Noua „politică imobiliară” a Guvernului: câteva repere importante

De la 1 aprilie 2026, plăţile în cadrul programului „Prima casă” au fost sistate, iar ministrul Finanţelor, Adrian Gavriliţă a spus deschis că, în forma actuală, acest program nu reprezintă cea mai bună soluţie. Ministrul a explicat aceasta prin presiunea pe care programul respectiv o exercită asupra pieţei imobiliare, dar şi prin presiunea asupra bugetului de stat, din care anual se alocă circa 150 milioane de lei pentru suport beneficiarilor. Mai mult ca atât, ministrul a declarat că Guvernul îşi doreşte elaborarea „unei politici care ar fi maximal eficientă atât din punct de vedere al asigurării accesului tinerilor familii la locuinţe, cât şi din punct de vedere al cheltuirii responsabile a banilor statului, care aparţin tuturor”.

Sunt de acord cu această poziţie a ministrului Finanţelor şi ţin să amintesc cu această ocazie că, încă în luna ianuarie, am adresat o scrisoare deschisă Primului ministru, Alexandru Munteanu, în care menţionam necesitarea de a veni cu abordări noi pentru a asigura accesul cât mai larg al populaţiei la locuinţe calitative. Inclusiv, în acea scrisoare, m-am referit şi la  programul „Prima Casa”, menţionând că se impune modernizarea acestuia.

Deoarece se pare că problema devine una din preocupările de bază ale Guvernului şi urmează să fie elaborată o nouă „politică imobiliară”, consider necesar să expun  unele din ideile relevante pe care le-am lansat anterior. Ele ţin atât de competenţele primăriilor, cât şi de competenţele organelor administraţiei publice centrale.

Prima măsură ar fi scoaterea la licitaţie a parcelelor mici (0,5 ha). Pentru aceasta, primăriile ar urma să formeze o rezervă de terenuri urbane, să le împartă în loturi de 0,5 ha şi să organizeze licitaţii deschise la care să fie admise numai persoanele juridice şi întreprinderile individuale cu experienţă dovedită în construcţii ≤ 10 000 m². În rezultat, ar fi eliminat monopolul dezvoltatorilor mari; ar fi atrase pe piaţă întreprinderile de construcţii mici şi mijlocii; ar creşte oferta şi diversitatea proiectelor.

O altă măsură ce se impune ar fi elaborarea şi adoptarea unor noi planuri de dezvoltare urbană cu vânzarea de parcele la limita oraşelor sau în municipii. În rezultat, am obţine reclasificarea terenurilor agricole din suburbii în zone rezidenţiale; alocarea de cartiere mari, care ar urma să fie împărţite în secţiuni pentru diferiţi dezvoltatori, dar cu un plan de infrastructură unificat. Astfel, s-ar reduce deficitul de terenuri în centrul oraşelor; s-ar limita preţurile terenurilor în centru; s-ar redistribui cererea.

Încă o măsură ce se impune ar fi crearea de noi cartiere cu infrastructură la cheie. Primăriile ar putea construi ele însăşi sau împreună cu investitorii, drumuri, comunicaţii, facilităţi sociale (şcoli, grădiniţe, centre de sănătate) înainte de construirea de locuinţe. În rezultat, ar creşte atractivitatea suburbiilor; familiile tinere ar primi locuinţe la preţuri accesibile, cu facilităţi.

De asemenea, se impune simplificarea şi accelerarea eliberării autorizaţiilor de construcţie. O soluţie în acest sens ar fi aşa-numitul „Ghișeu unic”, în cadrul căruia toate aprobările (plan urbanistic, racordare la reţea, declaraţie privind impactul asupra mediului) ar fi procesate prin intermediul unui singur portal electronic.

O altă măsură ar fi introducerea taxei pe revânzarea rapidă (după exemplul Ucrainei). Aceasta ar putea fi stabilită la nivelul de 6-10% din valoarea proprietăţii deţinute mai puţin de trei ani. În rezultat, s-ar reduce tranzacţiile speculative, iar piaţa ar deveni mai stabilă. Acest impozit ar urma să fie unul temporar – spre exemplu, pentru un termen de trei ani.

Încă o măsură binevenită ar fi lansarea unor proiecte comune între stat şi constructori (dezvoltatori) prin parteneriate public-private. Astfel, s-ar impulsiona construcţia de locuinţe cu participarea statului pentru a accelera extinderea ofertei şi a asigura apartamente accesibile din punct de vedere social fără supraîncălzirea pieţei.

Dacă aceste momente importante (sau măcar unele dintre ele) vor fi luate în calcul la elaborarea noii „politici imobiliare” despre care a menţionat ministrul Finanţelor, sunt sigur că efectele benefice nu vor întârzia să apară. Astfel, oamenii vor avea un acces mult mai larg la locuinţe confortabile şi calitative.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova