Precizările Trans-Oil privind situația la companie prin prisma faptului că e mereu pomenită în context negativ în spațiul public

Precizările Trans-Oil privind situația la companie prin prisma faptului că e mereu pomenită în context negativ în spațiul public

Bloggerul Eugen Luchianiuc a avut o discuție cu reprezentanții grupului de companii Trans-Oil, pe care a publicat-o pe blogul său, informează OFICIAL.

„Nu sunt sigur că ați observat dar eu nu am o problemă să mă văd cu oamenii pe care îi critic sau despre care scriu pe blog, chiar și în lumină negativă. Mai ales că, în 90 la sută din cazuri sunt persoane politice și care, din start, trebuie să se aștepte că vor fi criticați. Vara asta m-am văzut cu mai mulți eroi ai postărilor de pe blog. Nu neapărat am ajuns la un numitor comun dar, repet, nu îmi e frică să stau de vorbă cu oamenii…. Vroiam să scriu asta mai demult dar tot nu era cazul. Acum e. Pentru că situația cu Trans-Oil și cu Vaja Jhashi se înscrie în aceeași paradigmă. Ceva timp în urmă scriam despre zvonurile intensive, din 2 surse, despre întâlnirea proprietarului Trans-Oil cu ministrul economiei prin Maroc. Apoi, prin comentariile de pe canalul de Telegram apăruse utilizatorul „Aneta” care povestea cu vârf și îndesat lucruri interesante și triste despre situația din Moldova pe exemplul companiei la care lucrează, Trans-Oil 🙂 Și am decis să o contactez și să o întreb, dacă e așa de activă, de ce nu ar fi cazul ca cei din compania pe care o reprezintă să răspundă la câteva întrebări pe care le am către ei. Mai ales că părea deschisă. Așa am ajuns să discutăm și le-am transmis câteva întrebări. Nu le public răspunsurile la toate pentru că va fi nu un articol dar cârnat”, a menționat el.

Eugen Luchianiuc a spus că în articol se regăsesc răspunsurile la două întrebări – despre locul ocupat de Trans-Oil la Portul Giurgiulești și despre situația la companie prin prisma faptului că e mereu pomenită în context negativ, precizând că răspunsurile sunt date fără pic de editare, cum s-ar zice din prima sursă.

„Trans-Oil este cel mai mare operator al portului Giurgiulești. De ce nu ar vrea să cumpere tot terenul pe care operează sau, dacă nu e voie, de ce nu își face port aparte?

Să explicăm, pe rând, ce este acest obiect de infrastructură – portul Giurgiulești – care incită spiritele, imaginația și manipulările celor rău intenționați.

Terenul pe care sunt amplasate activele Grupului Trans-Oil în Portul Internațional Liber Giurgiulești (PILG) este în proprietatea statului Republica Moldova și nu este de vânzare. Este o zonă strategică pentru țară și trebuie să rămână în continuare în proprietatea statului.

Toată suprafața terenului (56 ha) a fost dată în chirie companiei Danube Logistics SRL (BERD fiind acționarul acesteia) în 2005 – Danube Logistics SRL este operatorul zonei PILG.

Danube Logistics SRL are pe teritoriul portului capacități de păstrare a combustibilului, are o dană (=”priceal”) de încărcare a uleiului vegetal și cel mineral (combustibil). Ca și operator, Danube Logistics SRL are obligația de buna mentenanță a terenului, a malurilor, de curățare a râului pentru a asigura buna navigație.

La rândul său, Danube Logistics SRL oferă terenuri în port în subarendă solicitanților – rezidenților portului – companiilor care sunt înregistrate în zona PILG.

Câteva companii ale Grupului Trans-Oil au statut de rezidenți ai PILG și au luat în chirie câteva parcele de teren, cu o suprafață totală de 7.6 ha, pe care au fost construite:
– 2 terminale de cereale și capacități de păstrare a cerealelor (compania Trans Cargo Terminal SRL)
– capacități de păstrare a uleiului vegetal (compania Trans Bulk Logistics) (acestea sunt unite printr-o țeavă la dana de încărcare a uleiului din proprietatea companiei Danube Logistics SRL)
– uzina de ulei nou construită, pe care ați menționat-o mai sus.

În total, Grupul Trans-Oil sub-închiriază 7,6 hectare din totalul de 56 hectare al teritoriului PILG, sau aproximativ 13% din totalul suprafeței PILG.
Terenul portului este în proprietatea statului, nu poate fi privatizat și este corect să fie păstrată această situație juridică.

Deci, Trans-Oil are 2 terminale de cereale (terminalul/dana „Dunărea” și terminalul/dana „Prut”) . Tot aici sunt amplasate capacitățile Grupului de păstrare a uleiului vegetal și a cerealelor. Recent, pe teritoriul sub-arendat de Trans-Oil, am finalizat construcția uzinei noi de procesare a semințelor de floarea soarelui.

Statul Republica Moldova are și el un terminal de mărfuri și pasageri. Acesta este în proprietatea Întreprinderii de Stat “Portul Fluvial Ungheni”, care asigură transbordarea mărfurilor, inclusiv și a cerealelor.

Deci, statul prin Întreprinderea de Stat “Portul Fluvial Ungheni” este un agent economic activ în portul Giurgiulești – are terminal, efectuează operațiuni de primire/încărcare a mărfurilor.

Tot pe teritoriul portului a fost contruit în 2018 elevatorul companiei Prograin Organic SRL – un alt agent economic cu capacități de păstrare în port.
Orom-Imexpo SRL – un trader important autohton, a început de curând construcția unui elevator nou (fundația construcției deja este turnată), care va fi conectat la terminalul/dana de stat, administrat de Întreprinderea de Stat “Portul Fluvial Ungheni”.

În concluzie, statul Republica Moldova este unicul proprietar al terenului din port. Orice agent economic operează în port doar în baza contractelor de arendă și subarendă. În afară de Trans-Oil sunt mai mulți agenți economici cu capacități de păstrare, cu terminale în port – și se mai construiesc încă!
Statul Republica Moldova, prin întreprindere de stat, este agent economic foarte activ în port – are un terminal operațional de mărfuri și pasageri.
Situația în privința portului putea fi lămurită rapid fie prin investigație jurnalistică profesională, fie prin ieșire cu declarații a autorității răspunzătoare de infrastructura statului – câte terminale sunt, ce agenți economici sunt, are statul port, cui aparține terenul?
Am așteptat un răspuns dat societății, fără manipulări, fără induceri în frică a oamenilor. Nu a fost să fie.

Deci, noi, Grupul Trans-Oil, zicem țării – statul este proprietarul terenului în portul Giurgiulești și așa va rămâne. Statul are port, are întreprindere de stat care gestionează portul, este agent activ în port – prin terminal de mărfuri și pasageri.

Obiectele, cu galben, ale Trans-Oil la Giurgiulești.
1. Uzina nouă de ulei, Danube Oil Company
2. Capacitățile Trans-Oil de depozitare a uleiului vegetal operată de Trans Bulk Logistics SRL. Capacitățile sunt unite la țeava terminalului/danei de încărcare a Danube Logistics.
3. Capacitățile de păstrare a cerealelor și terminalul de încărcare/dana a Trans-Oil – Terminal „Dunăre”. Operator – Trans Cargo Terminal SRL
4. Capacitățile de păstrare a cerealelor și terminalul de încărcare/dana a Trans-Oil – Terminal „Prut”. Operator – Trans Cargo Terminal SRL. //
Cu verde este încercuită afacerea celor de la Prograin.
Cu albastru este încercuită afacerea celor de la Orom.
Cu roșu e arătată partea portului care aparține Întreprinderii de Stat „Portul Fluvial Ungheni”

Trans-Oil apare mereu în discuții și în vizorul public atunci când sunt campanii electorale. Ba că sunt monopoliști ba din cauza celui care stă în fruntea companiei. Acum, deși nu suntem în perioada electorală, Trans-Oil apare în vizor grație activității primare și a faptul că ba este impusă interdicția de a exporta cereale, ba istoria cu plafonarea prețului la ulei. Cum se simte compania în situația dată și cum credeți, veți rezista?

Trans-Oil este parte a discursului public, din motiv că este un lider în cel mai mare contribuitor la PIB-ul țării – sectorul agroindustrial. Mai e o cauză – probabil, Grupul este prea mare pentru o țară atât de mică ca Republica Moldova.

Sunt mai mulți factori care impactează activitatea Grupului în prezent, ca seceta și consecințele ei, războiul din țara vecină. Dar și unele decizii discriminatorii impuse de Comisia pentru Situații Excepționale (CSE), cum ar fi nerestituirea TVA la export de ulei de floarea soarelui.

Deseori, observăm prezentarea de către unele surse mass-media ori actori politici a unor informații distorsionate, deseori vădit false, care urmăresc incitarea spiritelor, inducerea chiar fricii în oameni. Trans-Oil însă vrea ca lucrurile să fie explicate cinstit: ce se întâmplă în agricultură, în comerțul cu cereale, pe piața uleiului, ce se întâmplă cu portul Giurgiulești.

Și am înțeles că unica soluție corectă este să furnizăm societății toată informația în mod deschis. Trans-Oil a făcut numeroase adresări către sursele media – suntem deschiși să vă răspundem, să explicăm, să oprim manipulările, contactați-ne.

Cu cât oamenii și agenții economici din Republica Moldova vor fi mai informați, și informați cinstit, dar nu manipulați, cu atât vor putea lua decizii corecte, ceea ce va duce la un climat economic sănătos și la un nivel mai înalt al democrației în societate.

Spre exemplu, în luna mai 2022 am asistat, practic, la un linșaj mediatic al Grupului și uzinei de ulei din Bălți, „Floarea Soarelui” – „că monopolistul draconic” vinde ulei și se îmbogățește de pe urma sărăcirii oamenilor. Am văzut și colaje „demonice” cu acționarul principal, dl Vaja Jhashi, cuprinzând avar sticlele de ulei. În mintea unor jurnaliști, probabil acesta este mijlocul onest de a convinge cititorul, atunci când nu ai contactat nici Trans-Oil, nici uzina și nu ai măcar o cifră ori copie de contract?

În tot acest timp, nicio sticlă de ulei nu a plecat de la uzină la alt preț decât 29.1 de lei pentru o sticlă. Uzina a vândut și continuă să vândă uleiul din fabrică la acest preț.

Doar după ce Guvernul Republicii Moldova a inclus uleiul în lista produselor social importante (adică magazinele puteau adăuga doar un maxim de 20% adaos comercial) – prețul la raftul magazinelor s-a stabilizat la aproximativ 35 de lei.

Desigur că Grupul a fost surprins de declarațiile denigratoare ale unor demnitari publici care, imediat ce au văzut prețul pentru uleiul FLORIS afișat în magazine, au declarat că Trans-Oil se face vinovat de toate relele, că trebuie „pedepsit” și chiar „distrus”. În baza cărei constatări ori act de justiție? În baza colajelor ridicole din mass-media și imaginilor foto de pe rafturile magazinelor? Aici a ajuns nivelul justiției, a mass-media, nivelul aparatului de stat?

Consiliul Concurenței a vizitat ulterior uzina, a ridicat documente, informații, însă până astăzi nu a pronunțat că Trans-Oil ar fi comis un abuz în privința societății. Și nici nu poate fi altfel – Trans-Oil vindea uleiul la fabrică cu 29 lei, când sinecostul era de 36 lei.

A primit uzina de ulei de la Bălți subvenții ori ajutoare de la stat? Nu! Uzina suferă ca și orice agent economic de pe urma creșterii prețurilor la gaz, electricitate, materie primă – dar păstrează prețul de 29.1 lei pentru o sticlă, pentru că subvenționează din resurse proprii acest preț.

De fapt, dl Gherțescu, președintele Consiliului Concurenței a explicat într-o emisiune TV că Trans-Oil nu este monopolist pe cereale și floarea-soarelui, spre exemplu. Având exporturi între 35-46% pe diferite segmente de producție agricolă, nu ești monopolist la 35% export.

După acest linșaj mediatic și politic, ne așteptam la reportaje în mass-media autohtonă, care să explice ce s-a întâmplat, ne așteptam la exprimare de regret, în mod public, din partea unor surse mass-media și actori politici pentru acțiunile și limbajul denigrator față de companie. Nu au urmat.

A urmat însă lipsirea uzinelor de ulei din Bălți și Ceadîr-Lunga de dreptul de a le fi restituit TVA la export de ulei, prin Decizia controversată luată de CSE pe 18 mai 2022, decizie care, practic, este într-o linie cu declarațiile publice a demnitarului de stat – „să distrugem aceast monopolist!”.

Acum, când profitul uzinei de la Bălți este practic naționalizat de Guvern, când nu îi este întors uzinei TVA-ul la export de ulei – cum să subvenționeze uzina prețul sticlei de ulei la 29.1 lei? Din ce fonduri, când sunt pierderi și la export?

Deci, cum se simte compania în această situație? Linșată, în mod dirijat. Supusă unei nimiciri totale” – a notat bloggerul.

Share