Tradiţii de Crăciun în lume. Cum este sărbătorită Naşterea Domnului

Sărbătoarea Nașterii Domnului și Moș Crăciun au adunat, pe meridianele Planetei, diverse obiceiuri și tradiții, dar și denumiri diferite: spre exemplu, finlandezii îl au pe „Joulupukki”, care ar veni din tinutul „Korvatunturi”, taram care are forma unei urechi, despre care se spune că ar fi urechea cu care Moșul ascultă dacă sunt cuminți copiii.

În Germania, „Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în ziua următoare creștinii sărbătorind nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte tari. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, conform volumului „Cartea de Craciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997, relatează romaniatv.net.

În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de „Bouche de Noel”. „Samichlaus” (Mos Craciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este „Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestaturi și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie, ori o agață ca pe un lampion.

În Anglia, butucul care se arde in noaptea de Craciun este demunit „Yule log”. In fiecare din cele patru duminici dinainte de nasterea lui Iisus se aprinde o lumanare, asezata intr-o cutie. Au loc procesiuni reprezentandu-i pe cei trei magi si nasterea lui Hristos. In 1814, printul Albert, sotul reginei Victoria, a impodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumanari si fructe. Evident, familiile de aristocrati i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce in ce mai extravagante: papusi, mobila in miniatura, micute instrumente muzicale, bijuterii, arme jucarie. Copiii din Anglia nu isi primesc cadoul in data de 24 decembrie, ci in 25.

Una dintre traditii este ca elevii sa monteze, in scoli sau in biserici, piese despre nasterea Mantuitorului. In vechime, se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, insa in prezent se prefera costumele. Un alt obicei vechi este si acela de a atarna ciorapi de semineu in asteptarea cadourilor, in casa se atarna vasc, iar in jurul casei — crengute de brad. Anticii druizi credeau ca vascul poseda puteri magice si ca aduce noroc si prosperitate alungand spiritele rele. Faimoasa si tipica budinca englezeasca era numita „hackin”, de la ingrediente. In secolul al XVII-lea, budinca de prune era pregatita chiar in dimineata de Craciun si era stropita cu brandy si flambata la servire. Tot traditiei Craciunului englezesc ii apartine si pachetelul surpriza numit „cracker”, care este impartit la servirea budincii de Craciun, precizeaza volumul amintit.

În Italia, Craciunul incepe cu opt zile inainte si este cunoscut sub denumirea de „Novena”. Copiii merg din casa in casa sa recite poezii si sa cante, insa darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform traditiei, cadourile sunt aduse de o vrajitoare urata, dar buna, numita Befana. Ea aduce darurile pe cosul casei sau pe geam. Un punct de atractie il constituie Irozii — un teatru popular cu scene, care, pe langa Irod, prezinta un mos cu barba lunga, cu cojocul intors, reprezentand bufonul romanilor, si o paiata cu clopotei la picioare, care poarta un bat nazdravan — in amintirea saltimbancilor chemati cu prilejul unor astfel de manifestari. In Italia exista obiceiul ca, inainte de Mos Craciun, sa vina Baba Cloanta (Befana), calare pe matura ei, care verifica atenta cine a fost cuminte si cine nu. Ea este foarte buna cu copiii, se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit.

În Austria, cete de copii strabat strazile colindand pe la ferestre. Piata de Craciun din Viena este atractia principala a sarbatorilor, desi Craciunul este celebrat mai ales acasa, cu o masa festiva si cadouri.

În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Craciunului. O masa speciala este pregatita in acest scop — sunca, peste si fasole — aceasta este si prilejul cu care rudele isi fac daruri. Multi suedezi merg la biserica in dimineata zilei de Craciun. Craciunul se numeste la suedezi Jul si este urmat de alte sarbatori. Mosul are pe aceste meleaguri o infatisare diferita: el este reprezentat ca un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, traditionala mancare suedeza de Craciun. La inceputuri, ornamentele pentru brad erau facute din lemn vopsit, infatisand animale si fete de copii. Suedezii descopera surprizele de Craciun intr-un sac ingropat adanc in zapada.

În Islanda, tara ghetii si zapezii, vin treisprezece Mosi Craciuni! Cu 13 zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri in plic, iar daca au fost rai, sunt recompensati cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mos vine in oras si tot asa pana la 25 decembrie, cand primul Mos se intoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de-al doilea si tot asa pana pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numita si „Al treisprezecelea” si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun pentru ca in aceasta zi, ultimul Mos Craciun se intoarce la casa lui.

În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Craciunul, cea mai importanta sarbatoare a anului. Seara, in jurul orei 17.00, familiile pleaca la biserica pentru slujbe speciale in care se aprind lumanari la mormintele celor dragi. Tot in ajun exact la ora 12, de pe balconul primariei, un reprezentant al orasului proclama „pacea de Craciun”. Aceasta inseamna ca de la momentul proclamarii pacii si pana la Boboteaza, celor care tulbura pacea li se aplica pedepse severe. Acest obicei exista de aproape 600 de ani si este valabil pentru intreaga tara.

Copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care pune mereu aceeasi intrebare: „Sunt cumva copii cuminti aici?”. Mosul are o desaga plina de cadouri, iar in timp ce „slujitorii” lui il ajuta sa le imparta, el povesteste celor mici despre calatoria grea pe care o face din Laponia. Printre mancarurile servite de Craciun se numara: sunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care contine o singura migdala. Persoana care mananca migdala se va casatori in anul ce urmeaza. In 25 decembrie se serveste un fel de peste care initial s-a preparat printr-un proces indelungat.

Danezii au o modalitate mai putin intalnita de a imparti cadourile: se aduna toti membrii familiei in jurul bradului si cel mai varstnic ia un cadou pe care-l da celui destinat care ia, la randul sau, un altul si-l da persoanei pentru care a fost pregatit si asa mai departe. In Danemarca se foloseau stegulete, clopotei si stelute.

Olandezii il asteapta pe „Sinter Klaas” care vine pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn.

În Polonia, se pastreaza obiceiul ca, in cinstea stelei de la Bethleem, masa de Craciun sa inceapa dupa ce apare pe cer prima stea „Gwiazdka” („mica stea”). Toti brazii de Craciun erau impodobiti cu ingerasi, stelute si pasari.

În Spania, darurile de Craciun sunt oferite de magi, care se deplaseaza in cortegii de curteni, cavaleri si lautari, iar in case si biserici exista iesle miniaturale care redau atmosfera nasterii Domnului. Craciunul este sarbatorit la 25 decembrie, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi („Reyes Magos”), se mai arata in „Cartea de Craciun”.

În Rusia, Mos Craciun („Babuska”) este insotit de Alba-ca-Zapada („Snegurocika”), iar copiii primesc prajituri si jucarii, printre care celebrul set de papusi „Matrioska”.

Lituanienii impodobeau brazii cu mici colivii de pasari, stelute si diverse forme geometrice.

În Ungaria, Craciunul (25 decembrie) este cea mai mare sarbatoare. In ajunul Craciunului, crestinii respectau cateva traditii. Era interzisa cererea sau darea de imprumuturi. Nu era bine nici ca femeile sa coasa, sa teasa sau sa spele vase, pentru ca altfel le paste o nenorocire. In ajunul Craciunului rufele spalate si puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie sa manance mancaruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele sotii sa le fie furate. Masa festiva de Craciun era completa doar daca avea traditionala carne de porc prajita, curcanul copt la cuptor, maiosul si cozonacul cu nuci. Pomul de Craciun era impodobit cu fructe, prajituri, dulciuri si lumanari.

În SUA, cu cinci saptamani inainte de Craciun, in fiecare duminica, americanii aprind cate o lumanare, fiecare reprezentand cate ceva. In seara Craciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sarbatori Nasterea Domnului. La masa se mananca curcan, iar specialitatea Craciunului este o prajitura cu fructe confiate. In America se impodobesc cladirile cu pomi de Craciun, punctul central al sarbatorii fiind cadoul (achizitionat, de regula, din magazin), adus, aici si in Canada, de „Santa Claus”.

Traditionalul ciorap de Craciun isi face aparitia la sfarsitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas Nast fiind initiatorul lui. Exista 11 orase numite „Santa Claus” in opt state americane: Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon si Utah si 50 de locuri cu numele „Noel”. In Alaska, Mos Craciun face, inainte de a aduce cadourile, o vizita secreta de verificare a cuminteniei copiilor. Acestia trebuie sa il intampine cu traditionalul colind „Gristuusaaq suu’uq” („Astazi s-a nascut Hristos”).

Crestinii din India impodobesc bananieri sau pomi de mango. Bisericile sunt umplute de flori rosii (Craciunite), iar cei bogati ofera ajutor celor nevoiasi.

În Cuba, cea mai importanta perioada este Ajunul Craciunului, denumita „nochebuena” („Noaptea cea buna”). Masa traditionala inseamna pentru cubanezi friptura de porc, fasole neagra servita cu orez si plante traditionale (Yuca) sub forma de piure. Familiile se reunesc si, intr-o groapa sapata in pamant si plina de carbuni acoperiti cu frunze de bananier, frig un porc intreg. Familiile (care in Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toata noaptea pe muzica traditionala.

În Chile, copiii si adultii confectioneaza sau cumpara mici figurine din lut, pe care le aseaza sub brad. Aceste figurine se numesc „pasebre”. Mos Craciun („Viejito Pascuero”) isi alege si el cate o figurina de sub fiecare brad.

Libanezii planteaza boabe de grau in ghivece, cu o luna inaintea Craciunului, pe care le amplaseaza, in seara sfanta, sub brad sau alaturi de montajul de Craciun, constand in reconstituirea scenei Nasterii Mantuitorului.

Japonezii celebreaza Craciunul cu lanterne, papusi si aranjamente florale si cu „Jizo” („Mos Craciun”).

În Filipine, sarbatoarea Craciunului incepe cu noua zile inainte de 25 decembrie, cu Misa de Gallo. In fiecare zi, din cele noua are loc un teatru religios, iar colindatorii vestesc Nasterea Domnului cu „Maligayang Paskob”.

Mihaela Rotari