CtEDO confirmă abuzuri grave ale drepturilor omului în regiunea transnistreană, în patru cauze câștigate de reclamanți asistați de Promo-LEX

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat, la 23 octombrie 2025, o hotărâre în 4 cauze privind cinci locuitori ai regiunii transnistrene – reclamanți asistați de avocații Asociației Promo-LEX.

În toate cele patru cauze, CtEDO a constatat încălcări grave ale Convenției Europene a Drepturilor Omului de către Federația Rusă, printre care se numără detenții ilegale, maltratări, încălcarea dreptului la un proces echitabil, la libera circulație și la libera exprimare. Republica Moldova nu a fost găsită responsabilă de aceste violări, însă cauzele evidențiază vulnerabilitatea locuitorilor din stânga Nistrului și necesitatea unor acțiuni urgente pentru protejarea drepturilor omului în regiune. CtEDO a obligat Federația Rusă să achite reclamanților despăgubiri totale de peste 100.000 de euro, cu titlu de prejudicii morale și cheltuieli de judecată.

Hotărârea CtEDO din 23 octombrie 2025 confirmă încălcarea drepturilor a cinci persoane din stânga Nistrului, victime ale detențiilor și condamnărilor abuzive aplicate de administrația de facto transnistreană. Este vorba despre cauzele Ilcenco, Vardiașvili, Ahmetșin și Mustea.

Federația Rusă a fost declarată responsabilă pentru violarea mai multor articole ale Convenției (Articolul 3 – interzicerea torturii și tratamentelor inumane, Articolul 5 – dreptul la libertate și siguranță, Articolul 8 – dreptul la viață privată, Articolul 10 – libertatea de exprimare, Articolul 13 – dreptul la un recurs efectiv ș.a.), fiind obligată să ofere despăgubiri financiare reclamanților. Astfel, CtEDO a reafirmat jurisdicția și responsabilitatea Rusiei asupra situației din regiune (pentru evenimentele anterioare datei de 16 septembrie 2022). Republica Moldova nu a fost găsită vinovată de aceste încălcări.

Despăgubiri și costuri de peste 100.000 de euro urmează să fie achitate de Federația Rusă reclamanților, potrivit hotărârii CtEDO. Sumele acordate vizează prejudiciul moral suferit de reclamanți (între 7.500 și 26.000 de euro pentru fiecare reclamant, în funcție de caz), precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică (câte 3.500–3.600 de euro pentru fiecare cauză).

Cauza Serghei și Nicolae Ilcenco v. Republica Moldova și Federația Rusă (Cererea nr. 40836/15, hotărâre 23.10.2025)

Fapte: Serghei Ilcenco și fiul său, Nicolae Ilcenco, ambii jurnaliști din Tiraspol, au fost vizați de acțiunile ilegale ale administrației de facto transnistrene în 2015. La 18 martie 2015, domiciliul lor a fost percheziționat sub acuzația de „instigare la extremism” împotriva regimului local, iar Serghei Ilcenco a fost arestat în aceeași zi. Deținut inițial la izolatorul din Tiraspol, el a fost apoi transferat la Penitenciarul nr. 3 Tiraspol, unde a stat în detenție preventivă timp de patru luni (până la 17 iulie 2015). În tot acest interval, administrația separatistă i-a confiscat bunurile profesionale (documente, tehnică) și chiar i-a îngrădit accesul la hârtie și pix, întrucât acesta continua să scrie articole din detenție. Nicolae Ilcenco, deși nearestat, a rămas fără o parte din bunurile personale și materiale jurnalistice, ridicate abuziv în urma percheziției domiciliare.

Constatări CtEDO: Curtea a calificat condițiile detenției lui Serghei Ilcenco drept inumane și degradante, cu acces inadecvat la asistență medicală, încălcând Articolul 3 din Convenție. De asemenea, privarea sa de libertate de către un „tribunal” nelegitim al regimului transnistrean (timp de ~4 luni) a fost declarată ilegală (încălcarea Articolului 5 §1 – dreptul la libertate). CtEDO a constatat și obstrucționarea dreptului de petiționare (Articolul 34) prin acțiunile autorităților de facto – confiscarea materialelor și supravegherea abuzivă a comunicării cu avocatul. Alte violări constatate, atribuite Federației Ruse, includ: încălcarea dreptului la viață privată (Articolul 8) prin percheziția și sechestrarea bunurilor personale fără temei legal, încălcarea libertății de exprimare (Articolul 10) prin urmărirea penală a reclamanților pentru activitatea jurnalistică, și lipsa unui recurs intern efectiv (Articolul 13) pentru a-și apăra drepturile încălcate. Republica Moldova nu a fost găsită vinovată de aceste încălcări, întrucât a fost lipsită de control efectiv în regiune. În temeiul Articolului 34, Federația Rusă a fost considerată în plus responsabilă pentru neîndeplinirea obligației de cooperare cu Curtea, în special pentru că acțiunile de intimidare asupra lui Serghei Ilcenco (cum ar fi privarea de pix și hârtie) au împiedicat exercitarea dreptului său de a se adresa CtEDO.

Despăgubiri: CtEDO a acordat lui Serghei Ilcenco 26.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, iar fiului său, Nicolae Ilcenco, 7.500 de euro pentru suferințele cauzate. Totodată, Curtea a dispus ca Federația Rusă să achite 3.600 de euro pentru cheltuieli de judecată, sumă globală pentru ambii reclamanți. Prin aceste despăgubiri, CtEDO a recunoscut impactul sever asupra vieții personale și profesionale a reclamanților, în urma tratamentului abuziv la care au fost supuși.

Cauza Serghei Vardiașvili v. Republica Moldova și Federația Rusă (Cererea nr. 558/16, hotărâre 23.10.2025

Fapte: Serghei Vardiașvili, originar din Georgia, cu dublă cetățenie (belarusă și moldovenească), locuia împreună cu mama sa în raionul Dubăsari, pe malul stâng al Nistrului. La 9 iunie 2015, el a fost arestat de structurile de forță transnistrene sub pretextul expirării permisului local de ședere pe teritoriul așa-numitei „rmn”. Fără vreun temei legal valid, a fost deținut timp de trei zile în izolatorul miliției din Dubăsari, în condiții precare. În seara de 11 iunie 2015, administrația de facto l-a expulzat forțat peste așa-zisa „graniță”, transportându-l la postul de control Dubăsari și alungându-l din regiune. Totodată, reclamantului i s-a interzis revenirea în regiune pentru o perioadă de șase luni, separându-l astfel de mama sa și de domiciliul său. Aceste acțiuni au avut un caracter arbitrar și discriminatoriu, având în vedere originea georgiană a reclamantului.

Constatări CtEDO: Curtea a stabilit că Serghei Vardiașvili a fost supus unui tratament inuman în detenția de trei zile (încălcarea Articolului 3 din Convenție) și a fost privat ilegal de libertate de către o administrație de facto (încălcarea Articolului 5 §1). Expulzarea sa forțată și restricția de a-și vizita familia și locuința constituie o violare a dreptului la respectarea vieții private și de familie (Articolul 8), precum și a libertății de circulație garantate de Articolul 2 al Protocolului nr. 4 (dreptul de a intra în mod liber pe teritoriul propriei țări). Important, CtEDO a constatat și discriminarea reclamantului pe criterii etnice, considerând că interdicția de circulație impusă lui Vardiașvili a avut ca motiv originea sa georgiană – încălcând astfel Articolul 14 din Convenție (non-discriminarea), în legătură cu libertatea de circulație. Ca în celelalte cauze, Federația Rusă a fost declarată responsabilă pentru toate aceste încălcări ale drepturilor, în timp ce Republica Moldova nu a fost considerată responsabilă. De asemenea, Curtea a subliniat lipsa oricărui remediu efectiv intern (Articolul 13) pentru contestarea acestor abuzuri – reclamantul neavând nicio instituție care să îl protejeze sau să îi facă dreptate în contextul dat.

Despăgubiri: CtEDO a obligat Federația Rusă să-i achite lui Serghei Vardiașvili suma de 20.000 de euro pentru prejudiciul moral suferit, recunoscând trauma separării forțate de familie și tratamentul degradant îndurat. De asemenea, CtEDO i-a acordat 3.500 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli de judecată. Această compensație reflectă gravitatea încălcărilor și caracterul lor discriminatoriu, fiind prima cauză transnistreană în care Curtea constată discriminarea etnică în contextul restrângerii dreptului la libera circulație.

Cauza Raușan Ahmetșin v. Republica Moldova și Federația Rusă (Cererea nr. 862/16, hotărâre 23.10.2025)

Fapte: Raușan Ahmetșin, în vârstă de 42 de ani la data faptelor, a fost arestat pe 13 martie 2015 direct în sala de judecată a așa-zisei “instanțe de fond” din Tiraspol. Pretinsa instanță transnistreană l-a condamnat pentru “delapidare” (înșelăciune în dauna avutului obștesc), dispunând încarcerarea sa imediată. După verdict, Ahmetșin a fost deținut mai întâi la izolatorul poliției din Tiraspol (13-19 martie 2015), apoi transferat la Penitenciarul nr. 3 Tiraspol. Ulterior, la 28 aprilie 2015, pretinsa “Curte Supremă a RMN” i-a redus pedeapsa la trei ani și jumătate de închisoare, menținând însă condamnarea. La 18 mai 2015, Raușan Ahmetșin a fost transferat în închisoarea din Hlinaia. Situația sa a luat o turnură paradoxală: pe 1 decembrie 2015, Curtea Supremă a Republicii Moldova (legitimă) a decis anularea hotărârilor instanțelor nerecunoscute din stânga Nistrului referitoare la Ahmetșin, declarându-le nule și neavenite. Cu toate acestea, nu există informații clare despre eliberarea imediată a reclamantului după această decizie – o incertitudine cauzată de refuzul administrației separatiste de a coopera și comunica situația.

Constatări CtEDO: CtEDO a constatat că Raușan Ahmetșin a îndurat condiții de detenție inumane, inclusiv lipsa îngrijirilor medicale adecvate, încălcând Articolul 3 din Convenție. De asemenea, privarea sa de libertate timp de trei ani și jumătate, prin decizia unui tribunal nelegitim, a fost calificată drept detenție ilegală, contrară Articolului 5 §1 (dreptul la libertate și siguranță). În lipsa oricărei căi de atac efective la nivel local împotriva arestului și a condițiilor de detenție, Curtea a constatat și o încălcare a Articolului 13 (dreptul la un recurs efectiv), în legătură cu Articolele 3 și 5. Federația Rusă a fost găsită responsabilă pentru toate aceste încălcări ale drepturilor fundamentale ale reclamantului, în timp ce Republica Moldova nu a fost considerată responsabilă, neavând control asupra situației. Curtea a subliniat totuși, în contextul acestei cauze, importanța continuării examinării plângerii reclamantului chiar și după ce acesta a devenit greu de contactat, sugerând că teama de represalii din partea regimului transnistrean i-ar fi putut afecta comunicarea cu avocatul. Prin urmare, CtEDO a refuzat să radieze cauza de pe rol, subliniind că respectarea drepturilor omului impune soluționarea cazului în fond, în pofida dificultăților de contact.

Despăgubiri: CtEDO a acordat reclamantului Raușan Ahmetșin 20.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, recunoscând suferința considerabilă cauzată de detenția abuzivă și de condițiile de detenție degradante. De asemenea, Federația Rusă a fost obligată să achite 3.500 de euro cu titlu de costuri de asistență juridică. Curtea a dispus ca aceste sume să fie plătite în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii; în caz contrar, după expirarea acestui termen, vor fi aplicate dobânzi penalizatoare până la achitarea integrală.

Cauza Petru Mustea v. Republica Moldova și Federația Rusă (Cererea nr. 83954/17, hotărâre 23.10.2025)

Fapte: Petru Mustea, cetățean al Republicii Moldova din satul Ofatinți (r. Rîbnița), a fost reținut la 23 martie 2017 de forțele de ordine transnistrene sub acuzația de furt. La acea dată, așa-numita “Judecătorie orășenească Tiraspol” a dispus plasarea lui în arest preventiv pe o perioadă nedeterminată, contrar oricăror standarde legale. Ulterior, pe 18 mai 2017, detenția sa a fost prelungită arbitrar cu încă trei luni. Petru Mustea a fost deținut inițial (23-27 martie 2017) în izolatorul din Tiraspol, apoi transferat la Penitenciarul nr. 3 Tiraspol. Situația sa a cunoscut o evoluție neașteptată pe 2 iunie 2017: “Curtea Supremă” a regimului de la Tiraspol a concluzionat că nu era necesară menținerea lui în arest preventiv, dispunând eliberarea lui Mustea. În total, reclamantul a petrecut aproape două luni și jumătate în detenție, perioadă în care s-a confruntat cu condiții precare și stresul psihologic al unei acuzații injuste.

Constatări CtEDO: CtEDO a constatat condiții inumane de detenție și lipsa îngrijirilor medicale (încălcarea Articolului 3 din Convenție) pe durata detenției lui Petru Mustea. Privarea sa de libertate pentru aproape trei luni, prin ordinul unui organ nelegitim, a fost declarată ilegală, încălcând Articolul 5 §1 (dreptul la libertate). De asemenea, Curtea a remarcat că arestarea preventivă a fost nejustificat de lungă și lipsită de motive temeinice, contrar cerințelor Articolului 5 §3 (care impune ca detenția preventivă să fie motivată suficient și controlată periodic de un judecător). Ca și în celelalte cauze, nu a existat un remediu eficient intern (Articolul 13) pentru reclamant, el neputând contesta în mod real tratamentul și detenția în fața vreunei autorități competente. CtEDO a atribuit toate aceste încălcări Federației Ruse, subliniind încă o dată responsabilitatea Rusiei pentru acțiunile administrației de facto din regiune. Republica Moldova nu a fost găsită vinovată, neavând jurisdicție efectivă asupra regiunii.

Despăgubiri: În urma hotărârii, Petru Mustea urmează să primească 15.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, pentru suferințele cauzate de detenția ilegală și condițiile de detenție degradante. De asemenea, CtEDO a stabilit plata sumei de 3.500 de euro pentru acoperirea costurilor și cheltuielilor de judecată. Prin aceste despăgubiri, Curtea a recunoscut atât suferința personală a reclamantului, cât și importanța garantării dreptului la libertate, chiar și în contextul unei zone necontrolate de autoritățile constituționale.

Declarații ale avocaților Promo-LEX

„Această hotărâre are o implicație juridică fundamentală: ea reconfirmă imputabilitatea directă a Federației Ruse pentru actele administrației de facto de la Tiraspol, o entitate ilegală instituită și menținută artificial prin susținerea Moscovei. Depășind sfera reparațiilor individuale, hotărârea reprezintă o validare, la cel mai înalt nivel jurisdicțional, a faptului că Federația Rusă utilizează acest regim ca pe un instrument de represiune. CtEDO demontează pretenția Rusiei de „pacificator”, stabilind clar că aceasta este entitatea responsabilă pentru sistemul de abuz care permite tortura, detențiile arbitrare și suprimarea libertăților în regiune. Responsabilitatea juridică pentru aceste violări grave ale Convenției aparține direct Federației Ruse,” a declarat Vadim Vieru, avocat și Director al Programului Drepturile Omului Promo-LEX.

„Aceste cauze reconfirmă o realitate care se perpetuează de decenii – realitate deja evidențiată în cauzele Ilașcu, Catan, Mozer, Lipovcenko, Halabudenco și altele: stânga Nistrului și municipiul Bender rămân sub controlul efectiv al Federației Ruse. Cu toate acestea, ele aduc din nou în prim-plan lipsa unei reacții proporționale din partea autorităților constituționale ale Republicii Moldova, un stat care, chiar dacă nu deține control efectiv asupra regiunii, are obligația pozitivă de a asigura sprijin, protecție și reabilitare persoanelor supuse acestor abuzuri grave. Aceste cazuri reflectă dureros consecințele unui vid instituțional continuu și absența unui mecanism național de asistență pentru victimele persecuțiilor din regiune. În lipsa unor măsuri sistemice și a unei reacții coerente, Moldova riscă să rămână un stat care își apără cetățenii doar prin comunicate de presă, nu și în practică”, a declarat Nicoleta Hriplivîi, avocată Promo-LEX și reprezentanta reclamanților.

„Curtea de la Strasbourg a confirmat din nou că, deși Republica Moldova nu controlează efectiv regiunea transnistreană, responsabilitatea pentru încălcările drepturilor omului nu poate rămâne în vid. Aceste decizii subliniază că Federația Rusă poartă răspunderea legală pentru abuzurile comise în regiunea transnistreană și că victimele acestor regimuri separatiste nu sunt uitate. Este esențial ca hotărârile CtEDO să fie respectate și executate fără întârziere, iar noi vom depune toate eforturile pentru ca acest lucru să se întâmple. Totodată, autoritățile constituționale de la Chișinău trebuie să își intensifice eforturile de protejare a drepturilor omului în stânga Nistrului, astfel încât aceste tragedii să nu se mai repete”, a subliniat Alexandru Postica, membru al Asociației Promo-LEX și reprezentant al reclamanților.

Apel către Guvernul Republicii Moldova

Deși Guvernul Republicii Moldova nu a fost condamnat de CtEDO în aceste cauze, Asociația Promo-LEX adresează un apel ferm autorităților de la Chișinău să întreprindă acțiuni concrete pentru a preveni și remedia astfel de situații în viitor. Este imperativ ca Guvernul să:

• Acorde prioritate drepturilor omului în regiunea transnistreană – să trateze protecția cetățenilor din stânga Nistrului ca pe o prioritate națională, integrând constant problematica drepturilor omului în discuțiile și negocierile privind regiunea.
• Dezvolte mecanisme eficiente de sprijin și protecție pentru victime – să creeze proceduri prin care persoanele care au suferit abuzuri în regiunea transnistreană să poată raporta cazurile în siguranță, să beneficieze de protecție împotriva represaliilor și să primească ajutor imediat.
• Asigure servicii cuprinzătoare de reabilitare – să pună la dispoziția victimelor și familiilor acestora servicii de reabilitare medicală, psihologică, juridică și socială, oferind consiliere și asistență legală pentru refacerea vieților afectate.
• Exercite presiuni pentru eliberarea necondiționată a deținuților politici – să utilizeze toate pârghiile diplomatice și juridice disponibile, pe plan național și internațional, pentru a obține eliberarea imediată a persoanelor reținute pe nedrept în stânga Nistrului. Fiecare deținut politic reprezintă un destin frânt care trebuie reparat, iar Chișinăul are datoria să nu-i abandoneze.

Asistență juridică și context

Reclamanții menționați mai sus au obținut câștig de cauză la CtEDO și au beneficiat de asistență juridică gratuită din partea avocaților Asociației Promo-LEX, printre care Nicoleta Hriplivîi, Alexandru Postica și Vadim Vieru. Implicarea Promo-LEX în aceste cauze face parte din efortul susținut al organizației de a apăra drepturile fundamentale ale cetățenilor din regiunea transnistreană și de a atrage atenția asupra abuzurilor comise în zone necontrolate de autoritățile constituționale. Prin reprezentarea victimelor în fața CtEDO, avocații Promo-LEX au contribuit la crearea unui precedent juridic important și au dat o voce celor reduși la tăcere de regimul de la Tiraspol.

Hotărârea CtEDO

Textul integral al hotărârii este disponibil aici: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-245447