Aniversare. 30 de ani de la primul meci oficial al Naționalei Moldovei

Pe 16 aprilie 1994, exact cu 30 de ani în urmă, naționala Moldovei a disputat primul meci internațional recunoscut oficial de către Federația Internațională de Fotbal (FIFA). Se întâmpla la Jacksonville (Florida), când echipa noastră a întâlnit selecționata Statelor Unite ale Americii într-o partidă amicală, înainte de startul World Cup 94. Până la acea partidă Moldova disputase deja 8 meciuri la nivel de primă reprezentativă, dar ele au purtat un caracter neoficial și nu sunt incluse în registrul FIFA, chiar dacă statisticienii moldoveni le i-au în calcul și chiar FMF le are înregistrate drept oficiale.

În perioada 25 februarie – 7 martie 1994, naționala Moldovei a efectuat o deplasare în SUA, unde a disputat, în orașul Houston (Texas), două meciuri de verificare. Pe 27 februarie moldovenii au întrecut selecționata statului Texas, 6-0, iar pe 3 martie au învins selecționata orașului Houston cu scorul de 4-1.

La puțin timp după aceasta, la sediul FMF a parvenit un fax, prin care naționala noastră era invitată în calitate de „sparring-partner” pentru două partide amicale (preconizate pentru 16 și 20 aprilie 1994) cu reprezentativa SUA, care se pregătea către Campionatul Mondial, pe care chiar ea urma să-l organizeze în vara acelui an.

Pentru deplasarea în America au fost selectați 17 fotbaliști: 10 de la Tiligul Tiraspol (Vasili Coşelev, Serghei și Andrei Stroenco, Sergiu Secu, Valeri Pogorelov, Vladimir Gaidamaşciuc, Igor Oprea, Serghei Belous, Vladislav Nemeşkalo, Vladimir Kosse), 6 de la Zimbru Chișinău (Denis Romanenco, Emil Caras, Boris Cebotari, Alexandru Curtianu, Alexandru Spiridon, Sergiu Cleşcenco) și un „stranier” – Alexandru Guzun de la Rapid Bucureşti (România).

Într-un interviu acordat înainte de plecare, Ion Caras, antrenorul principal al naționalei, a declarat: „Noi nu străbatem hotarul dintre emisfere pentru a îmbunătăți palmaresul echipei SUA, ci pentru a face acolo o figură frumoasă”.

Și chiar, primul meci oficial al Moldovei intrat în cronicile FIFA (clic pentru RETRO VIDEO) a demonstrat că cuvintele timonierului nu au fost vorbe goale.

SUA – Moldova 1-1 (0-0)

Au marcat: Sorber (47’), respectiv Kosse (85’ – penalty)

Sâmbătă. 16 aprilie 1994. Amical.

Jacksonville (Florida). Stadion: Samuel W. Wolfson Baseball Park. Spectatori: 6.103.

A arbitrat: Joshua Conrad Patlak (SUA).

Cartonaşe galbene: Sorber (57’); Curtianu (20’), Spiridon (36’), Caras (72’).

Cartonaş roşu: Lalas (84’ – pentru faultul ultimei speranţe).

SUA: Brad Friedel, Marcelo Balboa, Alexi Lalas, Paul Caligiuri, Fernando Clavijo, Thomas Dooley (cpt.) (75’ Mike Burns), Mike Sorber, Chris Henderson (46’ Janusz Michallik), Cobi Jones, Hugo Perez, Dominic Kinnear (46’ Claudio Reyna).

Antrenor: Velibor („Bora”) Milutinović.

MOLDOVA: Vasili Coşelev, Valeri Pogorelov, Emil Caras (73’ Boris Cebotari), Alexandru Guzun (89’ Sergiu Secu), Vladimir Gaidamaşciuc, Serghei Stroenco, Igor Oprea (73’ Serghei Belous), Alexandru Curtianu, Vladimir Kosse, Alexandru Spiridon (cpt.), Sergiu Cleşcenco (76’ Vladislav Nemeşkalo.

Antrenor: Ion Caras.

Stadionul pe care s-a jucat meciul a fost unul de baseball, adaptat la fotbal, și a fost practic plin. În tribune s-au prezentat 6.103 spectatori dintr-un total de 7.000 de locuri.

Pentru „tricolori” au debutat 5 fotbaliști: Pogorelov, Cebotari, Belous, Curtianu și Nemeşkalo.

După o primă repriză „albă”, gazdele au deschis scorul imediat după pauză. Mike Sorber aflat la circa 25 metri perpendicular pe poartă a șutat în păianjenul porții, însriind un gol de „generic TV”.

Ai noștri au egalat cu 5 minute înainte de încheierea partidei. Alexi Lalas l-a faultat în careu pe Vladimir Gaidamaşciuc în postură de ultim apărător și a văzut în față cartonașul roșu. Vladimir Kosse a transformat cu sânge rece lovitura de la 11 metri.

Au prestat un joc foarte bun toți fotbaliștii noștri, în mod special portarul Vasili Coșelev.

„Remiza de astăzi pentru noi valorează cât o victorie pe care ne-am dorit-o atât de mult, a declarat după meci Ion Caras. Mă bucur că discipolii mei au demonstrat voință și au egalat nu numai scorul de pe tabela de marcaj, ci și jocul în teren. Am făcut un pas înainte în ceea ce privește abordarea stilului de joc în deplasare”.

Alexandru Spiridon, căpitanul naționalei, a opinat: „Îi felicit pe coechipieri cu faptul că am demonstrat lumii că și în Moldova se joacă fotbal, și nu unul pur și simplu, dar de care trebuie să se țină cont”.

SUA – Moldova 3-0 (2-0)

Au marcat: Klopas (3’), Lapper (40’), Reyna (59’)

Miercuri. 20 aprilie 1994. Amical.

Davidson (Carolina de Nord). Stadion: Richardson Field. Spectatori: 4.790.

Au arbitrat: Edward Zimmerman Boulos (SUA).

Cartonaşe galbene: Klopas, Armstrong; S. Stroenco, Pogorelov, Guzun.

SUA: Tony Meola (cpt.), Marcelo Balboa (46’ Thomas Dooley), Mike Lapper, Desmond Armstrong, Jeff Agoos, Brian Quinn, Mike Burns (70’ Mike Sorber), Janusz Michallik (74’ Chris Henderson), Cobi Jones, Claudio Reyna (70’ Dominic Kinnear), Frank Klopas (46’ Peter Vermes).

Antrenor: Velibor („Bora”) Milutinović.

MOLDOVA: Vasili Coşelev, Valeri Pogorelov, Emil Caras (36’ Boris Cebotari), Alexandru Guzun (68’ Sergiu Secu), Vladimir Gaidamaşciuc (42’ Serghei Belous), Serghei Stroenco, Igor Oprea, Alexandru Curtianu (74’ Vladislav Nemeşkalo), Vladimir Kosse, Alexandru Spiridon (cpt.), Sergiu Cleşcenco.

Antrenor: Ion Caras.

În cronica meciului întitulată „N-am pierdut nici lupta, nici războiul” Arcadie Zaporojanu, redactorul-șef al ziarului „Fotbal Hebdo”, nota: „Egalul mare obținut în prima confruntare nicidecum nu poate fi eclipsat de eșecul stupid din cea de-a doua partidă. Iar războiul – meciurile din preliminariile europene – abia urmează. Anume pentru acestea lupta cu americanii a fost de un real util”.

La rândul său Gheorghe Lazăr de la săptămânalul bucureștean „Fotbal Plus” a scris în articolul „Moldova sperie America!”: „Pentru basarabeni – scuzați, moldoveni – un 1-1 și (chiar) un 0-3 la americani acasă reprezintă chiar un mare moment de glorie. Ba chiar și o excursie la care neam de neamul lor nu se gândea acum câțiva ani”.