CCRM: În perioada anilor 2016-2020, toate regiunile Republicii Moldova au înregistrat rezultate modeste

Auditul a avut ca scop evaluarea performanței realizării obiectivelor prevăzute în Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei Naționale de Dezvoltare Regională pentru anii 2016-2020, a mecanismelor de realizare a acestora, precum și identificarea deficiențelor în procesul de implementare a Strategiei și impactul lor asupra obiectivului general.

După cum susțin reprezentanții CCRM, la nivel național, instituțiile responsabile de coordonarea politicii de dezvoltare regională sunt Consiliul național de dezvoltare regională, Ministerul Agriculturii Dezvoltării Regionale și Mediului (MADRM) și structurile subordonate, în speță Direcția politici de dezvoltare regională și Secția relații cu instituțiile de dezvoltare regională din cadrul MADRM. La nivel regional sunt 4 strategii regionale, cadrul instituțional pentru implementarea politicii fiind constituit din Consiliile regionale de dezvoltare Nord, Centru, Sud și Unitatea Teritorială Administrativă Găgăuzia și 4 Agenții de dezvoltare regională.

Principala sursă de finanțare a programelor şi proiectelor este Fondul național de dezvoltare regională, fiind alocate anual din bugetul de stat mijloace financiare în sumă de circa 200 mil. lei. Totodată, pentru implementarea politicii de dezvoltare regională a Republicii Moldova sunt atrase și resursele partenerilor externi.

„Analiza implementării SNDR pentru perioada 2016-2020 a scos în evidență dificultăți majore, care necesită a fi soluționate, pentru eficientizarea guvernanței în domeniul dezvoltării regionale. Astfel, evaluând gradul de realizare a Strategiei, CCRM constată că, din totalul de 44 de acțiuni incluse în planul de acțiuni, 28 de acțiuni au fost realizate integral, 11 – parțial, iar 5 acțiuni au rămas nerealizate”, evidențiază reprezentanții Curții.

Republica Moldova și-a asumat angajamentul de a consolida integrarea economică cu Uniunea Europeană (UE) în baza Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană și Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, auditul constatând unele deficiențe și problematici, care afectează obținerea progreselor în acest domeniu. Astfel, din totalul de 27 de acțiuni prevăzute în Planul Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere, în perioada anilor 2017-2019, 21 de acțiuni au fost realizate, iar 6 au rămas nerealizate, rata de implementare constituind 78%.

În cadrul misiunii de audit, adaugă CCRM, s-a constatat lipsa documentelor care să probeze realizarea studiilor și calculelor în baza cărora au fost estimate costurile acțiunilor aferente implementării SNDR, în final costurile de implementare constituind 1,3 mld. lei, astfel atestându-se o diferență majoră de 3 mld. lei, ceea ce a afectat realizarea integrală a planului de acțiuni. Respectiv, lipsa corelării între suma stabilită pentru implementarea SNDR și capacitatea reală de atragere a investițiilor denotă că autoritățile statului s-au bazat pe unele prognoze sau așteptări de finanțare, planificând atragerea unor surse externe, care în final n-au fost contractate.

Tot în acest context, se denotă că repartizarea mijloacelor financiare este deficitară și nu acoperă necesitățile reale a regiunilor de dezvoltare. Ca rezultat, aprobarea Documentului unic de program s-a efectuat fără a se ține cont de resursele financiare disponibile, ceea ce a condus la neinițierea a 20 de proiecte investiționale în valoare de 783 mil. lei și nefinalizarea a 15 proiecte în valoare de 771 mil. lei, astfel afectând realizarea obiectivelor de dezvoltare regională.

„Pe parcursul implementării SNDR, în perioada anilor 2016-2020, toate regiunile Republicii Moldova au înregistrat rezultate modeste, confruntându-se cu provocări majore de ordin economic și social. Astfel, conform datelor Băncii Mondiale, produsul intern brut (PIB), raportat pe cap de locuitor, în Republica Moldova a rămas la cel mai scăzut nivel, comparativ cu alte țări din Europa Centrală și de Est. Totodată, mun. Chișinău generează cel mai mare PIB comparativ cu celelalte regiuni și contribuie cu aproximativ 60% în totalul PIB-ului, respectiv cea mai mare disparitate rămâne a fi între Chișinău si celelalte regiuni ale țării”, se arată în comunicatul CCRM.

De asemenea, auditul constată că pe parcursul anilor 2016-2020:

• nu s-a reușit regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare în raioanele țării, procesele fiind anevoioase și lente;
• nu a fost elaborat până în prezent Planul de amenajare a teritoriului național și planurile regionale;
• s-a aprobat cu întârziere noul Concept de dezvoltare regională cu trecerea la o nouă abordare Strategică;
• nu este aprobată noua Strategie și modificările la Legea cu privire la dezvoltarea regională.

În context, adaugă Curtea, se remarcă că, deși, s-au efectuat investiții majore care urmau să asigure accesul populației la servicii de aprovizionare cu apă potabilă și canalizare, au fost înregistrate progrese nesemnificative în acest domeniu, implementarea proiectelor fiind efectuată cu mari abateri de la termenii inițial planificați, iar rețelele construite rămân neexploatate.

Totodată, capacitățile reduse de cofinanțare a proiectelor din partea autorităților publice locale, divizarea acestora în etape, existența diferitor litigii de judecată cu antreprenorii, precum și pregătirea insuficientă a documentației tehnice au compromis realizarea obiectivelor proiectelor implementate, unele proiecte de importanță locală nefiind corelate cu prioritățile stabilite în SNDR.

Curtea de Conturi concluzionează că, deși, au fost raportate unele progrese în dezvoltarea regională, instituțiile responsabile de implementarea politicii în acest domeniu se confruntă cu un șir de dificultăți, care afectează fiabilitatea rezultatelor obținute în urma investițiilor efectuate și compromit realizarea eficientă a obiectivelor prestabilite. Totodată, tendințele actuale de dezvoltare a Republicii Moldova continuă să fie dominate de avansarea modelului monopolar de dezvoltare, caracterizat de concentrarea disproporționată a resurselor și bunăstării în mun. Chișinău, pe fundalul marginalizării crescânde a regiunilor periferice.

Astfel, imperfecțiunile cadrului normativ, lipsa coordonării și sinergiei politicii de dezvoltare regională cu intervențiile similare gestionate de către alte autorități la nivel de documente strategice și managementul instituțional ineficient au condiționat tergiversarea implementării unor obiective sau chiar nerealizarea altora. În cadrul elaborării noii Strategii, autoritățile implementatoare trebuie să identifice cele mai relevante și prioritare acțiuni, care vor asigura atât desfășurarea eficientă a politicii de dezvoltare regională, cât și obținerea unor rezultate performante, cu estimarea costurilor, reieșind din sursele de finanțare real disponibile.

Mihaela Rotari