Câteva gânduri despre Chișinău cu ocazia Zilei Independenței

În aceste zile, toţi vor vorbi despre independenţa Republicii Moldova. E şi firesc, căci, pe 27 august, tradiţional deja, marcăm Ziua Independenţei. Eu însă voi profita de ocazie pentru a vorbi despre independenţa Chişinăului. Iar ce concret am în vedere voi menţiona în continuare.

Chiar dacă în Chişinău este concentrată cea mai mare parte a economiei Republicii Moldova, capitala continuă să fie dependentă, într-o mare măsură, de factorul decizional central. Din păcate, cei care au condus capitala până acum nu au avut suficientă voinţă, suficientă determinare şi suficiente argumente pentru a negocia cu puterea centrală modalitatea de redistribuire a impozitelor şi taxelor colectate de la agenţii economici din capitală. Iar aceasta a frânat serios dezvoltarea capitalei. Cu cât mai dependent va rămâne Chişinăul de mofturile puterii centrale, cu atât mai mici vor fi şansele să avem un oraş modern, dezvoltat, cu suburbii care să ofere condiţiile de viaţă pe care le merită cu adevărat locuitorii lor. Spre astfel de independenţă capitala trebuie să tindă şi în acest sens e necesar să se acţioneze prompt.

În al doilea rând, Chişinăul continuă să fie într-o dependenţă destul de mare de factorul geopolitic. Niciodată în Chişinău nu au avut loc alegeri în care factorul geopolitic să nu-şi facă simţită prezenţa. Iar aceasta a afectat serios votul oamenilor – deseori locuitorii capitalei au fost îndemnaţi să voteze nu oameni şi echipe cu anumite calităţi profesionale, nu programe şi soluţii pentru problemele cotidiene cu care se confruntă, ci lozinci geopolitice. Iar atunci când votul este unul geopolitic, nici nu ai cum să ceri ca Chişinăul să fie administrat profesionist. Având în vedere structura etnică, dar şi tendinţele în plan regional, e clar că factorul geopolitic nu poate fi exclus în totalitate, dar cel puţin trebuie să ne asigurăm că nu va juca rolul de bază, rolul decisiv în campaniile electorale.

În al treilea rând, Chişinăul este destul de dependent (aş zice chiar că e ostatic) de trecutul său sovietic. Infrastructura urbană, bazele căreia au fost puse cândva, nu mai corespunde necesităţilor şi realităţilor de azi. Dar, în loc să se facă un mega efort ca să ne debarasăm de ceea ce nu ne permite să avansăm într-un ritm accelerat spre un alt nivel de administrare al capitalei, în toţi aceşti ani s-a continuat să se investească în întreţinerea aceleaşi infrastructuri învechite. Astfel, singuri ne legam, ne făceam şi mai dependenţi de trecutul nostru sovietic, singuri ne lipseam de perspective reale de a face un salt din trecut în viitor.

În al patrulea rând, Chişinăul rămâne în continuare dependent de sistemul birocratic care s-a consolidat de-a lungul anilor şi care ţine capitala într-un fel de captivitate, lipsind-o de orice şansă de a deveni un oraş cu adevărat modern şi dezvoltat. Nimeni şi niciodată nu a avut curajul nu doar să încerce să demonteze acest sistem, ci chiar să recunoască însăşi existenţa lui şi efectele nocive pe care le are din punct de vedere al dezvoltării capitalei.

În al cincilea rând, Chişinăul rămâne încă în captivitatea populismului şi a populiştilor, care niciodată nu au fost, nu sunt şi nu vor fi interesaţi în dezvoltarea reală a capitalei. Ei sunt specializaţi doar pe a vinde iluzii şi a crea aparenţe şi este de datoria noastră, a celor care ţin cu adevărat la Chişinău, să eliminăm aceste personaje şi fenomene toxice din capitală, din viaţa chişinăuienilor.