Care e rolul bisericii în ziua de azi? Cazul preotului Maxim Melinti!

La 21 iunie, Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, pe pagina sa oficială, a anunțat că parohul bisericii de la Ghidighici, Maxim Melinti „este oprit de a oficia cele sfinte”. Aceasta presupune că el nu va mai putea oficia slujbe bisericești.

De ce este acuzat? „Pentru susținerea minorităților sodomite și promovarea manifestării comportamentelor netradiționale și prin aceasta a păcatelor strigătoare la cer” – aceasta comunică Mitropolia. Ce ar însemna? „O diplomă primită de la organizația care apără și promovează drepturile LGBT în Republica Moldova”, a comunicat preotul, mai apoi, într-o conferință de presă. Eu aici aș mai adăuga și: dragostea față de oameni, dorința de a comunica cu diferite categorii sociale, simplitatea, dăruirea de sine în realizarea faptelor bune, dar și multe alte calități, care nu le-ai putea fi observa la majoritatea preoților din R. Moldova.

În același comunicat, se susține că preotul Melinti ar putea scăpa de pedeapsă doar în cazul în care va „aduce pocăință deplină în mod public”. Adică, preotul ar ieși și s-ar mărturisi de acest păcat „în mod public”. Or, dacă e să dau o căutare pe google, găsesc că: „Pocăinţa este una din cele şapte taine ale Bisericii Ortodoxe şi se referă în primul rând la recunoaşterea păcatelor săvârşite, părerea de rău pentru acestea şi hotărârea de a nu le mai săvârşi. Practic acest lucru se realizează în Biserică prin taina spovedaniei…”. Toate acestea fiind spuse de un preot creștin-ortodox.

Prin urmare, la 23 iunie, oamenii au organizat o acțiune de protest împotriva decretului Mitropoliei. Astfel, mai mulți susținători ai preotului, locuitori ai satului Ghidighici, dar și primarul localității, au venit în fața Catedralei Mitropolitane pentru a-și exprima dezacordul cu decizia dată. Pe lângă aceasta, mai mulţi susţinători ai preotului Melinte au semnat și o petiţie prin care cer ca parohul să fie restabilit în funcţie.

Tot ce spune statul e corect, în cazul nostru – Mitropolia.

Ce a făcut în continuare preotul? A ieșit într-o conferință de presă și s-a pocăit. Da, s-a pocăit! „Eu respect libertatea omului, căci de altfel eu aș atenta asupra darului lui Dumnezeu, libertatea”, a precizat el. Ca mai apoi să adauge că, Mitropolia a luat această decizie în absența lui. „Cu părere de rău nu a avut loc vreo judecată bisericească, echitabilă, transparentă, publică. Actul a fost semnat în absența mea, a lipsit transparența deciziilor, nu a avut loc judecată bisericească și prezentarea acuzațiilor clare ce canoane au fost încălcate. Din partea mea nu mi s-a permis să prezint explicații și argumente”.

Mai apoi a urmat ceea ce a așteptat Mitropolia: pocăința deplină în mod public! „Cer iertare în fața Înalt Preasfințitului Vladimir și în fața întregii lumi pentru că am creat o tulburare în societate și rog să-mi restabiliți dreptul de a sluji în continuare. Mă pocăiesc? Da”, a adăugat preotul. Prea frumos a menționat, în continuare, în discursul său: „Îmi pare rău că nu am iubit mai mult decât aș fi putut. Îmi pare rău că nu am avut mereu răbdare suficientă ca să ascult pe omul care necesita a fi ascultat”.

Vă întrebați, probabil, care-i continuitatea acestui caz?

De fapt, acum așteptăm binecuvântarea (comunicatul) Mitropoliei, prin care acceptă pocăința preotului și îi oferă „dreptul de a purta crucea pectorală”. Între timp, preotul Melinti scrie, pe o rețea de socializare, că „Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta”, citându-l pe scriitorul român, Nicolae Steinhardt. Mai mult ca atât, postarea e însoțită și de o fotografie, în care se vede că preotul se află la spital.

Deci, mă conving a câta oară că, biserica, în ziua de azi, provoacă mai mult dezbinare, decât unitate. Iar cei care nu sunt statornici ei, devin în mod automat dușmani. Cu toate acestea, eu cred că, a fi om e cea mai frumoasă însușire, indiferent de sex, religie, apartenență politică, orientare sexuală, etc. Trebuie să privim unele situații din viață și din perspectiva altor persoane. Suntem diferiți și asta ne face mai speciali.

Mihaela Conovali