De ce merită să cumperi mai multe cărți decât ești în stare să citești

Ai rafturi care se rup de la greutatea cărților cumpărate. Nu le citești, dar continui să aduci noi și noi volume în fiecare săptămână. Nu mai ai spațiu de stocare pe Kindle. Involuntar apare întrebarea: Poate ar fi cazul să mă opresc?

Te poți opri să mai cumperi cărți doar în cazul în care nu citești deloc. Dacă însă dedici lecturii minimum 4 ore pe săptămână, atunci poți merge la librărie fără să te biciuiești pentru asta.

Beneficiul cărților necitite din biblioteca personală îl explică Nassim Taleb în cartea Lebăda Neagră. El povestește despre legendara bibliotecă a scriitorului italian Umberto Eco cu cele peste 30.000 de volume. A citit Eco cu adevărat toate aceste cărți? Nu. Totuși, cărțile necitite constituiau pentru el o amintire permanentă despre toate lucrurile pe care încă nu le cunoștea. Această bibliotecă a menținut apetitul intelectual și curiozitatea lui Eco. O colecție de cărți în continuă creștere poate face același lucru pentru tine.

Umberto Eco este proprietarul unei mari biblioteci și își împarte vizitatorii în două categorii: cei care au o reacție de genul: „Oo! Signore professore dottore Eco, ce bibliotecă aveți! Câte cărți ați citit din ea?” și ceilalți – alcătuind o foarte restrânsă minoritate -, care înțeleg că o bibliotecă personală nu este un accesoriu pentru împăunare, ci o unealtă de cercetare. Cărțile citite sunt cu mult mai puțin demne de prețuire decât cele necitite. Biblioteca trebuie să conțină atâtea lucruri pe care nu le știm câte ne permit mijloacele financiare, ipotecile și înghesuita piață imobiliară. Acumulăm mai multă cunoaștere și mai multe cărți pe măsură ce înaintăm în vârstă, iar tot mai numeroasele cărți de pe rafturi, care rămân necitite, ne vor privi amenințător. Într-adevăr, cu cât știm mai multe, cu atât este mai lung șirul cărților necitite – „antibiblioteca”.

Avem tendința de a trata ceea ce cunoaștem ca pe o proprietate personală care trebuie păstrată și apărată. Este un ornament care ne permite să urcăm pe cruda scară socială. Așadar, această tendință de a ofensa sensibilitatea bibliotecii lui Eco prin concentrarea asupra a ceea ce cunoaștem este o înclinație umană care se adaugă operațiunilor mentale. Oamenii nu umblă cu antischițe biografice, spunând ce nu au studiat sau experimentat (asta e treaba competitorilor), dar ar fi frumos din partea lor dacă ar face-o. Așa cum avem nevoie de o logică a bibliotecii care să stea în picioare, vom încerca să punem la punct și cunoașterea însăși.

Amintirea stăruitoare a numărului mare de lucruri pe care nu le cunoști sau le cunoști doar pe jumătate te va împinge către o umilință intelectuală care-ți va pemite să iei decizii mai bune, dar și să cauți să înveți mai multe. Este un fapt psihologic cunoscut: cei mai incompetenți oameni sunt cei mai siguri de cunoștințele și abilitățile lor, iar cei care cunosc mai multe sunt în mod constant plini de îndoieli. Acesta este numit efectul Dunning – Kruger. De asemenea, psihologii au stabilit că oamenii predispuși să recunoască mai ușor că nu știu ceva vor învăța mai repede.

Așa că încetează să te pedepsești pentru cărțile necitite și pentru lista interminabilă de lecturi. Dorința de a cumpăra mai multe cărți decât le poți citi este de fapt atât de universală, încât există un cuvânt japonez special pentru asta: tsundoku.

sursa: haibun.md