Mândri de numele Militaru

În Republica Moldova sunt înregistrate 42 de persoane cu numele Militaru. Aceștia locuiesc în orașul Bălți, raioanele Drochia și Rîșcani. în total sunt 8 familii. Actualmente în Armata Națională nu există nici un militar activ cu numele Militaru. În schimb este plutonierul major în rezervă Mihail Militaru, care a dedicat armatei 25 de ani, informează OFICIAL.

„În 1966, mai mulți tineri moldoveni, 15 la număr, am fost duși în orașul Saratov, unde am însușit meseria de transmisionist, apoi timp de 2 ani am îndeplinit serviciul în orașul Alma-Ata”, spune Mihail Militaru.

La încheierea serviciului militar nu s-a gândit la o carieră în domeniu, așa că s-a întors acasă, s-a căsătorit, a făcut studii, devenind mecanic și se bucura de viața civilă. O întâlnire cu un fost comandant i-a schimbat însă cursul vieții. Tânărul Mihail revine în armată ca militar prin contract și până în 1992 a tot colindat jumătate din Rusie. Cei mai dificili au fost anii 1981-82, când a luptat în Afganistan: „Sunetele de împușcături și azi periodic îmi sună în urechi, dar și mirosul groaznic nu este de uitat. Când am ajuns pentru prima dată în Kabul, am crezut că mor acolo, din cauza mirosului — veceurile erau în aer liber, apa era un lux, așa că bolile se țineau lanț”.

Dincolo de greutăți, viața militarului Militaru conține și bucurii. E vorba de ai săi 5 copii: 4 fete și un băiat: „O parte dintre ei sunt prin lume. De altfel, nici eu nu mai stau la Nicoreni, satul în care trăiam cândva grămăjoară toți Militarii. La bătrânețe m-am mutat la Mărculești, la fiul meu”.

Apropo de fiul Andrei, acesta și-a dorit mult să urmeze o carieră corespunzătoare numelui său. Însă, soarta i-a materializat visul doar parțial: „După ce am înțeles că nu voi reuși să devin student la Academia Militară a Forțelor Armate, am depus actele la Universitatea Agrară, iar de acolo am făcut catedră militară și sunt locotenent în rezervă”.

În prezent, tânărul muncește ca conducător auto și lăcătuș la Aeroportul Internațional Mărculești. Se consideră disciplinat, organizat, îi place totul să fie aranjat la locul său și încă speră să ajungă ofițer activ în structura militară.

Un alt reprezentant al numelui vizat în articolul curent este Ion Militaru. E din același neam, căci ei toți au aceeași rădăcină și tare puțini au rămas în viața și în țară, avea să completeze domnul Mihail.

Aproape 30 de ani în urmă, tânărul Ion și-a îndeplinit datoria de cetățean, slujind cu smerenie ca artilerist pe câmpurile Kazahstanului, după care și-a căutat de viață departe de gândul la o carieră militară. Un timp s-a manifestat ca tractorist, strategică meserie la țară, dar odată mutat în satul soției s-a reprofilat. Apropo, aleasa inimii, Ludmila, adoră uniforma militară și militarii înșiși, îi consideră diferiți, „mai serioși și vorba-i vorbă”. Dânsa pune speranță de nepoata sa, care deși e în clasa a 10-a, știe sigur că vrea în armată.

Câte familii-atâtea sorți. Ceea ce le unește e numele Militaru și satul Nicoreni, raionul Drochia, dar și admirația față de militărie.

În continuare, vom extinde căutările și prin naturalizare lingvistică vom cunoaște pe locotenent-colonel Elena Voennova (din rusă Militaru), ofițer superior, Secția management resurse umane, J1 Direcția personal. A venit în armată din curiozitate și pentru scurt timp, însă nu s-a lăsat de ea nici după 20 de ani: „Inițial m-am angajat ca funcționară la Centrul de informatică si cercetări al Ministerului Apărării, fiind specialist în tehnologii informaționale. Peste doi ani, când am primit oferta de a continua ca militar prin contract, am fost tentată să încerc. Un factor determinator a fost și salariul mai atractiv, comparativ cu cel al funcționarilor”.

După 10 ani, în dorința de a avansa în grad și-a schimbat domeniul de activitate: „Nu aveam posibilitatea unei creșteri profesionale la locul vechi și m-am transferat în Direcția personal. Îmi place munca, e mult mai interesant să interacționezi cu oamenii, decât cu mașinile. Lucrând mult cu documentele și cunoscând în realitate oamenii, îți faci o impresie mai adecvată despre un om. Hârtiile sunt fără suflet, iar omul e individual și de aceea reprezintă o istorie separată”.

sursa: Ministerul Apărării