Cine este Dmitri Torner
În ultimul timp, numele lui Dmitri Torner apare frecvent în spaţiul public. Unii îl cunosc ca om de afaceri, expert, consultant, alţii ca om de sport şi filantrop, iar a treia categorie – ca lobist şi om „cu trecut întunecat”. Uneori informaţiile despre el au un caracter contradictoriu. De aceea, am decis să mă documentez puţin, apelând atât la biografia lui, cât şi consultând unele informaţii despre el. De asemenea, unele informaţii le-am obţinut de la el personal, adresându-i câteva întrebări.
Părinţii i-au decedat devreme, a crescut în condiţii dificile şi a trebuit singur să aibă grijă de el. La vârsta de 15 ani deja câştiga propriii bani, activând ca ajutor în cadrul unui atelier foto. La acea etapă, serviciile foto erau extrem de solicitate, căci progresul tehnico-ştiinţific încă nu-şi lăsase amprenta asupra acestei industrii. Aşa că reuşea să câştige pe lună până la 1 500 dolari. În zbuciumaţii ani 90 ai secolului trecut această sumă era enormă, dacă avem în vedere că salariul mediu era în jur de 100 dolari.
La vârsta de 17 ani, deschidea deja primul său atelier foto în sectorul Botanica al capitalei. Afacerea mergea destul de bine, aducându-i lui Dmitri 200-300 dolari pe zi, aşa că în scurt timp s-a extins şi a deschis un nou atelier – de data aceasta lângă Gara Feroviară din Chişinău.
Intrând în lumea afacerilor la o vârstă timpurie, Dmitri Torner a ajuns să cunoască diferiţi oameni, relaţiile cu care îi deschideau noi oportunităţi. În special, viaţa sa a fost marcată de cunoştinţa cu un om de afaceri român, cu origini ungare. Împreună, s-au implicat în business-ul de transport de produse, circulând iniţial între România şi Ungaria, iar ulterior şi în Austria. Noul business i-a adus suficienţi bani ca să-şi procure în scurt timp propriul camion care avea o capacitate de transport a mărfurilor de 20 tone. Afacerea prospera, Dimitri devenea tot mai bogat, numai că, de regulă, acolo unde sunt bani, apar şi probleme.
Veştile despre succesul său în afaceri au ajuns şi la „unii oameni” din Chişinău – răkeţii care mişunau atunci peste tot. În timpul unei reveniri la Chişinău, l-au abordat şi i-au propus „colaborare”, dar, deoarece Dmitri a refuzat, la scurt timp a venit şi răzbunarea – s-a pomenit cu un dosar pe motiv că chipurile ar fi jefuit apartamentul pe care-l închiriase pe trei zile, când a revenit la Chişinău. Sună absurd ca un prosper om de afaceri să jefuiască un apartament închiriat, dar aceasta era Moldova anilor 90. Mai ales că era însoţit peste tot de colaboratorii agenţiei de pază „Bercut”, angajaţi de el pentru propria securitate. Dmitri a fost reţinut, şi, după cum singur îşi aminteşte, „ofertele” au continuat să curgă gârlă: „Dacă vrei să scapi basma curată, trebuie să achiţi această sumă…”. Nu a acceptat, a crezut în justiţie şi în rezultat s-a pomenit cu o condamnare de 11 ani şi jumătate. A ispăşit o treime din termen, după care a fost eliberat condiţionat şi a plecat din ţară.
A mers în Ucraina, unde şi-a luat viaţa de la zero. A intrat la studii la universitate, făcând facultatea de economie, iar în paralel a continuat activităţile de business. În acea perioadă, avea preponderent activităţi ce ţineau de produsele petroliere, dar şi de produsele chimice. A lansat şi o nouă afacere, oferind consultanţă în diverse domenii de business, dar preponderent legate de piaţa produselor petroliere şi a celor chimice) la parteneri europeni şi din ţările arabe. În paralel, avocaţii săi căutau să-i facă dreptate în Republica Moldova şi acest lucru le-a luat circa 7 ani. Dmitri îşi aminteşte că între timp hărţuirea sa continua prin tentativele de a-i deschide noi dosare. Indiferent de această situaţie, Dmitri însă îşi căuta de activităţile sale – avansa cu proiectele de business, în paralel făcând şi acţiuni caritabile. În special, acestea au vizat ajutorarea clericilor şi a bisericilor, Dmitri fiind un om foarte credincios, după cum singur recunoaşte. L-am întrebat despre activităţile sale filantropice, dar nu a dorit să dea detalii, menţionând că despre astfel de lucruri nu se vorbeşte – sunt chestiuni ce ţin de suflet.
În 2019, răspunzând la o adresare a biatloniştilor din Moldova, a preluat conducerea Federaţiei de profil. De atunci şi până în prezent, cu suportul nemijlocit al lui Dmitri Torner, biatloniştii din Republica Moldova au obţinut mai multe medalii la nivel european, inclusiv de aur şi argint. Acum el susţine financiar câteva şcoli de biatlon, în cadrul cărora se pregătesc circa 500 de copii. Dmitri spune că sportul este un bun ambasador al unei ţări, iar medaliile cucerite de sportivii noştri la nivel european sunt tot un fel de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană.
Graţie rezultatelor înregistrate, Dmitri a fost ales şi Preşedinte al Federaţiei Sporturilor de Iarnă. Acum are în plan participarea sportivilor din Republica Moldova la mai multe competiţii europene şi este sigur că ei vor reuşi să aducă noi rezultate frumoase pentru ţară.
În paralel, se implică şi în diverse proiecte care ţintesc dezvoltarea Republicii Moldova. Dmitri Torner spune că a expediat propuneri de proiecte interesante la mai multe ministere şi este gata să se implice plenar în implementarea lor. În general, visul lui Dmitri este ca în Moldova să fie implementat modelul austriac de dezvoltare. El este sigur că acest model poate oferi o nouă Moldovă – dezvoltată, modernă, cu un înalt nivel de prosperitate pentru cetăţeni. Dmitri nu ascunde că este patriot şi spune că este gata să se implice şi mai mult în dezvoltarea ţării, având voinţa şi capacităţile necesare.
Cât despre sursa de energie pe care o are şi care-i dă puterea necesară să facă toate cele menţionate, Dmitri spune că aceasta este familia – soţia Olga (Missis Univers 2016, interpretă şi deţinătoare a două influente platforme online) şi cei trei minunaţi copii pe care-i au. Pentru ei, dar şi pentru compatrioţi, Dmitri Torner este gata de orice sacrificiu şi crede cu tărie că într-o zi va avea şansa să demonstreze acest lucru.
Notă: Deoarece unele idei expuse de Dmitri Torner mi s-au părut interesante, am decis să revin în scurt timp cu un interviu cu Dlui, care, sunt sigur, pe mulţi îi va surprinde.