Cum se interpretează corect opiniile de audit și constatările din Raportul anual al Curții de Conturi

Raportul anual al Curții de Conturi a Republicii Moldova (CCRM) nu are caracter prognostic și nu formulează aprecieri privind politica economică sau fiscală. El oferă o analiză factuală și independentă a modului în care autoritățile gestionează resursele publice, contribuind astfel la consolidarea transparenței și la sprijinirea controlului parlamentar. Prin identificarea riscurilor, carențelor și bunelor practici, Curtea de Conturi sprijină îmbunătățirea guvernanței financiare și promovează o cultură a responsabilității în sectorul public.

Curtea de Conturi a Republicii Moldova este instituția care, potrivit Constituției, are misiunea de a verifica modul în care sunt gestionate resursele financiare publice și patrimoniul statului. În fiecare an, auditorii Curții analizează cum au fost utilizați banii publici și cum au fost administrate bunurile publice. Toate aceste concluzii sunt reunite într-un Raport anual, document public de referință, care oferă Parlamentului, Guvernului și cetățenilor o imagine obiectivă și independentă asupra modului în care sunt cheltuite resursele statului. Deci, Raportul anual nu este o formalitate administrativă, ci un instrument esențial de transparență și responsabilitate publică, menit să sprijine o guvernare mai eficientă și integră.

Raportul anual cuprinde rezultatele (concluzii/opinii/constatări) misiunilor de audit desfășurate pe parcursul unui ciclu complet de audit (de regulă, din septembrie până în septembrie), acoperind atât auditurile financiare asupra rapoartelor Guvernului — Bugetul de Stat, Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat (BASS) și Fondurile Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală (FAOAM) — cât și auditurile tematice/de conformitate sau de performanță, aferente administrării veniturilor bugetului de stat de către Serviciul Vamal, managementului asistenței externe, valorificării mijloacelor bugetare de către instituțiile din domeniile justiție, sănătate, instituțiilor publice concertistice și teatrale din subordinea Ministerului Culturii, din infrastructura rutieră, acordarea suportului de stat pentru dezvoltarea antreprenorialului, protecția mediului, evaluarea modului de gestiune a resurselor financiare publice de către autoritățile publice locale, precum și analiza impactului auditului public extern.

Scopul Raportului anual este de a promova transparența, responsabilitatea și un management mai eficient al banilor publici.

Ce înseamnă o „opinie de audit”?

În urma fiecărui audit financiar, CCRM emite o opinie de audit, potrivit standardelor internaționale. Aceasta arată dacă situațiile/rapoartele financiare ale unei entități publice prezintă o imagine corectă și fidelă a realității, în corespundere cu cadrul legal de raportare financiară aplicabil. Fiecare tip de opinie are o semnificație tehnică precisă și trebuie interpretată corect: nu indică performanța economică a unei instituții, ci calitatea și acuratețea informațiilor financiare prezentate.

Există mai multe tipuri de opinii:

• Fără rezerve – rapoartele financiare sunt, în linii mari, corecte și conforme. Nu înseamnă că instituția auditată este perfectă, ci că nu au fost depistate erori semnificative.
• Cu rezerve – rapoartele sunt, în general, corecte, dar conțin unele neconformități care trebuie corectate.
• Contrară – denaturări majore care afectează imaginea de ansamblu a situațiilor financiare.
• Imposibilitatea exprimării opiniei – auditorul nu poate obține suficiente informații, de exemplu, din cauza lipsei de acces la documente.

Important: opinia de audit nu este o prognoză economică și nu reflectă „starea economiei”, ci doar calitatea raportării financiare a entității verificate.

Cum se citesc corect concluziile din Raportul anual

1. Context și perioadă: Raportul anual al CCRM acoperă un interval de audit corespunzător exercițiului bugetar încheiat, analizând modul în care au fost administrate și raportate fondurile publice pe parcursul anului respectiv.
   Atunci când sunt prezentate date și indicatori economico-financiari (precum deficitul bugetar, datoria publică, veniturile, investițiile capitale sau gradul de realizare a acestora), informațiile sunt expuse în mod strict tehnic, bazate pe date oficiale, surse verificabile și metodologii clar definite.
2. „Fără rezerve” ≠ „fără rezerve financiare”: expresia are semnificație strict tehnică în auditul public extern și se referă la opinia necalificată, prin care auditorul confirmă că situațiile financiare ale unei entități prezintă, sub toate aspectele semnificative, o imagine corectă și fidelă, conform cadrului normativ. Această formulare nu are nicio legătură cu existența sau absența rezervelor bugetare, valutare ori economice ale statului. Confuzia între sensul tehnic al termenului și o interpretare economică literală poate duce la percepții eronate privind concluziile Curții de Conturi. În realitate, opinia „fără rezerve” reflectă acuratețea informațiilor contabile, nu situația financiară generală a economiei.
3. Plăți „în afara Trezoreriei”: în cazul unor proiecte finanțate din surse externe – cum ar fi granturi sau împrumuturi acordate de instituții financiare internaționale (ex.: Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială, Uniunea Europeană) – fondurile pot fi gestionate prin mecanisme distincte de sistemul Trezoreriei de Stat.
   Aceste plăți sunt efectuate direct de către donatori sau prin conturi speciale de proiect, în conformitate cu acordurile internaționale de finanțare și regulile impuse de partenerii externi.
   Toate aceste fluxuri sunt reglementate, documentate și supuse auditului, inclusiv celui realizat de CCRM, ceea ce asigură trasabilitatea și legalitatea utilizării mijloacelor.
   Prin urmare, expresia „în afara Trezoreriei” nu indică lipsă de control financiar, ci reprezintă o altă modalitate tehnică de derulare a plăților, stabilită prin procedurile specifice fiecărui program de asistență externă. Aceste proceduri asigură un control riguros și trasabilitate totală a mijloacelor financiare, chiar dacă nu trec direct prin Trezoreria de Stat.
4. Active neînregistrate/necontabilizate: atunci când Raportul Curții de Conturi indică existența unor active publice neînregistrate – cum ar fi drumuri, terenuri aferente infrastructurii rutiere, păduri, linii electrice sau alte bunuri de utilitate publică – aceasta nu înseamnă că aceste bunuri lipsesc fizic sau că au fost pierdute. Constatarea se referă la faptul că valorile respective nu sunt reflectate integral în evidențele contabile ale entităților responsabile, ceea ce poate afecta imaginea completă și fidelă a patrimoniului public. Prin aceste constatări, Curtea de Conturi atrage atenția asupra necesității actualizării registrelor contabile și cadastrale, astfel încât valoarea reală a bunurilor statului să fie corect reflectată în situațiile financiare și să contribuie la o administrare mai eficientă a proprietății publice.
5. Asistență externă: variațiile anuale (atât creșterile, cât și scăderile) ale volumului de granturi și împrumuturi externe sunt determinate, de regulă, de factori procedurali și administrativi, precum întârzierea proceselor de achiziții publice, modificarea termenelor de implementare a proiectelor, reprogramarea tranșelor de finanțare de către partenerii externi sau lipsa documentației tehnice complete. Raportul Curții de Conturi descrie aceste circumstanțe în mod obiectiv, fără interpretări de natură politică sau economică, accentuând necesitatea îmbunătățirii managementului proiectelor finanțate din surse externe.

De ce contează Raportul Curții de Conturi?

Raportul anual al CCRM nu face prognoze economice și nu evaluează politicile publice; el oferă o radiografie clară a modului în care sunt administrate resursele statului. Prin publicarea acestor informații, Curtea contribuie la transparența decizională, controlul parlamentar și responsabilizarea instituțiilor publice.

Documentul scoate în evidență nu doar nereguli și riscuri, ci și exemple de bune practici, formulând recomandări concrete pentru îmbunătățirea legalității, eficienței și responsabilității în utilizarea resurselor publice.

În același timp, Raportul anual reprezintă o bază solidă pentru reforme și decizii corecte. El oferă instituțiilor auditate oportunitatea de a corecta deficiențele și de a preveni repetarea lor, iar societății civile – un instrument de monitorizare și evaluare a modului în care sunt utilizați banii publici.

Curtea de Conturi își exprimă recunoștința pentru interesul public crescut față de activitatea sa și își reafirmă disponibilitatea pentru dialog și clarificări tehnice, pentru ca publicul să fie informat corect și echilibrat.

Mini-glosar:

• Audit financiar: verifică dacă situațiile financiare sunt corecte și conforme.
• Audit al conformității: verifică respectarea legilor/procedurilor.
• Audit al performanței: verifică eficiența/eficacitatea/economicitatea utilizării fondurilor.
• Materialitate: prag peste care o eroare/omisiune poate influența deciziile utilizatorilor situațiilor financiare.
• Recomandare de audit: măsură propusă pentru remedierea unei deficiențe.