Întâmplare şoc la Iaşi! A înviat la propria înmormântare, dar oamenii s-au făcut că nu văd!

• Povestea aceasta a fost transmisa prin viu grai de la o generatie la alta • Localitatea ascunde multe legende • Una dintre cele mai infioratoare istorisiri este cea a evreului ce a fost declarat mort si bagat in groapa care a revenit la viata, dar nimeni nu a vrut sa deschida sicriul • Cititi de ce evreii din nordul judetului au construit o retea de beciuri lunga de cativa kilometri care comunicau intre ele

Putini ieseni stiu ca la granita de nord a judetului se afla un satuc care in urma cu 80 de ani era unul dintre cele mai bogate targuri din zona, un loc care prospera de la o zi la alta deoarece se afla in calea unor importante rute comerciale. O alta explicatie a prosperitatii de alta data a localitatii Bivolari se sprijina pe faptul ca targul era locuit in cea mai mare parte de evrei care se ocupau cu negotul. Povestile si legendele targului evreiesc Bivolari au supravietuit fiind transmise de la o generatie la alta si asta in ciuda faptului ca aici in prezent nu mai traieste niciun evreu. Marturii ale stilului de viata evreiesc se gasesc chiar in arhitecturacaselor de la marginea drumului national. Dar despre asta vom vorbi in randurile de mai jos dupa ce vom spune povestea evreului ingropat de viu de la Bivolari.

A tipat sa fie scos din mormant

Totul s-a petrecut in data de 26 mai 1937 cand comunitatea evreiasca din Bivolari voia sa-l ingroape de Moise Iser, un morar cunoscut de toti care inainte sa i se constate obstescul sfarsit zabovise timp de cateva ore la una dintre carciumile din sat. Povestea spune ca a stat la vorba cu mai multi sateni si a inchinat cateva pahare, apoi s-a urcat in caruta de lemn pe care o avea si a plecat spre sat. Nu a parcurs decat cativa zeci de metri si s-a prabusit langa rotile carutei trase de doi cai. Multa lume s-ar fi adunat langa bogatul morar si o intreaga zarva s-ar fi pornit. Ar fi venit si medicul din sat sa vada cele intamplate, dar nu a putut face decat sa constate moartea morarului. Pentru ca Moise Iser era evreu, iar traditia iudaica spune ca raposatul nu trebuie sa fie tinut neingropat pana a doua zi. Dupa cele intamplate, familia morarului a inceput sa faca pregatirile pentru inhumare, iar in scurt timp au ajuns la cimitirul evreiesc din sat. Groapa ar fi fost deja pregatita, iar dupa cum spun satenii, morarul ar fi fost depus intr-o lada de lemn, apoi a fost bagat in groapa. Lumea ce a participat la tristul eveniment ar fi plecat spre casa, iar in vechiul cimitir ar fi ramas doar groparul sa astupe trupul morarului cu pamant. Dupa ce bulgarii grei de pamant cadeau pe lada de lemn, se auzi un strigat. Atunci groparul ar fi incremenit si a ascultat cu atentie ceea ce se auzea din lada. Cand si-a dat seama ca ceva se intamplase l-ar fi strigat pe Moise Iser, iar batranul l-a intrebat unde se afla.

„Groparul l-a strigat pe Moise, iar acesta l-ar fi intrebat unde este si ce s-a intamplat. Atunci groparul i-a spus: Ai murit, esti in groapa acum! Rugamintile morarului ar fi fost cu miile, i-a spus groparului ca-l va face om daca il scoate din groapa. Dupa cele intamplate groparul a lasat lopata langa mormant si a fugit in sat direct la curtea fiului morarului si i-ar fi spus ca tatal sau traieste. Inmarmurit de durere, fiul morarului ar fi scos pistolul si l-ar fi amenintat pe gropar spunandu-i sa termine cu prostiile. Dupa discutia cu fiul morarului, groparul s-a intors la mormant si i-ar fi spus batranului morar ca nu il poate ajuta. A acoperit groapa cu pamant, iar peste aceasta a fost ridicat un monument care se afla si astazi in cimitirul evreiesc din Comuna Bivolari”, sustine Vasile D. Hutisoru, un satean din comuna Bivolari care si-a amintit de intamplarea povestita in urma cu zeci de ani de catre tatal sau. Nimeni nu poate spune exact daca aceasta intamplare este reala, insa dupa cum am spus mai sus multi sateni din Bivolari au auzit de povestea morarului evreu.

Retea de buncare lasate in urma de evrei

Fiecare batran din comuna Bivolari ar putea spune cate o poveste care ti-ar putea capta atentia cateva zeci de minute. Cele mai vechi intamplari din sat dateaza de prin 1843, atunci ar fi aparut Targu Bivolari, iar dupa aceea mai multe familii de evrei ar fi inceput sa inchirieze pamant si carciume de la boierul locului. Pas cu pas, evreii au inceput sa-si deschida magazine si carciume in care comercializau fel de fel de produse, bauturi sau unelte gospodaresti. Afacerile acestora se dezvoltau foarte repede pentru ca in general construiau case si spatii comerciale din lemn, iar acest obicei le permitea extinderea rapida.

„Dupa ce s-a infiintat Targu Bivolari au inceput sa vina mai multe familii de evrei si sa se stabileasca acolo. Au inceput sa concesioneze teren de la mosier, iar apoi si-au deschis pravalii. Au inceput cu vanzarea bauturilor alcoolice, apoi au trecut la alimente, articole vestimentare si unelte ce se foloseau in agricultura. In anul 1899 evreii din Bivolari au avut un mare necaz. Un incendiu a mistuit tot Targul, iar majoritatea au ramas pe drumuri pentru ca aveau casele lipite intre ele, iar focul s-a extins rapid. Dupa anul 1900 cu totii au inceput sa construiasca case din caramizi si beciuri adanci”, completeaza Vasile Hutisoru. Dupa cum spune sateanul, casele evreilor au inceput sa prinda contur dupa anul 1900, iar majoritatea au fost construite la strada, fara gard pentru ca fiecare evreu sa-si poata vinde marfa direct din pragul casei. Pentru ca singura metoda de racire si pastrare a alimentelor era construirea unui beci, zeci de astfel de depozite au fost construite sub casele evreiesti.

Fugeau de Fisc prin beciuri

Si astazi, dupa mai bine de o suta de ani, unele beciuri mai exista, sapate adanc in pamant si imbracate cu piatra sau caramida. Si de la aceste beciuri au pornit adevarate legende. Multe erau legate intre ele prin diferite locasuri, iar majoritatea beciurilor ar avea mai multe iesiri. Legenda spune ca aceste beciuri comunicau intre ele si numai asa reuseau evreii sa transfere imediat de la unul la altul alimentele si bunurile in caz ca se simteau amenintati fie de autoritati, in special de Fisc, fie de hoti. Aproape la fiecare casa evreiasca se desfasura o afacere fie ea cat de mica. Unii evrei vindeau diverse lucruri, iar altii prestau diferite servicii. Croitorii, tamplarii sau fierarii erau majoritatea evrei, iar fiecare satean din Targu Bivolari apela la serviciile lor. Astazi, in satul Bivolari, mai exista doar cateva case evreiesti care au fost cumparate de catre romani si au suferit mici transformari. Indata ce intri in sat este imposibil sa nu zaresti casele construite acum mai bine de o suta de ani, amplasate de o parte si de alta a drumului. Chiar daca ultimele familii de evrei au parasit comuna Bivolari in anul 1964 casele in care locuiau si isi desfasurau afacerile au ramas. Beciurile nu mai sunt legate intre ele. Familiile de romani care ocupa azi vechile case au infundat caile care faceau posibil transferul alimentelor. Pe langa casele in care locuiesc acum romanii, in urma evreilor a ramas si cimitirul destinat acestei comunitati. Acolo, sub pietrele specifice se odihnesc zeci de evrei care au trait pe pamant romanesc. Cimitirul a trecut prin timp si a ramas cu urme, urme de gloante din timpul razboiului. Oamenii din sat spun ca pe timpul razboiului soldatii ar fi tras mii de gloante in cimitir pentru a elimina orice posibil inamic. Pe langa vorbele satenilor dovada stau astazi urmele gloantelor in pietrele de capatai si in usa metalica a singurului cavou din cimitir. Cimitirul evreiesc din comuna Bivolari este ingrijit si astazi, insa de romani. Rareori mai calca pe pamantul comunei cate un evreu, insa cand acest lucru se intampla, este vizitat in special cimitirul.