Politolog: Încerc să analizez paradigma revoluționară a PAS-ului

Fostul consilier prezidențial, politologul Aurelia Peru, susține că retorica PAS cu referire la demisia președintelui Dodon s-a dovedit a fi o pistă greșită și, de fapt, un labirint în manevrele strategice de pe scena politică moldovenească. „Înțeleg că PAS-ul a mizat mult pe inițierea unui dosar penal, urmare a istoriei „kuliokului pentru președinte”, dar lucrurile au evoluat în altă albie decât cea dorită. Filmulețul de rezonanță, la nivel național, nu a generat vreun ”oh!” – nici dinspre Est, nici dinspre Vest. Când politica coboară la „suburban” și „subteran”, e rușinos să dai comentarii”, adaugă Peru, informează OFICIAL.

„Este târziu și inutil de abordat astăzi subiectul demisiei. Președintele în exercițiu este deja antrenat riguros în campanie electorală. Lamentările opoziției referitoare la demiterea guvernului îi aduc plusuri de imagine politică. Asta să fie clar. Ultima emisiune online ”Președintele răspunde”, de pe puntea renovata extinsa pe râul Nistru, cu fotolii glamour „boemic” de terasă, denotă încrederea în sine și dominația situației de către „sultanului” de la Holercani. Tot mă întreb, apropo, de ce ar avea nevoie șeful statului de două reședințe – Condrița și Holercani? Sau poate epoca bodiulistă a revigorat în peisajul politicii haotice moldovenești fără să conștientizăm reîncarnarea sovietică???”, mai comunică politologul.

„De ce demisia? Încerc să analizez paradigma revoluționară a PAS-ului. Demisia președintelui nu se încadrează în niciun fel în tradiția și cultura noastră politică. Nu pot și nici nu vreau să admit că finalitatea „baladei cu demisia” era clară din start inițiatorilor. Este absurd să-i ceri demisia unui președinte, în spatele căruia se află un partid care conduce în sondaje. În acest caz este vorba de politicianism sau despre „calul traian” care amenință politica NAȚIONALĂ. Demisia președintelui este o modă străină în sistemul politic moldovenesc. Poate s-o fi crezut că modelul german poate fi mobilizator. A fost, însă, o pistă de abordare politică și politologică greșită. În 2012, Președintele Germaniei, Christian Wulff, a demisionat, fiind implicat într-un grav scandal de corupție. Cazul, însă, nu s-a pliat la tradiția noastră. De altfel, istoria mandatelor prezidențiale în spațiul post-URSS mai cunoaște acte de demisie. În 2019, Nursultan Nazarbaev, unul dintre cei mai longevivi președinți din lume, după aproximativ trei decenii petrecute în fruntea statului kazah, și-a anunțat demisia”, mai comunică Aurelia Peru.

Totodată, ea spune: „Igor Dodon nu este decis, dar, judecând după sondajele de azi, nici nu are motive, să lase drumul liber pentru urmașul său. Și Președintele RM deține unele puteri executive, când Constituția nu-i permite, se bucură de vacanțe, care pot fi doar visate de familiile și copiii noștri. Dar, iată că acest model de„ neosultanism” (asta am văzut în ultima ediția „Președintele răspunde”) nu deranjează mulțimea. Opinia personală că problema noastră constă nu atât în corupția la nivel înalt, cât în lipsa de cunoaștere și de cultură politică a meselor largi. Vreau să completez rândul cu semne de exclamare, dar gramatica limbii române nu-mi permite. Este important ca cei care vor candida în prezidențialele din toamna lui 2020 să nu se plângă că le-a fost un număr prea mare „pălăria” de șef al satului. Totuși, paradigma demisiei președintelui Igor Dodon a fost o pistă greșită și timp pierdut”, a conchis Peru.

Mihaela Rotari