Insulele unde scoicile sunt folosite drept valută

Insula Malaita e unul dintre puținele locuri de pe Pământ unde încă prosperă comerțul de cochilii.

Nu mulți dintre noi vom ajunge să punem întrebarea: „Mă scuzați, câte scoici costă chestia asta?” Dar în insulele Solomon, scoicile sunt o valută cât se poate de reală, așa că oamenii pun zilnic întrebarea asta.

„În funcție de culoarea și forma cochiliilor, poți primi pe ele o cantitate mai mică sau mai mare de ton”, mi-a explicat Mary Bruno, patrona unui magazin din Auki, un orășel provincial de pe insula Malaita, la jumătate de oră cu avionul de capitala Solomon. „Cu un colier de sidef închis la culoare poți lua două conserve de ton, dar coliere din sidef roșu valorează mai mult. Cu un șirag lung de sidef roșu poți hrăni o familie mare o perioadă destul de lungă.”

Sunt cochilii obișnuite, culese din ocean, tăiate, lustruite și puse pe ață. Cu șiragurile astea poți cumpăra diverse lucruri din magazine. De obicei, șiragurile au între 1 m și 1,5 m și vin în mai multe culori. Cele mai scumpe sunt cele roșii, pentru că scoicile roșii sunt cel mai greu de găsit. Utilizarea cochiliilor drept valută e concentrată în zona insulei Malaita, cea mai populată insulă Solomon. Deși scoicile nu sunt acceptate la bănci, majoritatea magazinelor de pe insulă le acceptă în schimbul unor produse.

De obicei, se fac bani exclusiv din scoici într-un loc numit Laguna Langa Langa. Am fost în Langa Langa să văd care e treaba și am cunoscut un cuplu, pe Gustav și pe Serah Kei, care au o pensiune turistică. Pe lângă asta, mai un plan B de a acumula venit: strâng scoici.

Gustav insistă că, într-o bună zi, n-o să mai existe decât foarte puține scoici, iar el va înota într-o mare glorioasă de scoici prețioase. S-ar putea să aibă dreptate, pentru că, în ultima vreme, locuitorii din Langa Langa importă scoici din alte zone, pentru că producția în masă a scăzut enorm numărul scoicilor din lagună. Gustav nu mi-a zis exact câte cochilii are, dar a zis că sunt foarte numeroase.

„Sunt comoara mea”, mi-a zis el cu un accent nemțesc influențat de anii de umiditate tropicală și izolare. „Pe majoritatea le-am cumpărat acum douăzeci sau treizeci de ani și știu sigur că vor valora mult mai mult într-o bună zi.” Pe de altă parte, văd că n-a știut să-și facă un site pentru pensiunea turistică și mi-a mai și explicat că nu din cauza asta e mereu goală. Așa că nu știu ce să spun despre spiritul lui de afaceri.

sursa: vice.com