Statistici îngrijorătoare! Numărul copiilor – victime ale infracțiunilor e în creștere

Analiza situaţiei privind asigurarea protecţiei copilului împotriva infracţiunilor, constată că în anul 2014 victime ale infracţiunilor au fost 1122 copii, în timp ce în anul 2013 au fost comise infracţiuni faţă de 892 copii. Ca şi în anul precedent, majoritatea infracţiunilor în privinţa minorilor se atribuie la categoria infracţiunilor contra patrimoniului.

În creştere este numărul copiilor victime ale abuzului sexual, inclusiv în familie. Astfel, în 223 cauze penale copiii figurează în calitate de victime ale infracţiunilor privind viaţa sexuală (anul 2013 – 166 cauze penale). În 44 cazuri (anul 2013 – 33 cazuri) aceştia au fost abuzaţi sexual în familie: de către tatăl biologic – 14, concubinul mamei – 16, alte rude – 14. De asemenea, în cursul anului trecut copiii au fost victime ale infracţiunilor:
• contra vieţii şi sănătăţii – 7 cauze penale (anul 2013-20),
• vătămarea integrităţii corporale – 35 cauze penale  (22 în anul 2013)
• violenţa în familie – 117 cauze penale, victime fiind 145 copii (76 cauze penale în 2013), etc.

Au fost înregistrate 183 cazuri de aplicare a violenţei în instituţiile de învăţământ (în anul 2013 – 195), dintre care: profesori faţă de elevi – 23 cazuri; elevi faţă de profesori – 6 cazuri; între semeni – 154 cazuri.

În anul 2014, în privinţa minorilor au fost pornite 2264 cauze penale (anul 2013 – 2143). Majoritatea ilegalităţilor comise de minori fac parte din categoria infracţiunilor contra patrimoniului. Într-un număr mai mic, minorii au comis şi infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei, infracţiuni privind viaţa sexuală, infracţiuni legate de droguri, etc. Copiii au comis în grup 233 infracţiuni, în mod repetat – 78 infracţiuni, 22 infracţiuni au fost comise  în stare de ebrietate.

Rămâne a fi alarmantă problema copiilor care comit infracţiuni până la atingerea vârstei la care survine responsabilitatea penală. În anul 2014 numărul acestora a constituit 312 copii, inclusiv: 24 copii –  cu vârstă sub 10 ani, 139 copii – cu vârstele cuprinse între 10-13 ani, 149 copii –  cu vârste între 14-15 ani.

Pentru comiterea diferitor infracţiuni, în anul 2014 au fost reţinuţi 18 minori, comparativ cu 39 în 2013, iar arestarea preventivă a fost aplicată în privinţa a 13 minori, faţă de 24 minori în anul 2013, constituind o descreştere semnificativă. Cel mai frecvent minorilor li s-au aplicat, în calitate de măsuri de constrângere: obligaţia de a nu părăsi localitatea şi ţara, angajamentul de a se prezenta în faţa organului de urmărire penală.

În cursul anului trecut procurorii au expediat în instanţele de judecată 979 cauze penale în privinţa minorilor, fiind pronunţate sentinţe pe 508 cauze penale. Instanţele judiciare au pronunţat în privinţa minorilor următoarele categorii de pedepse: 47 – închisoare;143 – condamnare la închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei; 44 – condamnare la muncă neremunerată în folosul comunităţii; 23 – amendă penală etc. Pedepse cu închisoare se aplică minorilor numai pentru comiterea infracţiunilor excepţional de grave sau în cazul comiterii infracţiunilor în termenul de probă.

În anul 2014 au fost pornite circa 4600 proceduri contravenţionale în temeiul art.63 Cod contravenţional, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a copilului.

Printre factorii care influenţează starea de lucruri este lipsa colaborării cu caracter profilactic de contracarare a fenomenului criminalităţii juvenile dintre administraţia locală, organele de poliţie, organele de protecţie socială, instituţiile de învăţământ etc. Administraţia publică, inclusiv în rol de autoritate tutelară locală, nu se arată interesată în soluţionarea problemelor sociale ale copiilor, mai ales că, frecvent părinţii, plecând la muncă peste hotare, lasă copiii singuri în voia sorţii sau în grija rudelor, vecinilor etc. Procurorii teritoriali constată ineficienţa activităţii sau chiar lipsa echipelor multidisciplinare la nivel local în vederea protecţiei drepturilor minorilor.

Mihaela Rotari