Analiză: Unirea României cu Republica Moldova – un act profitabil

Unirea României cu Republica Moldova reprezintă la nivel de costuri o investiție în creșterea economică a statului reîntregit. Cel puțin asta arată datele unei analize a Departamentului geoeconomic al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), care a utilizat grila germană de evaluare a costurilor reunificării, potrivit infoprut.ro.

,,Este indubitabil că reîntregirea unei țări trebuie făcută, indiferent de rațiunile financiare sau de plusurile și minusurile economice de moment. Este, la fel de clar că, așa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei, de curând sau așa cum s-a întâmplat chiar în cazul României, dupa Unirea din 1918”, se punctează în analiza Fundației.

Potrivit datelor FUMN, aritmetic, dacă reunificarea ţării ar avea loc în preajma anului 2018 (intervalul acoperit de prognoza FMI), PIB-ul noii Românii ar depăşi  pe cel al Norvegiei, Greciei, Cehiei, Kazahstanului, devenind comparabil cu cel al Austriei, Ucrainei sau Elveţiei.

Având în vedere coeficientul de accelerare a creşterii PIB ca urmare a investiţiilor masive în Republica Moldova, PIB /capita poate avea o creştere accelerată, dublandu-şi valoarea globală (România+Republica Moldova) şi ajungând ca, în valori absolute să devenim o economie în primele 40 de ţări de pe glob, concurând cu Belgia şi Suedia.

În valori nominale, respectând modelul german, am putea avea urmatoarele cifre:

1. Dacă reunificarea s-ar face mâine şi dacă toate costurile asociate adică 180 miliarde USD; probabil că cel puţin 20% ar reprezenta investiţii private , adică 36 miliarde USD; în acelaşi timp, în cazul României, probabil că o cifra chiar mai mare ar reprezenta contribuţia Uniunii Europene, adică încă 40-50 miliarde USD, mai ales că vorbim despre 20-25 ani.

2. Practic, România ar avea de cheltuit în jur de 90 miliarde USD din surse bugetare în următorii 20-25 ani, dar practic, adică între 3,6  şi 4,5 miliarde USD/an. Acest lucru ar permite ca raportul între performanţele celor două economii să se reducă spre nivelul din anul 1990, adica 1 : 1,5, ceea ce ar reprezenta o uniformizare acceptabilă.

3. Simplificând am putea spune că respectând „modelul german” am avea un cost de 4  miliarde USD /an, timp de 20-25 de ani pe care să-l plătim pentru a avea o ţară reîntregită, uniform dezvoltată, fără dezechilibre majore.

FUMN arată că „singura cale prin care România sau Republica Moldova pot avea creștere economică de peste 5% este viitoarea Unire”. În caz contrar, nu se prefigurează vreo schimbare în dinamica actuală pentru niciunul dintre cele două state.

Mihaela Rotari