiv pentru mediul economic, e primul semn că ai o politică falimentară, proastă.

O: Cu blocurile noi e clar. Dar ce aveaţi în vedere când aţi pomenit de termoizolare şi de aspectul oraşului?

V.B.: Că, din păcate, în ultimii ani nu s-a făcut nimic în acest sens, deşi posibilităţi reale au existat. Mai mult ca atât, avem exemple demne de urmat, care arată cât de importante sunt aceste aspecte. Aţi văzut cum s-au schimbat la faţă cartiere întregi din Bucureşti după implementarea unor programe ce au vizat termoizolarea şi aspectul general al urbei?! Eu nu doar am văzut, ci şi am avut ocazia să mă documentez din prima sursă, activând în calitate de consilier al primarului sectorului 4 din Bucureşti. Şi la noi se putea de făcut la fel, mai ales că actualul primar a promis acum patru ani că are o viziune clară în acest domeniu şi ştie ce are de făcut. La modul concret, a spus (şi oricine poate ridica arhivele pentru a se convinge de acest lucru) că anual vor fi izolate termic circa 100 de blocuri locative şi că pentru izolarea termică a blocurilor din capitală vor fi alocate în fiecare an circa 200 milioane lei, bani publici, dar şi atraşi din exterior. În realitate, nu s-a făcut nimic în acest sens. Eu nu zic că s-a făcut puţin, dar accentuez – nu s-a făcut nimic! Iar în aceşti ultimi patru ani, starea de lucruri în domeniu a degradat şi mai mult.

O: Dle Brînzaniuc, în context vă propun să ne oprim puţin şi la întreprinderile municipale pentru fondul locativ. Aţi activat mulţi ani în cadrul municipalităţii, aveţi o vastă experienţă şi cu siguranţă aţi putea să ne povestiţi care e situaţia reală în acest domeniu.

V.B.: Aş vrea să fiu mai optimist când vorbim de acest domeniu important, dar situaţia reală nu-mi permite. În Chişinău sunt 5 întreprinderi municipale pentru servicii locative şi peste 20 de întreprinderi municipale de gestionare a fondului locativ. Cea mai mare parte a întreprinderilor municipale de gestionare a fondului locativ sunt în procedură de faliment. Iar dacă mai adăugăm că pentru salubrizarea teritoriilor de uz comun din Chişinău şi pentru lucrările de deservire a fondului de locuinţe, se alocă mai puţin de o treime din mijloacele necesare, vedem că situaţia este sub orice critică. Ne mai miră că avem curţile, drumurile din cartiere şi blocurile locative, pe care le avem? Nu zic, sunt excepţii, dar despre imaginea generală a cartierelor, a capitalei, despre confortul şi siguranţa cetăţenilor nu se poate de vorbit prin prisma excepţiilor.

Pentru a schimba situaţia e nevoie ca întreprinderile municipale pentru servicii locative să fie modernizate şi dotate corespunzător. Estimativ, pentru buna funcţionare a acestor întreprinderi e nevoie de circa 300 milioane lei anual. Suma nu e mică, dar ea realmente poate fi atrasă, iar exemplele altor capitale din regiune sunt cât se poate de convingătoare în acest sens.

O: Pe cât de real este ca situaţia în domeniul blocurilor locative din capitală, dar şi a întreprinderilor municipale pentru fondul locativ să se schimbe? 

V.B.:  Schimbarea se poate face când oamenii vor vota un primar cu adevărat proeuropean, care poate aduce investiții. Și acest lucru se va întâmpla. Este cât se poate de real. Nu spun că e vorba de procese uşoare – din contra, ele necesită mult efort, multă muncă, multă implicare directă şi chiar dedicaţie. Dar, întâi de toate e nevoie de viziune şi de dorinţa de a schimba lucrurile. În lipsa acestor două componente de bază, pur şi simplu vom asista la degradarea continuă a situaţiei în domeniile menţionate.