Ce se întâmplă cu autorizarea lucrărilor de construcție?

Acum două luni, într-un editorial, semnalam o situaţie deloc bună legată de piaţa construcţiilor. La concret, făceam trimitere la datele Biroului Național de Statistică care arată că în trimestrul II al anului curent volumul lucrărilor de construcții s-a diminuat față de aceeași perioadă a anului 2021 cu 15,9% în prețuri comparabile (deşi, în realitate, cred că putem vorbi de o scădere de circa 30%). Acest indicator s-a înregistrat ca urmare a descreșterii, pe elemente de structură, a volumelor lucrărilor de construcții noi cu 29,3% şi a reparațiilor capitale – cu 32,2%. În acelaşi editorial, mă refeream şi la alt indicator important – în ianuarie-iunie 2022 volumul lucrărilor de construcții s-a diminuat față de aceeași perioadă a anului 2021 cu 11,6%.

Acum mă văd nevoit să revin la temă, iar un impuls în acest sens constituie noile date statistice alarmante, făcute publice de Biroul Naţional de Statistică. La concret, BNS informează că, în ianuarie-septembrie 2022, s-au eliberat 2446 de autorizații de construire pentru clădiri rezidențiale și nerezidențiale, în scădere cu 25,4% față de ianuarie-septembrie 2021. Scăderea este în special alarmantă în cazul autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidențiale – 32,8%. Şi mai alarmante sunt cifrele dacă analizăm statistica BNS în plan regional. Astfel, în Chişinău, unde este cea mai mare necesitate de spaţiu locativ, numărul de autorizaţii pentru construirea clădirilor rezidenţiale a scăzut cu 46,7%, adică practic în jumătate. Urmează regiunea Nord, unde descreşterea este de 15,6%, Centru – 12,9%, Sud – 9,9% şi UTA Gagauzia – 16,8%.

În general, în ianuarie-septembrie 2022, numărul autorizațiilor de construire eliberate pentru clădiri în mediul urban (unde este cea mai mare concentraţie de oameni şi, respectiv, necesităţile sunt mult mai mari) a scăzut cu 41,7%, față de ianuarie-septembrie 2021.

Despre ce vorbesc aceste cifre şi aceste tendinţe? În primul rând, că scad capacităţile şi posibilităţile de asigurare a cetăţenilor cu spaţiu locativ. În al doilea rând, că scad volumele lucrărilor în construcţii. În al treilea rând, că diminuarea volumelor lucrărilor în construcţii înseamnă şi mai puţine plăţi achitate de către cei din industria respectivă la bugetul de stat. În al patrulea rând – reducerea numărului de locuri de muncă (şi ar fi acceptabil dacă am asista la o recalificare a muncitorilor, ei urmând să se regăsească în alte ramuri ale economiei naţionale, dar, de regulă, e vorba de exod al forţei de muncă, de migraţie). Deci, avem un conglomerat de probleme, care se suprapun şi creează un tablou general dezolant. Iar pe fonul crizei generale legate de pandemie şi de războiul din ţara vecină, lucrurile arată şi mai pesimist.

Totuşi, soluţii încă pot fi găsite. Pentru aceasta e nevoie însă de dialog (lucru despre care am vorbit şi în precedentul editorial). Iar la baza acestui dialog trebuie să stea astfel de principii ca: profesionalismul, deschiderea, transparenţa, dar şi dorinţa de a soluţiona lucrurile în beneficiul tuturor – şi a cetăţenilor, şi a statului, şi a celor ce activează în domeniul construcţiilor. Numai prin dialog putem reuşi. Iar negarea necesităţii unui astfel de dialog, la fel ca şi lipsa lui, va determina agravarea situaţiei în continuare.

Viorel Godea, Director general al companiei „Lagmar-Impex”

tribuna.md