(INTERVIU) Ion Ţurcan: Am fost, sunt și voi fi acolo, unde țara mea va avea nevoie de mine

(INTERVIU) Ion Ţurcan: Am fost, sunt și voi fi acolo, unde țara mea va avea nevoie de mine

Interviu cu general-maiorul de poliţie, Ion Ţurcan, reprezentant al Biroului pentru combaterea criminalităţii organizate şi a infracţiunilor deosebit de periculoase pe teritoriul CSI

Dle general, anul 2017 v-a adus o nouă funcţie – cea de reprezentant al Biroului pentru combaterea criminalităţii organizate şi a infracţiunilor deosebit de periculoase pe teritoriul CSI. Ce înseamnă această funcţie pentru Dvs.?

Sunt soldat şi fiecare funcţie pentru mine înseamnă o misiune. Dar această misiune este îndeosebi importantă pentru mine, deoarece implică şi un anumit aspect diplomatic. Am în vedere faptul, că în această funcţie eu reprezint într-un fel şi Republica Moldova. Însăşi faptul că am fost numit prin hotărâre de Guvern, confirmă acest lucru. De aceea, noua funcţie înseamnă pentru mine o dublă responsabilitate, care va necesita atât punerea în aplicare a abilităţilor şi capacităţilor profesionale, pe care le am, a experienţei acumulate de-a lungul anilor, cât şi responsabilitatea ce-mi revine ca reprezentant al RM. Dar, niciodată responsabilitatea nu m-a speriat, din contra, e un cuvânt aproape de felul meu de a fi, care mă face să fiu şi mai eficient în activitatea de zi cu zi.

La concret, ce presupune această funcţie?

Dacă e să mă exprim într-un înţeles mai larg, e vorba de o filieră pe care are loc interacţiunea la nivelul CSI a statelor membre în vederea combaterii criminalităţii, reţinerii infractorilor deosebit de periculoşi, anunţaţi în căutare naţională şi internaţională. Infracţionalitatea, din păcate, nu cunoaşte frontiere, de aceea combaterea ei necesită un efort internaţional, iar acest efort e depus pe linia organizaţiilor de tipul celei, în care reprezint eu Republica Moldova.

Dle general, nu v-a fost greu să vă despărţiţi de sistemul în care activaţi de decenii şi să acceptaţi această funcţie?

Am un regret oarecare, deoarece m-am despărţit de efectivul, de echipa cu care am lucrat până acum şi care pentru mine a devenit o a doua familie. Dar nu ştiu dacă e corect să vorbim despre despărţirea de sistem, cum aţi numit-o dvs. Din contra, în noua mea funcţie, eu vin să suplinesc efortul depus de sistemul în care am activat dintotdeauna numai că pe filieră internaţională. De facto, colegii mei vor continua lupta cu infracţionalitatea pe interior, iar eu o voi face în plan extern, ajutându-i în continuare, şi cred că împreună vom avea rezultate frumoase.

Rămân, indiscutabil membru al sistemului, chiar dacă am un statut puţin mai diferit acum. Altfel nici nu poate fi, căci am dedicat activităţii în acest sistem peste 33 de ani, am ocupat diverse funcţii, însă toate cu profil operativ, şi chiar funcţii de conducere, care au vizat direct combaterea criminalităţii.

Din câte cunoaştem, efortul Dvs. în combaterea criminalităţii a fost apreciat şi la nivelul Preşedintelui ţării…

Din 2001 până în 2006 am fost conducătorul subdiviziunii specializate de combatere a crimei organizate, iar în anul 2004, Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, pentru realizarea programului de stat în combaterea criminalităţii organizate, mi-a oferit mie şi unor membri ai efectivului, inclusiv actualului ministru de Interne, Alexandru Jizdan şi actualului şef al IGP, Alexandru Pânzari, distincţia „Meritul militar”.

Ştim că la un moment dat aţi plecat la odihna binemeritată. Ce v-a determinat să reveniţi în sistem?

În 2009, fiind la pensie, am fost solicitat de către conducerea MAI să revin în activitate, preluând funcţia de comandant al Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”. Era o perioadă deloc uşoară, deoarece după tragicele evenimente din aprilie 2009, colectivul acesteia fusese destrămat, distrus, demoralizat etc. Am considerat de datoria mea de ofiţer, că trebuie să revin şi să fac tot posibilul pentru ameliorarea situaţiei. A fost o muncă enormă şi grea din toate punctele de vedere (profesional, psihologic, al dotării tehnice etc.), pe care am depus-o timp de şase ani. Apropo, în 2012, Brigada „Fulger”, pentru rezultatele înregistrate, a fost decorată de către Preşedintele interimar al ţării, Marian Lupu cu ordinul de luptă „Ştefan cel Mare”. A fost şi o recunoştinţă istorică, dar şi un gest moral în raport cu cei 32 de colaboratori ai brigăzii, care au căzut la datorie pe câmpul de luptă în timpul războiului de pe Nistru.

Reiese, că sunteţi dublu deţinător al Ordinului „Ştefan cel Mare”?..

Într-adevăr, am primit acest ordin şi împreună cu brigada, dar şi personal, ca participant la acţiunile de luptă din 1992, la care am luat parte împreună cu efectivul brigăzii. Pentru mine aceste ordine sunt de mare importanţă, or, ele îmi amintesc în fiecare zi că, împreună cu colegii, am avut o datorie faţă de Patrie şi am reuşit s-o onorăm, luptând cu arma în mâini pentru suveranitate, independenţă şi integritate.

Aţi pomenit de alte funcţii de conducere, nu şi de cea de viceministru…

Am devenit viceministru al Afacerilor Interne în martie 2015 şi tot atunci am devenit comandant al Trupelor de Carabinieri – o misiune de maximă responsabilitate şi importanţă. Apropo, nu mi-a fost uşor să mă despart de brigada cu destinaţie specială „Fulger”, care ocupă un loc aparte în viaţa mea şi îl va ocupa mereu, dar, repet, sunt soldat şi merg în misiune acolo, unde sunt trimis. Da, într-adevăr, am perceput funcţia de viceministru ca pe o nouă misiune şi în fiecare zi cât am exercitat-o am depus tot efortul pentru a face faţă sarcinilor puse în faţa mea. Sunt patriot al acestei ţări şi am dovedit că sunt în stare să-mi sacrific şi viaţa, dacă asta o cere Patria mea. De aceea, în acceptarea funcţiei de viceministru un rol important l-a jucat şi sentimentul patriotic pe care-l am. Am fost, sunt şi voi fi acolo, unde ţara mea va avea nevoie de mine.

Apropo, sunteţi unul dintre puţinii generali de poliţie din Moldova. Ce presupune acest grad?

Chiar dacă se zice, că nu e bun acel soldat care nu visează să devină general, pentru mine gradele niciodată nu au fost un scop în sine. Totuşi, de fiecare dată când am fost apreciat şi avansat în grad, am simţit şi o mândrie anume, căci aceasta e o recunoaştere directă a capacităţilor şi profesionalismului fiecărui poliţist. Am devenit general în 2013 pe când eram comandant de brigadă şi mă mândresc nespus că am primit acest grad activând în cadrul unei subdiviziuni de luptă a MAI. Cât priveşte ce presupune acest grad, iarăşi voi spune că, în primul rând, o mare responsabilitate, or, vrei sau nu vrei, automat devii un reper pentru cei ce vin în urma ta. Altfel spus, pentru un general nu există o responsabilitate mai mare decât cea faţă de oamenii, pe care-i are sub comanda sa şi faţă de ţară.

Cum a fost anul 2017 pentru Dvs.?

A fost un an greu, dar perseverenţa a umbrit greutăţile, pentru că volumul de muncă, efortul pe care a trebuit să-l depun a fost unul enorm. În fiecare zi am fost preocupat de sarcinile ce stăteau în faţa mea şi sper că am reuşit să le fac faţă. Dar nu ar fi corect să vin eu cu aprecieri în acest sens. Are cine să le facă.

Ce planuri de viitor aveţi?

La moment, toate planurile mele ţin de responsabilităţile ce reies din noua mea funcţie. Dar, dacă ţara mea va avea nevoie de mine în oricare altă funcţie, mă voi simţi mândru de orice misiune care îmi va reveni.

Almanah Politic 2017

Share