Unirea cu Republica Moldova: un fals și inutil subiect. Din fericire, imposibilă

Bogdan DUCA:

Am avut, ieri, o lungă polemică pe tema unirii cu Republica Moldova.

Mi-am mai expus punctul de vedere pe aici, punct de vedere care nu este
corect politic, nu e simpatic, dar cred că este singurul realist. România nu se
va uni cu Republica Moldova, nu are de ce să se unească cu Republica
Moldova, nu merită costurile unei uniri cu Republica Moldova. Cred că
primii interesați de o astfel de aventură politică și economică, cum este unirea
cu Moldova, ar fi rușii. Pentru că o improbabilă unire cu Moldova ar
destabiliza România, ar duce la ieșirea acesteia din UE și din NATO, la
prăbușirea ei economică și practic la o criză în Balcani din care doar Rusia
ar avea, pragmatic, de ce să profi te.

Unirea cu Republica Moldova este însă, din fericire, imposibilă,
din mai multe motive.

1 Republica Moldova și cetățenii săi nu doresc unirea cu România.
Procentul unioniștilor este unul scăzut, fluctuând între 10 și 25 % din populație, în
funcție de optimismul sau pesimismul cercetărilor sociologice.
La alegerile de dincolo de Prut, unioniștii obțin însă procente mediocre.
În România, mulți se iluzionează că pro-europenii ar fi și pro-unire. E o iluzie de-a
noastră, care a făcut ca români decenți, creștini, patrioți, să o susțină pe doamna
Maia Sandu, de exemplu, pentru candidatura la funcția de președinte al Moldovei.

2 România este membru al Uniunii Europene și al NATO. Acest lucru
face ca România să nu își poată modifica granițele. Pur și simplu, intrând în UE
și în NATO, am recunoscut actualele frontiere și am renunțat la orice
pretenție teritorială la vecini.

Desigur, după rețeta Băsescu, putem spera că Republica Moldova va deveni
stat membru UE și NATO și așa vom reuși să ajungem la un soi de unire.
Însă Moldova este un stat eșuat, este cea mai săracă țară din Europa, la
ani distanță chiar față de România. Și nu are potențial de relansare: nu are
resurse, nu are industrie, nu mai are nici măcar resurse umane (majoritatea celor
care au putut pleca, au plecat deja).

3 România nu și-ar putea permite să plătească costul economic al
acestei uniri. Gândiți-vă ce ar însemna doar plata pensiilor la standarde românești
pentru basarabeni. Nu mai vorbim de infrastructură, care, spre deosebire de
România, unde avem probleme cu lipsa autostrăzilor, a liniilor ferate modernizate
care să asigure circulația trenurilor de mare viteză, a aeroporturilor pentru
regiunile turistice etc., este cea sovietică nemodernizată
Apoi Moldova nu are cu ce să ajute la co-plata costului economic al unei
uniri. Țara aceasta are vin și…bomboane Bucuria. Bună parte din supraviețuirea
economică a Moldovei se datorează relațiilor cu Rusia, relații care s-ar putea
încheia însă foarte repede în contextul unirii.

4 Moldova are două probleme greu de rezolvat: problema hard a
Transnistriei și problema soft a Comratului.
Dacă Transnistria ar putea fi încurajată să își recunoască independența,
Comratul ar duce inevitabil, în cazul unirii, la ….federalizarea României.

5 Moldova e foarte diferită. Gândiți-vă că bună parte din Republica
Moldova este rusofonă. Mai ales cea urbană.

Majoritatea basarabenilor sunt ortodocși în comuniune cu Moscova.
Mitropolia Basarabiei, o încercare a Patriarhiei române de a recupera influența
canonică în Republica Moldova, cu toată pomparea de fonduri venită dinspre
România, cu toate eforturile Bucureștiului, este un eșec. Și un eșec regretabil,
care a provocat mai multă lipsă de unitate.

Deci ar trebui să fi m realiști, mai ales acum, în anul centenarului Unirii, și
să vedem nu atât cum am putea să reînviem iluziile României Mari, ci cum putem
face o Românie cu adevărat mare din țara noastră, pe care o avem acum, țară în
care pot să vină și să ne ajute și frații basarabeni care, dobândind cetățenie
română, dobândesc astfel și o nouă patrie.
Patriotismul autentic presupune realism.
28 iulie 2018

Comentariu la articolul dlui Bogdan Duca

Punct 1 La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, PNL al dnei
V. Pavlicenco: 0,43%! La Grinăuți, satul de baștină al dnei V. Pavlicenco,
pentru PNL: 4 voturi din 587 de voturi valabile.

Candidatul Mihai Ghimpu. La alegerile prezidențiale din 30 octombrie
2016, candidatul M. Ghimpu: 1,8%! La Colonița, satul de baștină al dlui M.
Ghimpu: 148 de voturi din 1680 de voturi valabile.
Candidatul Ana Guțu. La alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016,
candidatul Ana Guțu: 0,17%! La Alexandru Ioan Cuza, satul de baștină al dnei
A. Guțu; 5 voturi din 761 de voturi valabile.
Ultimul test pentru partidele unioniste și liderii lor: alegerile din municipiul
Chișinău. Codreanu Constantin, Partidul Politic „Partidul Unității Naționale” –
4,55% ; Can Alexandra, Partidul Național Liberal – 0,17%; Munteanu Valeriu,
Partidul Liberal – 3,61%. În țările civilizate, aceste persoane cu asemenea realizări
sînt aruncate la groapa de gunoi a politicii, în Moldova ele-s omniprezente,
cotropesc și infestează posturile TV, rețelele de socializare. Ana Guțu, cu 5 voturi
în satul său, face declarații. Dna Can, cu o șesime de procent (385 de voturi din
totalul de 223530) la alegerile municipale, în loc să-i crape obrazul de rușine și să
se ascundă pe undeva de ochii lumii, apare, frate, la televiziune și ne învață cum să
trăim!
Sondajul cu 25% e o cacealma. O metodă urîtă de a cerși bani de la statul
român: vedeți, creștem în sondaje, finanțați-ne în continuare. Și mai abitir.

Punct 2 Dragă Bogdan, România n-a recunoscut actualele frontiere și n-a
renunțat la orice pretenție teritorială de la vecini. T. Băsescu: ”România nu va
semna tratatul de frontieră cu R. Moldova.”
Da, sîntem săraci, arătăm ca un stat eșuat, însă ar fifi de ajuns să scăpăm de
bandiții de la putere, de para-intelectualii care nu-și recunosc poporul, ar fifi de
ajuns să redăm oamenilor măcar o cît de cît speranță de viață și moldovenii noștri
ar putea să demonstreze ce poate da acest pămînt îndurerat de atîta rod.

Punct 3 Șfifichiuitor analistul român: ”Țara aceasta are vin și…
bomboane Bucuria”. Asta are țara noastră, însă ea n-are proasta reputație a
României în lume. În Irlanda, persoana cu pașaport românesc e întrebată de unde
e: dacă-i din Moldova, e angajată la lucru, dacă e din România – nu. Moldovenii
din Italia comunică în rusește între ei – ca să nu fie confundați cu românii.
Tratamentul pe care ni-l aplică dl Duca izvorăște din psihologia robului căruia i se
pare că a devenit stăpînitor de robi.

Punct 4 Noi n-avem probleme nici cu Transnistria, nici cu Găgăuzia.
Problemele ni le creează conducerile noastre patibulare. Care, pentru a fura mai
lesne țara, se dosesc sub giulgiul patriotismului și al unitarismului. Nu văd nimic
rău în ”Moldova – stat federativ”, cu parlament bicameral. Iar politicienii români,
cu unitarismul lor, ar putea peste un timp să piardă țara.

Punct 5 Românii nu vor să răspundă la o întrebare, o ocolesc cu îndîrjire,
crezînd că, tăcînd-o, ea n-ar exista. Iat-o: ”De ce cetățenii Moldovei nu doresc
unirea cu România?” – Răspunsul e simplu: pentru că nu-s români. Moldovenii
se consideră popor aparte, deosebit de poporul român. Ortodocși de rit vechi,
purtînd în codul genetic frica copiilor hăituiți de jandarmii români pentru faptul că
îmblau cu uratul pe vechi. Mitropolia Basarabiei – o diversiune a binevoitorilor
frați de peste Prut. În genere, cu toată pomparea de fonduri venite dinspre
România, cu toate eforturile Bucureștiului, Proiectul ”Unirea prin Rău”, pe care
partea română l-a promovat cu osîrdie timp de aproape 3 decenii, e un eşec
lamentabil. Al părţii române.

Viorel MIHAIL, Săptămâna