(INTERVIU) Cristina Lesnic: Statutul de status quo nu va stimula procesul de reintegrare a țării

În cadrul unui interviu pentru Oficial.md, Cristina Lesnic, ex-viceprim-ministru pentru reintegrare, a spus cum califică situația în domeniul reintegrării țării după plecarea de la guvernare, ce propuneri ar fi necesare pentru soluționarea problemei transnistrene, dar și care ar fi primele acțiuni în domeniul reintegrării țării în cazul revenirii la guvernare.

OFICIAL: Ce viziune a promovat Guvernul Filip în domeniul reintegrării țării?

CRISTINA LESNIC: Reintegrarea țării trebuie să însemne capacitatea noastră de a contribui la securitate, solidaritatea de a promova drepturile omului, coeziunea internă între populația de pe ambele maluri ale Nistrului și capacitatea de a aduce în câmpul legal al Republicii Moldova toate procesele de pe malul stâng al Nistrului în spiritul Constituției și atributelor suverane ale statului, întărirea dimensiunii statului de drept.

Fragilitatea relațiilor și lipsa de interacțiune dintre Chișinău și Tiraspol a creat un câmp nociv pentru perspectiva avansării în vederea soluționării conflictului transnistrean. În anul 2016, după instalarea Guvernului Filip a fost restabilit procesul de dialog pe platformele de negocieri în formatul 1+1 și 5+2, inclusiv grupurile de lucru. Accelerarea anumitor procese a făcut ca discuțiile pe platformele de negocieri să fie mai dinamice, mai active și mai rezultative. Abordarea Chișinăului a fost focusată pe subiecte stringente ce țin de libertatea de circulație pentru cetățeni și oficiali, accesul la educație în școlile cu predare în limba română, proiecte sociale în localitățile din Zona de Securitate sprijinite din fondul de reintegrare, în valoare de 15 mln. lei, restabilirea accesului la terenurile agricole.

O realizare notorie este deschiderea controlului comun în punctul de trecere Pervomaisc-Cuciurgan, situat pe segmentul central.

O.: Care sunt cele mai mari realizări ale Guvernului Filip în direcția soluționării problemei transnistrene?

C.L.: Guvernul Filip a fost partenerul indispensabil pentru menținerea păcii și reconcilierii pe durata anilor 2016-2019, dezvoltării unor inițiative unice din perspectiva interesului cetățeanului Republicii Moldova raportat la nevoile stringente. Puterea hard și soft au fost combinate potrivit pentru a atinge unele rezultate istorice. Rezoluția adoptată la ONU cu privire la retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova este o performanță fără precedent înscrisă la acea etapă.

Munca noastră de echipă în domeniul securității și apărării, reîntoarcerii terenurilor agricole posesorilor din rn. Dubăsari, apostilarea actelor de studii, restabilirea liberii circulații pentru cadrele didactice, personalul administrativ și elevii celor 8 școli cu predare în limba română, accesul în trafic rutier internațional, în baza actelor justificative eliberate de către autoritățile Republicii Moldova sunt doar câteva elemente ce se pot integra în tabloul general al procesului de reintegrare.

Redeschiderea sub-Grupului de lucru pe domeniul drepturilor omului, cu participarea instituției Ombudsmanului este un element suplimentar ce se ancorează în lista realizărilor.

Guvernul Filip prin intermediul Comisiei Guvernamentale pentru Reintegrarea Țării a atras atenție sporită dosarelor pe domeniul drepturilor omului aflate în examinare la CEDO, care proveneau din regiunea transnistreană.

Costurile politice au fost prea mari pentru a putea sparge stereotipurile. Astăzi, avem fapte realizate, avem cerneală pentru a scrie lecțiile învățate, dar cel mai important și ce ar mai trebui să mai facem. E multă muncă, motivație și dedicație, chiar dacă nu este unul din cele mai atractive domenii din portofoliul guvernamental.

O.: Cum calificați colaborarea cu partenerii externi în vederea soluționării problemei transnistrene pe durata aflării la putere a Guvernului Filip?

C.L.: Am învățat că orice problemă are soluție și că comunicarea este una foarte importantă pentru a explica raționamentul, căile de soluționare și nu în ultimul rând punctele forte și cele slabe.

Un element nou abordat tot mai frecvent de către partenerii străini în dosarul transnistrean s-a axat pe abordarea bazată pe rezultate.

Chișinăul a vorbit mai des în această perioadă despre necesitatea inventarierii Zonei de Securitate, despre necesitatea identificării unor mecanisme clare și de verificare a cazurilor individuale de violare a drepturilor omului, despre incidentele cu privire la deplasarea blindatelor și investigarea acestor cazuri, despre libertatea de mișcare, precum și despre dimensiunea de securitate.

Republica Moldova este un stat independent și trebuie tratat ca furnizor de securitate cu drepturi egale. Certificatul de naștere l-am obținut odată cu independența Republicii Moldova și ca membru la ONU. Ne construim relațiile pe bază de respect cu toate statele și partenerii de dezvoltare.

Am avut un parteneriat corect cu partenerii de dezvoltare. Am beneficiat de Programul UE pentru consolidarea măsurilor de încredere între ambele maluri ale Nistrului, de deschiderea ghișeelor pentru înregistrarea autovehiculelor, de alte proiecte de asistență. Am avut o comunicare constantă și dinamică cu toți actorii internaționali și pe platforme naționale sau internaționale.

O.: În ce măsură credeți că s-a avansat în domeniul reintegării țării pe durata mandatului Guvernului Filip?

C.L.: Incontestabil. Am avut o abordare pragmatică și realistă.

Puterile politice se pot schimba, iar instituțiile pot fi reformate sau să lucreze cu diferită intensitate. Atât timp cât lumea este bulversată de instabilitate, unde puterea este împrăștiată și difuză, pacea și securitatea poate fi asigurată doar dacă cursul pentru reintegrarea țării este ireversibil. Statutul de status quo nu va stimula procesul de reintegrare.

O.: Cum calificați situația în domeniul reintegrării țării după plecarea Dvs. de la guvernare?

C.L.: Cetățenii trebuie să ofere această apreciere. Mi-aș fi dorit să se facă mai mult efort pe domeniul drepturilor omului, pe examinarea cazurilor individuale.

O.: Ce propuneri credeți că ar fi necesare pentru soluționarea problemei transnistrene?

C.L.: Avem un set de activități care pot fi dezvoltate pe marginea acestui dosar.

Dimnesiunea securității și drepturilor omului în contextul reglementării conflictului transnistrean trebuie să fie revizuită în documentele de politici și instrumente adiționale de intervenție. Replicarea controlului comun pe întreg perimetrul segmentului central este fezabil și în condițiile actuale.

O.: Care ar fi primele acțiuni în domeniul reintegrării țării în cazul revenirii la guvernare?

C.L.: Printre ele se regăsește: revizuirea bugetului  și conceptului Planului național de reintegrare a țării, elaborarea unui Plan și mecanism clar de examinare a cazurilor de violare a drepturilor omului ce provin din teritoriul necontrolat efectiv de către Republica Moldova, resetarea instituției Biroului politici de reintegrare, etc. Aș pleda pentru crearea unei instituții publice de gestionarea proiectelor în domeniul reintegrării pe lângă viceprim-ministrul pentru reintegrare și preluarea ownership-lui.

O.: În general, pe cât de posibilă este soluționarea problemei transnistrene într-un viitor previzibil?

C.L.: Totul depinde de voința comună a puterilor în stat, de viziunea comună agreată pe marginea soluției politice, de conjunctura politică favorabilă acestui proces.

procesul de reintegrare (1)

Doina Secrieru