Despre investiţii în Moldova puţin din alt punct de vedere

Investitorii străini nu prea să grăbesc să investească în Republica Moldova. Ba din contra, investiţiile străine scad. Numai anul trecut, afluxul de investiţii străine directe a scăzut cu 9%. Unii spun că de vină este războiul din Ucraina, care-i face pe potenţialii investitori să fie mai precauţi atunci când vor să facă noi investiţii în această regiune a Europei. Alţii cred că de vină e climatul investiţional departe de a fi unul perfect (legislaţia fiscală care lasă de dorit, situaţia din sistemul judecătoresc, care e departe de perfecţiune, iar aceasta-i pune în gardă pe potenţialii investitori, care vor să aibă garanţii sigure că investiţia lor e protejată etc.).

A treia categorie cred că investitorii nu se grăbesc să vină în Moldova deoarece forţa de muncă aici nu mai este suficientă, iar cea care este a devenit relativ scumpă. Da, toate aceste motive sunt întemeiate şi, cu siguranţă, ele sunt luate în calcul de potenţialii investitori străini. Dar, eu aş vrea să mă refer la problema investiţiilor puţin din alt punct de vedere – cel al investitorilor locali, rolul cărora în economie este nu mai puţin important decât al celor străini.

Ce-i frământă pe investitorii locali? Da, şi investitorii locali sunt atenţi la situaţia creată ca urmare a războiului din ţara vecină. Da, şi ei urmăresc cu mare atenţie evoluţiile legate de legislaţia fiscală sau de reforma justiţiei, Şi, da, şi investitorii locali sunt alarmaţi de situaţia de pe piaţa forţei de muncă. Însă, spre deosebire de investitorii străini, care sunt în situaţia în care pot alege să vină sau nu pe piaţa Republicii Moldova, mulţi investitori locali deja activează aici şi pe ei, pe lângă problemele menţionate mai sus, îi interesează şi altele, iar la unele dintre ele mă voi referi în rândurile de mai jos.

În primul rând, pe investitorii locali îi interesează condiţiile concurenţiale. Ei nu cer careva măsuri de protecţie suplimentare (deşi, minimum în cazul producătorilor autohtoni, s-ar impune şi o astfel de abordare). Ei cer doar condiţii de concurenţă egale. Pentru că e paradoxal atunci când investitorii locali sunt discriminaţi în propria ţară şi impuşi să facă faţă unei concurenţe departe de a fi numită loială.

În al doilea rând, pe investitorii locali îi preocupă îndeosebi gradul înalt de birocraţie şi numărul de controale excesive şi nejustificate pe alocuri, ceea ce frânează serios dezvoltarea afacerilor lor, iar uneori este afectată chiar şi încrederea în aceştia. Apropo, din acest punct de vedere investitorii locali, agenţii economici autohtoni deseori sunt puşi în condiţii mult mai proaste decât cei străini.

În al treilea rând, pe investitorii locali îi interesează gradul de protecţie a investiţiilor pe care le fac. Din păcate, în Republica Moldova atacurile raider au devenit o practică aplicată destul de frecvent, iar nivelul de protecţie a celor atacaţi este unul practic inexistent.

Sigur, ar mai fi de menţionat în context şi alte probleme, dar celor trei la care m-am referit mai sus ar trebui să li se acorde o atenţie sporită. În condiţiile în care investitorii străini nu se grăbesc să vină în Moldova, iar unii chiar pleacă, statul ar trebui să acorde o atenţie deosebită investitorilor locali. Iar pentru ca ei să poată contribui şi mai mult la dezvoltarea economiei, trebuie întreprinse minime acţiuni pentru a le asigura condiţii adecvate de concurenţă, tratament corect din partea structurilor abilitate cu funcţii de control şi protecţie împotriva raiderilor, care tot mai mult se simt în Republica Moldova ca la ei acasă.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova