(INTERVIU) Lilia Pogolşa: Educația este cel mai important capital al unui popor şi ar trebui ca anual să i se aloce cel puțin 6% din PIB

„Caracterul, voința de a învinge și voința de a excela sunt cele care rezistă în timp” (Paulo Coelho) – această maximă mi s-a părut plină de adevăr și foarte potrivită pentru personalitatea pe care am invitat-o să ne acorde prezentul interviu. Așadar, începem discuțiile despre educație cu un interviu, pe care l-am realizat cu Lilia Pogolşa, doctor habilitat în pedagogie, conferențiar universitar, director adjunct al Institutului de cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic din cadrul UPS „Ion Creangă”, ex-ministrul Educației, Culturii și Cercetării (2020-2021). Vom menționa faptul că Lilia Pogolşa a exercitat funcția de director al Institutului de Științe ale Educației (2008-2022), iar munca asiduă și succesele atinse atât în cariera științifică, cât și sub aspect managerial, au devenit foarte vizibile. De asemenea, Lilia Pogolşa este vicepreşedinte al Mişcării „Respect Moldova”, responsabilă de educaţie, cercetare şi inovaţie.   

Oficial.md: Stimată Doamnă Pogolșa, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a avea acest dialog. Prima întrebare care a-şi dori să o acord este ce loc ocupă în viața dvs. activitatea în calitate de vicepreședinte al Mișcării Respect Moldova, responsabilă de educație, cercetare și inovație?

L.P.: Este o activitate cu multă responsabilitate. Or, într-o perioadă în care societatea noastră se confruntă cu multiple provocări și deziluzii, membrii Mișcării Respect Moldova sunt hotărâți să contribuie la schimbări reale în toate domeniile, schimbări bazate pe respect reciproc, justiție socială și solidaritate.

În procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, pentru a parcurge cu adevărat traiectoria de integrare, este iminent un proces complex de modificări de structură și de conținut la toate nivelurile în majoritatea sectoarelor publice. Analiștii politici susțin că ar fi corect să vorbim despre procesul de europenizare a țării noastre la nivel de mentalitate, educație, cultură, economie, jurisprudenţă etc., apoi despre integrare propriu-zisă. Or, cunoașterea, conștientizarea, însușirea valorilor și practicilor europene va dura. Ne aflăm la etapa tatonării, a identificării propriei căi de dezvoltare și „ne menținem în albia procesului de europenizare în virtutea susținerii diplomatice și a asistenței acordate de partenerii europeni”.

În acest context, Mișcarea Respect Moldova își propune să contribuie la crearea unui mediu în care fiecare cetățean să aibă oportunități egale de dezvoltare și să trăiască într-o comunitate prosperă. Noi susținem necesitatea unei economii durabile și inovatoare, care să creeze locuri de muncă stabile și să asigure bunăstarea tuturor cetățenilor.

Vom promova investiții în sectoarele strategice naționale în vederea dezvoltării economice și creării de oportunități pentru tineri și viitoarele generații. Formarea conștiinței europene prin creșterea vizibilității și a gradului de informare și formare a elevilor și tinerilor cu privire la integrarea europeană și problematica Uniunii Europene în mediul educațional din Republica Moldova devine o prioritate pentru instituțiile educaționale naționale de toate nivelele, în particular, iar pentru sistemul educațional, în general.

O: Absolventă a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”, dvs. ați continuat traseul profesional dedicat totalmente domeniului educației. Este binecunoscut faptul că, din varii motive, nu toți absolvenții instituțiilor pedagogice își aleg activitatea în conformitate cu profesia obținută, iar sistemul educațional se confruntă cu o lipsă acută de profesori. În ce constă problema, în opinia dvs.?

L.P.: Lipsa profesorilor nu este o problemă nouă, ci un fenomen ce se acutizează cu fiecare an. Conform datelor statistice prezentate de ministerul de resort, numărul cadrelor didactice este în continuă descreștere. Dacă în anul de studii 2016-2017, în instituțiile de învățământ activau peste 50 de mii de persoane, în anul 2022-2023, cifra este în descreștere cu peste 3000 de cadre didactice.

Lipsa cadrelor didactice și salariile precare sunt principalele probleme din sistemul    educațional. Educația este una din cele mai importante investiții pe care nu numai părinții o fac pentru copiii lor, dar pe care o țară trebuie să o facă pentru viitorul națiunii. În acest context s-ar merita comentarii dure cu referire la bugetul aprobat pentru anul 2024 și reducerile semnificative ale cheltuielilor planificate pentru învățământ – cu 524,3 milioane de lei. Banii înseamnă investiții, salarii, echipamente, materiale didactice, consumabile, toalete din sec. XXI, respect pentru elevi și cadrele didactice, plus multe alte soluții la probleme.

O: Care ar fi soluțiile pentru îmbunătățirea situației în învățământ, în viziunea dvs.?

L.P.: Alocarea anuală a cel puțin 6% din PIB pentru educație. Educația este cel mai important capital al unui popor. Ea îl ridică, îl dezvoltă, îi asigură existența și menirea între celelalte popoare. În pofida acestei condiționări, încă lipsesc ideile de organizare sistemică și vizionară prin proiectarea reală a scopurilor pentru Republica Moldova – țară europeană. Ce fel de absolvenți ne dorim să avem? Cum vor fi ei pregătiți pentru a se încadra în societate pentru următorii 10-20 de ani? Mai sunt valabile valorile moral-spirituale în paradigma educației actuale sau sunt deja depășite sub presiunea unor idei moderne? Răspunde oare Codul Educației la toate aceste întrebări?

Gândirea strategică și organizatorică de perspectivă reprezintă condiția prioritară pentru îmbunătățirea situației din sistemul educațional. Astfel, ținând cont de vectorul strategic al Republicii Moldova – integrarea europeană, se impune elaborarea unei Strategii Naționale a Educației pentru anii 2025-2040, realizată de specialiști și cercetători naționali apolitici, care să analizeze și să coaguleze sistemele de învățământ general, învățământ profesional tehnic și universitar. Este necesar de a enunța niște scopuri și obiective concrete, acțiuni clare de implementare a acestora, urmate de indicatori măsurabili/cuantificabili, asigurate de resurse financiare alocate. Strategia aceasta trebuie să fie însoțită de obligativitatea legislativă a implementării cu strictețe a acțiunilor trasate de către toate guvernele ulterioare, indifirent de coloratura politică.

O: În Republica Moldova, în sate 40% din copii trăiesc în sărăcie, susține ministrul Muncii și Protecției Sociale, Alexei Buzu. Cum credeți, cum se răsfrânge acest fenomen social asupra educației?

L.P.: Aceasta este încă o problemă majoră cu care se confruntă sistemul educațional. Conform datelor statistice, numărul de copii în Republica Moldova reprezintă peste 20% din totalul populației şi alcătuiește circa 550 de mii de copii.

Lipsurile materiale, igiena precară, condițiile grele de trai, lipsa nutrienților din organism, senzația continuă și obsedantă de foame, nu pot constitui niciodată premisele unei evoluții educaționale normale. De altfel, acești copii sunt extrem de vulnerabili în fața abandonului școlar și a analfabetismului funcțional. Foarte puțini vor ajunge la un liceu, însă niciunul nu va suține bacalaureatul.

Restul 60% de copii au un program de masă hazardat: fie nu mănâncă nimic înainte de școală sau în timpul ei, fie consumă produse total nesănătoase de tipul fast-food, chipsuri, covrigi (mai ales copiii care fac navete istovitoare spre satul vecin). Prin urmare, inclusiv aceștia se confruntă cu senzaţia supărătoare de foame cel puțin 1-2 ore din cele 6-7, situație care reduce drastic randamentul școlar, concentrarea, motivarea, participarea activă pentru îndeplinirea sarcinilor de învățare propuse. Calculul este simplu: cel puțin 10 ore pe săptămână sunt periclitate de ghiorăitul intestinelor. În cazul elevilor care trăiesc în sărăcie, procentajul lecțiilor făcute aproape degeaba este de 100%.

Statul trebuie să vină cu mai multe programe de sprijin, inclusiv pentru ameliorarea foamei. Astfel, se va reduce riscul abandonului școlar, analfabetismului funcțional, demotivării sau desconcentrării în timpul orelor.

Alocând peste 6% din PIB pentru învățământ sau găsind alte surse de finanțare (posibilitatea de colaborare și sponsorizare a instituțiilor de învățământ din partea agenților economici), poți asigura o masă caldă și sănătoasă pentru toți elevii din învățământul general. Construcția cantinelor sau o colaborare eficientă cu firmele de catering de calitate, controlate sever igienico-sanitar, ar putea fi o soluție. Toți elevii ar avea o pauză de 40 min. între ore, hrana sosind în caserole (pește, pui, orez, legume, fructe etc.). În plus, am dezvolta puțin și producătorii locali. Astfel de exemple există în foarte multe țări și sunt exemple de succes, exemple de grijă a statului de generațiile sale.

O: Printre multiplele probleme din educație se merită de menționat și următoarea: efectivul mare de elevi în clasă în localitățile urbane sau lipsă de elevi în localitățile rurale. Care ar fi comentariile dvs.?

L.P.: Conform investigațiilor științifice, circa 50% dintre elevi nu primesc o educație școlară corespunzătoare din cauza numărului de elevi în clasă, prea mare sau prea mic. Fie clasele sunt prea numeroase, fie se desființează din „lipsă de elevi”, condamnându-i pe copii la navete istovitoare spre satul vecin. Plafonul legislativ dur, uneori ridicat la 35 sau 38 de elevi, prin derogări „speciale” pentru școlile considerate „bune”, reprezintă o reminiscenţă nesănătoasă. Un număr prea mare de elevi în clasă înseamnă: eficiența redusă a activității didactice, organizarea deficitară a sarcinilor de lucru, dificultăți de comunicare, relaționare, necunoașterea personalității elevilor și a provocărilor cu care se confruntă (consum de tutun, droguri, alcool); imposibilitatea de a lucra diferențiat, conform particularităților individuale ale elevului; evaluarea făcută la standarde scăzute, timp redus alocat fiecărui elev etc.

Într-o clasă foarte numeroasă, elevii în situație de risc (sărăcie, familii dezorganizate, carențe școlare din anii precedenți etc.) sunt condamnați să rămână și mai mult în urmă. Profesorul nu poate face minuni cu 35 de elevi! Indiferent de implicarea și creativitatea profesorului, metodele utilizate, el niciodată nu îi va capta pe toți cei 35 de elevi! Soluția ar fi introducerea unui articol explicit în Codul educației care ar stipula organizarea claselor în efective de la minimum1 elev la maximum 20 de elevi, recomandat fiind și învăţământul simultan (fie se comasează clasele, fie se lucrează cu elevii din ani diferiți în aceeași sală). Veți întreba retoric: Clase și școli primare ori gimnaziale cu un singur elev!? Da, ca în multe alte state (spre exemplu: Islanda). Este necesară o egalitate de șanse reală, nu declarativă, nu închipuită! Orice copil provenit dintr-un mediu izolat sau îmbătrânit, căruia i se îndeplinesc niște condiții satisfăcătoare de studiu, va fi un adult câștigat pentru întreaga societate: el însuși își va dezvolta comunitatea, presiunea pe sistemul de ajutoare sociale va scădea, riscul de criminalitate se va reduce și el. Deci, se merită investiţia? Evident! Iată cum ajungem din nou la cele 6% (cel puțin) din PIB, la stimularea profesorilor navetişti, la condiții bune pentru toată lumea, la noi clădiri construite… adică bani. Or,  statul  având  grijă  de  generațiile  sale, ar trebui nu să închidă școlile cu mai puțini copii, dar să găsească modalități pentru a le menține.

O: Ca expert în domeniu, ce explicație sau argument științific aveți vizavi de calitatea educației în Republica Moldova?

L.P.: Calitatea actului educațional este încă departe de standardele europene. Unii susțin că curriculumul școlar este prea încărcat sau nesincronizat, alții – că planul cadru în învăţământul general conține prea multe discipline școlare. Chiar dacă au dreptate, personal consider mai problematică decât curriculumul în sine, modalitatea de implementare a acestuia, strategia, metodele și materialele didactice, modelele de învățare-predare-evaluare, tactul pedagogic, adică acele dimensiuni controlabile, în mare parte prin formarea profesională a cadrelor didactice. Sistemul de învățământ bazat pe competențe (cunoștințe + aptitudini + atitudini) este gândit foarte bine, dar înțeles sau aplicat de multe ori insuficient, având drept consecință rezultatele nesatisfăcătoare din partea elevilor, dezinteresul față de școală și dezarmarea în fața încercărilor vieții.

Cercetătorii din domeniul educației susțin că este necesară o reconfigurare a învăţământului tradiţional, bazat pe memorarea mecanică a informaţiilor, într-un învăţământ centrat pe necesităţile elevului, un învăţământ bazat pe colaborare, care încurajează inițiativa și creativitatea. Abordarea inter/-transdisciplinară trebuie considerată esențială în reușita elevului în școală și în viață, deoarece îi asigură acestuia accesul la cunoașterea generală și specializată, creându-se astfel un model bazat pe transfer și caracter integrativ, care determină succesul în viața personală și socială a educabilului.

Trebuie să conştientizăm că educația tradițională se concentrează pe predare, nu pe învățare. Memorarea este confundată cu învățarea. Or, în condițiile exploziei informaționale, a multiplicării canalelor de informare, organizarea învățării școlare se referă nu atât la niște conținuturi de transmis, cât la modalități de orientare și dobândire independentă a cunoștințelor. Ceea ce contează mai mult nu este ceea ce învățăm, ci cum învățăm. Învățarea trebuie să contribuie nu la simple acumulări de informații, ci la formarea unor capacități de orientare, de gândire și creativitate pentru a permite o adaptare optimă la schimbările rapide cu care ne confruntăm.

Iar dacă revenim la ideea expusă ceva mai devreme, soluția, de fapt este una: mărirea salariilor cadrelor didactice suficient de mult cât să existe o competiție între candidați, atât de dură,  încât funcțiile didactice să fie ocupate doar de persoane cu performanțe, adică de cei mai capabili dintre foștii elevi sau studenți. Grila de salarizare actuală este pliată pe implicarea profesorilor. Trecând peste mărimea salariului, criteriile actuale de diferențiere ale acestuia, nu sunt cele mai rele (vechimea, gradul, dirigenţia etc.), însă acestea nu sunt suficiente. Peste salariul de bază ar trebui să existe suplimente salariale pentru toate  activitățile suplimentare (volumul de muncă în  diverse comisii, pregătirea elevilor pentru examene, activitățile extracurriculare etc.). Iată cum ajungem din nou la procentele din PIB, chiar dacă aceasta nu ar asigura în mod inerent și suficient o calitate superioară a competențelor profesionale. Totuși, ridică mult șansele.

O: Domeniul cercetării și inovării este bulversat în ultimii ani de diverse reforme. Cât de eficiente sunt acestea pentru societate și pentru oamenii de știință?

L.P.: Situația actuală în domeniile cercetării și inovării este „dificilă și incertă”. Situația este dificilă, deoarece nu există o viziune clară asupra dezvoltării științei, a unor mecanisme de promovare a politicilor statului în domeniu și realitatea tristă că în Republica Moldova cercetarea științifică nu este considerată un domeniu important.

Dacă analizăm evenimentele dintr-o retrospectivă, paradigma așa-numitei reforme în cercetare și inovare a început cu aprobarea Legii 190/2017 și modificării  Codului cu privire la știință și inovare a Republicii Moldova, statutul de fondator al institutelor de cercetare  fiind preluat de la AȘM de către MECC. Ulterior, în rezultatul organizării concursului propunerilor de proiecte „Program de stat 2020-2023”, desfășurat cu multiple încălcări în distribuirea fondurilor publice destinate cercetării științifice, un număr semnificativ de proiecte științfice propuse la concurs nu au întrunit, absolut nefondat punctajul necesar (fiind evaluate de experți din alte domenii, decât proiectele de cercetare evaluate). Drept rezultat al subfinanțării, mai mulți cercetători și-au pierdut serviciul.

Apoi, în anul 2022, paradigma reformei în cercetare a continuat în contextul reformei universitare – „grăbită” și „necesară”, care, conform afirmațiilor MEC, „se cocea din 2015”, iar pe lângă cele 2 universități absorbite, au mai fost absorbite Academia de Administrație Publică,  2 institute (Institutul de Științe ale Educației, Institutul de Formare Continuă) și 18 institutele de cercetare, care și-au pierdut statutul de persoană juridică.

La începutul anului 2024, institutele de cercetare din cadrul universităților s-au confruntat cu paradigma de finanțare instituțională – o nouă încercare pentru oamenii de știință, care parcurg o perioadă foarte dificilă și incertă, deoarece subfinanțarea institutelor de cercetare a făcut ca tinerii să nu vină în cercetare, persoanele de vârstă medie să plece din sistem (din cauza concursurilor cu rezultate nefondate) și rămân doar seniorii, dar și aceştia din urmă discriminaţi prin actuala Metodologie de finanțare instituţională (HG nr. 864 /2023).

După ce finanțarea pentru cercetare a fost redusă drastic (urmând să ajungă la mai puțin de 0,2% din PIB în 2023), distribuirea acesteia pentru următorii patru ani pare să se transforme într-un eșec total din punct de vedere al asigurării unui mediu propice cercetării.

O: În acest context, în viziunea dvs., cum ar putea fi soluţionate sau depășite aceste multiple probleme?

L.P.: Dezvoltarea științei este de mare importanță în determinarea prestigiului Republicii Moldova, a apartenenței acesteia la familia țărilor democratice europene.

Este necesară elaborarea unui cadru normativ în contextul reformării sistemului de cercetare, tinând cont de experiențele statelor vecine, cum ar fi România și Ucraina, unde institutele de cercetare funcționează în cadrul Academiilor de Științe, totodată oferind condiții optime pentru dezvoltarea și consolidarea componentei cercetare în universitățile din Republica Moldova (prin consorţii, centre de cercetare etc.).

Pentru aceasta este nevoie, în primul rând, de abrogarea Hotărârii de Guvern Nr. 485/2022 și modificarea Codului cu privire la știință și inovare (art. 16), care să permită AȘM să aibă în componența sa instituții de cercetare. În al doilea rând, printr-o Hotărâre de Guvern institutele să fie transferate la AȘM, conţinându-se și derogarea potrivit art. 74(3) din codul civil că o organizație de drept public face parte din altă organizație de drept public.

Academia de Științe a Moldovei, care are o istorie solidă, experiență și expertiză profesională în gestionarea științei, trebuie să revină pe făgaşul cercetării ştiinţifice, reformată, responsabilizată, structurată în conformitate cu exigenţele perioadei în care suntem, să redevină o platformă care să unească toți actorii implicaţi în procesul de cercetare.

O: Realizăm un interviu cu dvs., la scurt timp după ce, la 14 decembrie 2023, Republicii Moldova i-a fost acordat dreptul de a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană. În opinia dvs., cât de ușor sau greu va fi pentru Republica Moldova?

L.P.: Apreciez înalt demararea negocierilor privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Va fi, bineînţeles foarte greu, dar nu imposibil. Mişcarea Respect Moldova, pe care o reprezint pledează pentru integrare europeană, însă acesta nu trebuie să fie un proces pur tehnic. Componenta de bază a integrării europene, în viziunea noastră, trebuie să o constituie creșterea bunăstării cetățenilor și creșterea nivelului de viață în Republica Moldova. Ne propunem să construim Europa la noi acasă, iar în momentul când vom deveni membri ai Uniunii Europene, să avem acelaşi nivel de viață, la fel ca europenii. De asemenea, pentru noi integrarea europeană înseamnă justiție liberă, instituții ale statului care acționează în interesul cetățenilor, presă liberă, economie de piață autentică etc.

Consider că integrarea europeană reprezintă o componentă a interesului national, iar locul Republicii Moldova și a poporului său este în familia unită europeană.

O: Stimată Doamnă, vă mulțumim pentru că am reușit să realizăm acest interviu cu dvs. Vă mulțumim pentru timpul acordat și deschiderea dvs. de a oferi publicului larg informații despre problemele cu care se confruntă sistemul educațional și instituțiile din domeniul cercetării și inovării, dar și propuneri de depășire a acestora, prezentate inclusiv în calitate de vicepreședintă a Mișcării Respect Moldova, responsabilă de educație, cercetare și inovație.