Ce vârstă au cercetătorii din Republica Moldova?

Republica Moldova are cea mai mică pondere a cercetătorilor cu vârsta de 35-44 ani, a doua cea mai mică pondere la grupa de vârsta 25-34 ani și cea mai mare pondere la grupele de vârstă 55-64 și 65+ ani, dacă o comparăm cu alte țări europene pentru care astfel de date sunt disponibile (% pe grupe de vârstă pe anul 2019).

În Republica Moldova, cercetătorii cu vârsta 55 și mai mulți ani constituie aproape jumătate, pe când în toate celelalte țări cercetătorii de această vârstă sunt mai puțini de ¼. În Republica Moldova ponderea tinerilor cercetători (sub 35 ani) este mai mica decât în majoritatea țărilor din regiune (datele sunt în %, pentru anul 2019). În majoritatea țărilor europene această pondere depășește 20% (sursa: monografia „Strategia cercetării științifice: evidențe din Republica Moldova”).

Cea mai simplă metodă de a crește ponderea celor mai tineri în totalul cercetătorilor este de a … reduce numărul cercetătorilor în vârstă sau a normei lor de angajare (inclusiv prin alocarea doar a 0,25-0,5 salariu de funcție pentru cercetătorii care au atins vârsta de pensionare). Matematica este simplă: reducerea numărului total de cercetători (în persoane fizice sau echivalent normă întreagă) în situația când numărul tinerilor cercetători nu se schimbă va conduce la creșterea ponderii celor din urmă, fără a fi necesare alte măsuri :). Însă acest lucru nu se este durabil în condițiile unui salariu de 6-7 mii lei pentru un cercetător științific stagiar, lipsei posibilității de a se angaja pe mai mult de 1,5 normă, limitării remunerării din proiecte internaționale și a unui mediu de muncă și angajare care nu corespunde Cartei europene a cercetătorilor și Codului de conduită pentru recrutarea cercetătorilor. În lipsa unor măsuri relevante de politică a științei ne putem aștepta mai degrabă la plecarea tinerilor spre alte domenii de activitate umană (mai bine plătite) sau, în cazul când au rezultate științifice recunoscute la nivel internațional, la emigrarea periodică sau permanentă în țări cu centre științifice care oferă condiții favorabile de trai și muncă.

Ponderea tinerilor este un indicator al atractivității științei mai degrabă decât unul al productivității acesteia. Remunerarea cercetătorilor nu ar trebui să se facă în funcție de vârstă fiziologică, ci în funcție de capacitățile și rezultatele obținute. Acestea din urmă (în raport cu vârsta) sunt foarte individuale și depind și de domeniul științei.

cuciureanu.wordpress.com