Cele mai bune cărți pentru a înțelege vaccinurile – și de ce unii le refuză

Pe măsură ce vaccinările împotriva Covid-19 prind viteză în întreaga lume, Eula Biss abordează cărțile care analizează acest uriaș progres în știința medicală.

Exact acum un an, am început să caut printre rafturile de cărți „Jurnal din Anul Ciumei” de Daniel Defoe. În momentul în care mi-am amintit că am returnat-o la bibliotecă, biblioteca era închisă, la fel și școala copilului meu și păream că trăim o nouă adaptare a romanului respectiv. În 1665, naratorul lui Defoe rătăcește pe străzile pustii ale Londrei, unde au fost impuse interdicții și carantină. El monitorizează creșterea și scăderea numărului raportat de decesele săptămânale de mortalitate și este martor la o înmormântare în masă.

Toate acestea se simt acum extrem de actuale, dar am citit mai întâi acea carte pentru a afla cum era viața înainte de vaccinări. „Jurnal din Anul Ciumei”a fost publicat în 1722, cu mult înainte ca teoria germenilor să fie validată. Naratorul lui Defoe menționează un zvon ciudat, că boala ar putea fi cauzată de dragoni minusculi, vizibili doar prin lentila unui microscop. Apoi respinge această posibilitate ca fiind fantezistă și extrem de improbabilă.

„O planetă plină de viruși”, colecția de eseuri a lui Carl Zimmer, oferă un tur edificator al lumii improbabile a virușilor, care este și lumea noastră. Strategiile pe care corpurile noastre le-au conceput pentru supraviețuire sunt asortate la nesfârșit de viruși, cu neobișnuita lor inteligență pentru evoluție. În ultimul an, capacitatea lor de a se reinventa a sporit suspansul în legătură cu dezvoltarea de noi vaccinuri împotriva Covid-19. „Brevetând Soarele”, este o relatarea plină de viață a lui Jane S Smith despre primul vaccin împotriva poliomielitei oferă o istorie încurajatoare a succesului trecut. Însăși Smith, se număra printre milioanele de copii americani care au fost voluntari, de către părinții lor pentru a fi subiecții de testare pentru acel program de vaccinare.

Virușii noi necesită vaccinuri noi, dar vaccinurile nu sunt o tehnologie nouă – sunt anterioare penicilinei și aparatelor cu raze X și majoritatea progreselor medicinei moderne. Scepticismul vaccinurilor este la fel de vechi ca și vaccinurile în sine. În cartea „Materiale corporale: mișcarea anti-vaccinare din Anglia 1853-1907”, Nadja Durbach detaliază refuzul pe scară largă al vaccinării mandatate de guvern împotriva variolei. Unele dintre temerile din acea vreme par acum comice, precum credeau că vaccinarea ar putea provoca unei persoane creașterea coarnelor de vacă. Dar alte temeri rămân familiare – teama de contaminare fizică, suspiciunea atât a medicilor, cât și a sistemului medical și opoziția față de rolul guvernului în sănătatea publică.

Pamfletele anti-vaccin din acea vreme au comparat medicii cu vampirii, dar vânătorii de vampiri din cartea „Dracula” de Bram Stoker, includ doi medici care „sterilizează” sicriele contelui, astfel încât acesta să nu se poată odihni în ele. Teoria germenilor a fost larg acceptată până în 1897, când a fost publicat „Dracula”, iar drama romanului este determinată de contagiune. Mușcătura lui Dracula îi infectează victimele, transformându-i în vampiri. În această poveste de groază, boala este terifiantă, ci nu vaccinarea.

Vaccinul împotriva variolei era mai periculos decât oricare dintre vaccinurile actuale, dar nu mai este utilizat deoarece a eradicat boala. În teorie, și alte boli infecțioase ar putea fi eradicate, deși refuzul vaccinului a dus recent la focare în întreaga lume. În SUA, unul dintre grupurile demografice, cel mai probabil să refuze să își vaccineze copiii, sunt femeile albe bine educate. Motivele sunt diverse și nu în totalitate măgulitoare, dar, ca întotdeauna, includ factori care sunt de natură politică.

Motivele pentru acest lucru pot fi găsite în „Pentru binele ei: două secole de sfaturi ale experților pentru femei” de Barbara Ehrenreich și Deirdre English, care explorează istoria plină de sănătate a femeilor și ilustrează motivul pentru care unele femei ar putea fi reticente să accepte sfaturi de specialitate cu privire la vaccinare.

În mod similar, Apartheidul medical: „O istorie întunecată a experimentelor medicale asupra americanilor negri de la Colonial Times până în prezent” de Harriet A. Washington, oferă context pentru lipsa de încredere pe care unii afro-americani o simt față de un sistem medical, care nu a reușit continuu să le ofere același standard de îngrijire ca cea primită de oamenii albi.

Aceste cărți nu se referă în mod specific la vaccinare, dar luminează inechitățile de lungă durată care afectează încrederea publică. Dacă vrem să restabilim încrederea și să promovăm vaccinarea pe scară largă, va trebui să abordăm aceste inechități.

sursa: theguardian.com
Traducere – Cristina Grițineac