Maria Cebotari, destinul trist al inegalabilei soprane

Maria Cebotari s-a născut pe 9 iunie 1910 la Chișinău, în Basarabia, unde a urmat mai târziu cursurile de canto ale Conservatorului, iar în 1929 a devenit actriță în cadrul Companiei de Teatru de Artă din Moscova. Tânăra s-a căsătorit cu finanțatorul trupei, contele Alexander Virubov, apoi s-a mutat la Berlin, unde a făcut lecții de canto cu profesorul Oscar Daniel timp de trei luni.

În 1931 Maria a debutat pe scena operei din Dresda jucând rolul lui Mimi în opera “La Boema” a lui Giacomo Puccini și la scurt timp Bruno Walter a invitat-o să participe la Festivalul de la Salzburg, primind rolul lui Euridice în opera lui Christoph Willibald Gluck, “Orfeu și Euridice”.

În 1935, soprana a interpretat rolul Amintei la premiera mondială a operei “Femeia tăcută” a lui Richard Strauss, iar acesta a sfătuit-o să se mute la Berlin, astfel că un an mai târziu s-a alăturat Operei de Stat din Germania, unde a fost prima donna timp de zece ani. În acea perioadă, a fost distribuită în rolul Susannei în „Nunta lui Figaro”, al Zerlinei în “Don Giovanni” și al Sophiei în “Cavalerul rozelor”, apărând, de asemenea, în spectacolele Companiei de Operă Dresda și în cele ale Covent Garden din Londra, dar și la Opera de Stat din Viena sau la La Scala din Milano.

Maria Cebotari a cântat sub bagheta unor mari dirijori ai epocii precum Arturo Toscanini, Fritz Bush, Wilhelm Furtwängler, Clemens Krauss sau Karl Böhm, din acești ani existând mai multe înregistrări, unele dintre ele de calitate slabă, dar care au fost remasterizate și pot fi astăzi audiate de cei interesați.

În 1938 soprana a divorțat de contele Virubov și s-a recăsătorit cu actorul austriac Gustav Diessl, cu care a avut doi fii, iar în 1946, după război, s-a alăturat Operei de Stat din Viena. A revenit și pe scena Covent Garden în 1947, iar pe 27 septembrie a apărut în rolul Donnei Anna în opera “Ottavio” a lui Richard Tauber, spectacolul având loc cu mai puțin de o săptămână înainte de a fi supusă unei intervenții chirurgicale în timpul căreia i s-a extirpat plămânul stâng, afectat de cancer.

După doar câteva luni, pe 20 martie 1948, soțul ei, actorul Gustav Diessl, a murit în urma unui atac de cord, iar actrița a suferit un șoc. Deși părea că operația de cancer a fost reușită, Maria Cebotari a început să aibă dureri severe chiar în timp ce se afla, la începutul anului 1949, pe scena operei din Milano, în timpul spectacolului “Nunta lui Figaro”. La început, medicii nu au luat-o în serios, dar pe 31 martie soprana s-a prăbușit în fața spectatorilor în timp ce juca în opereta lui Karl Millöcker, “Studentul cerșetor”, la opera din Viena. După patru zile Maria Cebotari a fost operată de urgență, iar medicii au descoperit că și pancreasul, și ficatul erau afectate de boala nemiloasă.

Marea artistă a murit pe 9 iunie 1949, la doar 39 de ani, cei doi copii ai săi rămânând orfani de ambii părinți. Înmormântarea ei, la care au participat mii de oameni, s-a desfășurat la Cimitirul Döbling și a fost „una dintre cele mai impunătoare demonstrații de dragoste și onoare pe care vreun artist decedat a primit-o vreodată în istoria Vienei”, după cum consemna profesorul Stefan Zadejan.

În 1958 bunul ei prieten, pianistul britanic Sir Clifford Curzon și soția acestuia, Lucille, au decis să-i adopte, după un îndelungat proces administrativ, pe fiii sopranei, Peter și Fritz, despre care presa a scris la vremea respectivă că sunt „cei mai faimoși orfani ai secolului”.

Pe lângă cariera ei de succes la cele mai mari teatre de operă din Europa, Maria Cebotari a apărut și în mai multe filme al căror subiect era, într-un fel sau altul, legat de lumea operei, cum ar fi „Giuseppe Verdi”, „Maria Malibran”, „The Dream of Butterfly”, „Love Me, Alfredo!”.

De asemenea, a jucat în filmul „Odessa în flăcări”, producție realizată în 1942 de regizorul italian Carmine Gallone, după un scenariu de Nicolae Kirițescu. Coproducție româno-italiană, pelicula este un film de propagandă despre bătălia de la Odessa și a câștigat în acel an marele premiu la Festivalul de la Veneția.

Rolul interpretat de Maria Cebotari este cel al Mariei Teodorescu, o cântăreață de operă din Basarabia care se afla la Chișinău împreună cu fiul ei de 8 ani în momentul invaziei trupelor rusești. Băiatul a fost dus undeva în Odesa, iar mamei i s-a spus că va fi reținut într-un lagăr pentru a fi educat ca un “om nou”, adică sovietic, motiv pentru care femeia acceptă să interpreteze cântece rusești în diverse teatre numai pentru a-și recupera fiul. În cele din urmă reușește să ajungă împreună cu copilul la București, unde se afla soțul ei, încadrat în armata română cu grad de căpitan. Filmul „Odessa în flăcări” a fost interzis de cenzură în 1945, la scurt timp după ce trupele sovietice au ajuns la București, dar a fost redescoperit mai târziu în arhivele Cinecittà din Roma, fiind proiectat pentru prima dată în România în decembrie 2006.