(FOTO din ARHIVĂ) Istoria tramvaielor din Capitală

Sfârșitul secolului al XVIII și secolul al XIX-lea este perioada când întreaga lume occidentală este cuprinsă de o tendință ce părea că nu mai putea fi oprită, cea a modernizării. Acest lucru avea loc pe toate domeniile – economic, social, cultural sau monden. Chiar dacă Basarabia, a fost anexată Imperiului Rus, unul din exponenții cei mai conservativi ai perioadei, modernizarea nu putea să nu pătrundă și în acest teritoriu.

Astfel, în luna aprilie a anului 1888, Duma orășenească, emite hotărârea, conform căreia în capitala guberniei, ca mijloc de transport public urma să se introducă transportul de tramvai, cu tracțiune mecanică, cum era în acea perioadă.

Pentru aceasta a fost încheiat un contract cu întreprinzătorii particulari, conform căreia se convenea la un termen de exploatare de 42 de ani. Timp de un an atât pe strada centrală Alexandrovskaia (actualmente bd. Ștefan cel Mare și Sfânt) din or. Chișinău cât și pe unele străzi adiacente, au fost instalate șine pentru tramvai cu o lungime de șase verste (1 verstă = 1, 067 km).

În anul 1895 toată întreprinderea a trecut în proprietatea „Societății anonime a căilor ferate cu tracțiune animală din Chișinău”, care a fost fondată la Bruxelles.

Către 1897, organele de conducere ale capitalei aprobă proiectul de construcție a unei noi linii de tramvai care avea drept scop unirea centrului orașului cu Gara Feroviară. Tot în acest anul 1897, un alt oraș din Basarabia, Akkerman, solicita la rândul său, acceptul de a construi transportul de tramvai.

La începutul secolului XX, în 1910 este semnat un nou contract de concesiune a transportului de tramvai din or. Chișinău. Către acest an lungimea drumurilor de tramvai era de 12,5 km, iar numărul vagoanelor în lucru se cifra la 20 unități. Conform datelor statistice, în decurs de un an de serviciile transportului de acest gen au beneficiat 2 mln. de pasageri.

Către anul 1913, a fost pus în circulație primul tramvai electric, iar lungimea totală a traseelor de tramvai era de 14 km. Numărul vagoanelor implicate în transportarea pasagerilor s-a ridicat la 30 unități.

În perioada interbelică transportul de tramvai, în continuare a aparținut Companiei belgiene pe acțiuni, ca ulterior, în anul 1940 aceasta să fie naționalizată.

După cea de-a doua conflagrație mondială, transportul de tramvai își reia activitatea în anul 1946. Lungimea căilor de tramvai ajungea la 17 km, iar numărul de utilizatori a acestui tip de transport s-a ridicat la 9 mln. pasageri.

Cu toate acestea prin Hotărârea din 11 mai 1961, Comitetul Executiv al Consiliului Municipiului Chișinău a lichidat gospodăria transportului de tramvai, ca argument servind necesitatea de lărgire a străzilor Chișinăului și creșterea ponderii de pasageri pentru transportarea lor cu troleibuzul. În contextul lichidării transportului de tramvai, Regia de transport a tramvaielor și troleibuzelor, se reorganizează în Regia de transport de troleibuze, în gestiunea sa fiind trecute toate fondurile financiare predestinate transportului de tramvai.

Expoziția integrală poate fi vizualizată pe pagina web a ANA: http://arhiva.gov.md/tramvaiul-din-chisinau-o-fila-din…/

Documentele din patrimoniul arhivistic al ANA sunt expuse în cadrul Expoziției de fotografie documentară „TRAMVAIUL DIN CHIȘINĂU – o filă din istoria transportului public”, vernisată la 15 martie 2023, la Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău. Până la 1 aprilie 2023, expoziția poate fi vizionată în Sala panoramică a muzeului.