Piața gazelor. De la monopolul Gazprom la gaze aduse din diferite regiuni și surse ale globului

Cu excepția ultimelor două ierni (2022-2023 și 2023-2024), singura sursă de achiziție a gazelor naturale pentru Republica Moldova a fost Federația Rusă, motiv pentru care politicieni de la Moscova invocau deseori această vulnerabilitate. Alternative nu erau posibile nici fizic, în lipsa unei infrastructuri de alternativă rețelei ce își avea începutul în perioada sovietică, nici juridic, fiind interzise de contractul cu Gazprom. Mai mult, concernul rus s-a opus câțiva ani la rând separării operatorului rețelei de transport ce aparține companiei fiice de la Chișinău, Moldovagaz, blocând astfel mai mult de un deceniu transformările din sector, asumate prin Pachetul al 3-a energetic european.

Astfel, până atunci, tradițional, gazele ajungeau în Republica Moldova prin conducta magistrală ce intră în țară dinspre Ucraina, lângă Tiraspol, pe teritoriul necontrolat de autoritățile constituționale. Ruta continuă spre sud, la Vulcănești, și mai departe spre țările din Balcani, de unde și denumirea de conducta transbalcanică. Acest gazoduct rămâne până în prezent unul esențial datorită volumelor mari de gaze ce pot fi transportate.

În 2014, Republica Moldova a decis să diversifice sursele și rutele de aprovizionare cu gaze, demarând construcția gazoductului Iași-Ungheni, cu extinderea lui ulterioară până la Chișinău, principalul centru de consum al țării. 

Acest proiect a fost finalizat în octombrie 2021, dar a fost utilizat comercial pe deplin abia în sezonul rece 2022-2023, când compania deținută de stat Energocom a început a face achiziții de gaze din Europa. 

Cum e construită rețeaua de gaze?

Pe lângă ruta transbalcanică, la nord, mai există magistrala Ananiev-Drochia-Alexeevka-Cernăuți, care merge spre depozitele de gaze din vestul Ucrainei. Această rută asigură cu gaze toată regiunea de nord a țării. 

Dacă în trecut gazele transportate pe la Alexeevka puteau doar să iasă din Republica Moldova, într-o singură direcție, în prezent este folosit și pentru a aduce gazele stocate în Ucraina. La fel se întâmplă și în cazul conductei transbalcanice, pe unde gazele vin în regim revers din regiunea Mării Negre. Reversul pe gazoductul transbalcanic a fost asigurat la sfârșitul anului 2019, când de asemenea nu se cunoștea dacă va fi continua tranzitul gazelor rusești prin Ucraina. 

Rețeaua de gaze existentă în Republica Moldova include, în afară de conductele magistrale, conducte branșament (cu diametru mai mic), pentru rețele de distribuție; de asemenea, stații de comprimare, de măsurare-predare.

Rețeaua de transport a gazelor, cu o lungime de peste 1600 de kilometri, gestionată în prezent de Vestmoldtransgaz, a fost cedată companiei fiice a Gazprom în contul unei pretinse datorii de 50 de milioane de dolari. Rețelele au fost transmise la prețul de bilanț, și nu la cel de piață, se arată în auditul internațional efectuat de companiile Wikborg Rein și Forensic Risk Alliance, din Norvegia și Marea Britanie, contractate de Guvernul Republicii Moldova pentru a face lumină în chestiunea datoriilor istorice ale Moldovagaz către Gazprom. Cât ține de rețeaua de distribuție a gazelor, cu lungimea de 27,5 mii km, doar o treime din gazoducte este în proprietatea SA Moldovagaz, compania-fiică a Gazprom. O altă treime din rețeaua de transport și de distribuție de gaze aparține persoanelor fizice și juridice, iar peste 25% are ca proprietari autoritățile publice locale, mai există și o parte din rețea fără proprietar. Aceste date au fost raportate de SA Moldovagaz Parlamentului, care a dispus, în consecință, mai multe acțiuni la capitolul control și evidență. 

În septembrie 2023, sistemul de transport de gaze a fost transmis în gestionarea companiei Vestmoldtransgaz, subsidiara Transgaz din România, cea care deține gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău. În acest mod țara și-a respectat angajamentele asumate în fața instituțiilor europene.

În decembrie 2022, Chișinăul renunță la achiziția de gaze de la Gazprom

În octombrie 2021, Gazprom pentru prima oară a micșorat volumul de gaze livrat către Moldovagaz, iar, pentru acoperirea deficitului, Republica Moldova a adus gaze din Vest, prin Alexeevka și Iași, organizând primele licitații cu participarea traderilor europeni. 

În toamna lui 2022, Gazprom iarăși limitează volumul de gaze livrat către Moldovagaz. Pentru că aceste volume erau insuficiente consumului de iarnă, s-a luat decizia ca gazele să fie direcționate malului stâng al Nistrului, inclusiv pentru producerea energiei electrice la Centrala Moldovenească de la Dnestrovsk care ajunge și pe malul drept al Nistrului. 

Astfel, începând cu decembrie 2022, Chișinăul a renunțat complet la achiziția de gaze de la Gazprom pentru malul drept, necesarul fiind acoperit cu gaze procurate de pe piața europeană. Începând cu noiembrie 2022 o parte din gazele achiziționate de pe piața europeană erau stocate în depozitele subterane din Ucraina și România. Anume atunci au fost create primele stocuri de gaze. Astfel, Guvernul a asigurat consumatorilor surse continue și sigure de energie. 

Diversificarea surselor și rutelor de gaze a permis să fie achiziționate gaze de pe piața europeană la prețuri mai mici decât conform contractului cu Gazprom. De exemplu, în octombrie 2023 prețul oferit de Grazprom a fost de 830 dolari/ 1000 de metri cubi, iar Energocom a vândut către Moldovagaz cu 605 dolari/ 1000 de metri cubi. Astfel, doar în 2023, Energocom a economisit consumatorilor din Moldova peste 60 de milioane de dolari, procurând gaze mai ieftin de la traderi internaționali decât de la Gazprom. 

În sezonul 2023-2024, cea mai mare parte din gazele procurate de Energocom au fost achiziționate de la compania grecească DEPA, care are două terminale de gaze naturale lichefiate și unde sunt aduse și vândute gaze din diferite regiuni ale globului.

Chiar dacă până în octombrie 2021 compania statului Energocom nu avea nicio experiență de achiziții de gaze de pe piața internațională, deja în 2022-2023 a devenit prima companie care a utilizat în regim comercial reversul pe conducta transbalcanică și prima companie care a utilizat comercial interconexiunea dintre Grecia și Bulgaria. Astfel, la o anumită etapă, Energocom era singura companie care avea experiența de a aduce gaze pe întregul coridor vertical: Grecia – Bulgaria – România – Republica Moldova – până în depozitele subterane din vestul Ucrainei. În ianuarie 2024, Moldova a aderat oficial la Coridorul vertical, care va facilita transportarea gazelor spre Moldova. Această rută s-a dovedit a fi interesantă pentru mai mulți traderi, care și în prezent stochează gaze în Ucraina, iar Republica Moldova cooperează cu toate țările de pe traseu pentru a face aceasta rută și mai convenabilă, pentru a valorifica întregul ei potențial, contribuind astfel la asigurarea securității de alimentare cu gaze a Europei centrale și de sud-est. 

Diferența dintre piața reglementată și piața liberă

Marea majoritate a consumatorilor din Republica Moldova cumpără gaze naturale de pe piața reglementată, cu tarife stabilite de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), în baza unor metodologii de formare a tarifelor. Piața reglementată protejează consumatorii de oscilații bruște de prețuri, iar tarifele stabilite de ANRE, de regulă, reprezintă o prognoză anuală a evoluției prețurilor pe piețele internaționale, plus costuri de transport, de operare, amortizare, pierderi în rețea, și o marjă de profitabilitate. 

Când tarifele reglementate includ un preț mai mic decât prețul real pe piață, se vor acumula devieri negative, care vor fi incluse ulterior la aprobarea viitoarelor tarife. Altfel spus, devierile negative sunt bani datorați de consumatori furnizorilor. Când tarifele aprobate de Agenție conțin în calcul un preț mai mare, se vor acumula devieri pozitive, respectiv sunt bani datorați de operatori consumatorilor, aceste devieri, la fel, vor fi incluse la ulterioare revizuiri de tarife. Componenta de devieri dintotdeauna a făcut parte din calculul tarifelor, însă nu a fost o problemă atât timp cât fluctuația prețurilor nu a fost așa de mare ca în perioada 2021-2023. 

Prețurile internaționale la gaze au explodat în anii 2021-2022, din cauza acțiunilor Rusiei și în august 2022 au ajuns la 3000 de euro pentru 1000 de metri cubi. Atunci când gazele erau importate la prețul de 1800 de dolari pentru 1000 de metri cubi, ANRE nu a majorat tarifele pentru că nu era clar pe ce perioadă se vor menține aceste anomalii de prețuri și care va fi impactul asupra prețului mediu anual, prognozat pentru stabilirea tarifelor, iar această întârziere a generat devieri tarifare. Anume existența devierilor tarifare, care au trebuit recuperate, a dus la majorarea ulterioară a tarifelor până la 28 de lei/m3 și menținerea lor la nivel înalt până la recuperarea datoriilor consumatorilor față de companiile furnizoare. 

Din 2016 consumatorii pot alege furnizorul de la care procură resurse energetice. La modul practic doar câteva întreprinderi mari și energofage au ieșit pe piața nereglementată, denumită și piața liberă. Această piață are avantajul unor prețuri și condiții negociate direct între client și furnizor, iar ultimii nu au obligația de a livra în aceleași condiții tuturor consumatorilor. 

În iarna 2022-2023 câțiva agenți economici, mari consumatori de gaze au prins oportunitatea și au ieșit pe piața liberă, lăsând partea lor de devieri negative pe umerii majorității consumatorilor. Comisia pentru Situații Excepționale a intervenit pentru a corecta situația, iar ulterior Ministerul Energiei a promovat în Legea gazelor naturale condițiile în care un consumator poate migra de pe piața reglementată pe piața liberă și invers.

Odată ce a ales să meargă pe piața liberă, consumatorul, persoană fizică sau juridică, va rămâne pe această piață minim un an. Dacă în această perioadă furnizorul cu care are încheiat un contract nu-și poate onora obligațiile, falimentează sau intervin alte cauze, consumatorul va fi asigurat cu resurse energetice, pe o perioadă limitată, de furnizorul de ultimă opțiune, dar la tarife mai mari decât cele existente pe piața reglementată.

Din 2025, întreprinderile mari vor fi obligate să iasă în piața liberă. În 2024, pentru a avansa pe calea liberalizării pieței, gazele vor începe a fi tranzacționate pe platforma gestionată de filiala din Republica Moldova a Bursei Română de Mărfuri – BRM East Energy.