Sectorul vinicol, în prag de revoluție: Legea de profil falimentează întreprinderile?

Legea viei și vinului, menită să renască vinificația și să promoveze producția vinicolă a Moldovei peste hotare, a falimentat deja nouă întreprinderi din domeniu. Deși nu este vorba despre neachitarea impozitelor, Serviciul Fiscal de Stat (SFS) a inițiat procedura de insolvabilitate pentru nouă vinificatori din cauza neachitării de către întreprinderi a cotizațiilor în Fondul viei și vinului, de fapt, un fond privat.

Procedura de insolvabilitate a fost inițiată în cazul ”Burlacu-Vin” SA, ”Vinaria Zimbreni” SRL, ”Migdal-P” SA, Colegiul National de Viticultura si Vinificatie din Chisinau, ”Aidin” SA, SC ”Megavil Grup” SRL, SC ”Invinprom” SRL, SA ”Bas Altin” SRL, ”AKM-Divinus” SRL. E posibil ca în acest an, lista dată să fie completată. Și parcă totul se face în baza legii, dar ce nu e în regulă cu legea propriu-zisă?

În 2013, Parlamentul a adoptat modificări la legea viei și vinului (din 2006), prin care a instituit Fondul viei și vinului (FVV). Potrivit modificărilor la lege, administrarea fondului, în condițiile parteneriatului public-privat, a fost transmisă Oficiului Național al Viei și Vinului.

Potrivit legii, toți actorii din sector transferă, forțat, o parte din venitul său în Fond, iar la finalul fiecărui an, statul alocă Fondului aceeași sumă, acumulată de la întreprinderile din domeniu.

Fondul viei și vinului este destinat promovării producției vinicole moldovenești peste hotare, modernizării sectorului, creșterii exportului, etc.

Cel mai interesant este că administrarea FVV, din punct de vedere al completării fondului, a fost transmisă Inspectoratului Fiscal de Stat (SFS). Adică, de fapt, inspectoratul fiscal controlează colectarea cotizațiilor în Fondul Viei și Vinului în baza acelorași principii ca și impozitele la buget. Și dacă întreprinderea nu a plătit la timp cotizația la FVV, față de companie se aplică măsuri de penalizare dure, sub formă de amenzi, cu transmiterea ulterioară a dosarului în judecată pentru a recunoaște întreprinderea în incapacitate de plată.

Și fiscul îndeplinește prevederile legii. Ca răspuns la solicitarea oficială a agenției
InfoMarket privind datele pentru ultimii3 ani, SFS a comunicat o serie de cifre, pe care le-am grupat în tabel.

SFS a precizat că, din motive obiective, date privind achitările la FVV pentru 2018 lipsesc.

Este curios faptul că numai un agent economic a contestat în judecată, în 2018, acțiunile inspecției fiscale. Soarta finală a acestui demers nu a fost anunțată, dar, deoarece este vorba despre respectarea legii, fie și imperfecte, compania are șanse minime de a câștiga în instanță.

Cine și pentru ce trebuie să plătească Fondulu și câte întreprinderi de acest fel există? Cristina Frolov, directorul Oficiului Național al Viei și Vinului, nu a putut anunța, la întâlnirea cu redactorul agenției InfoMarket numărul exact al companiilor care plătesc cotizații în Fond: din an în an, numărul lor se schimbă, iar de administrarea colectărilor se ocupă fiscul.

La rândul său, IFS a comunicat la solicitarea oficială a agenției InfoMarket că, potrivit datelor sistemului informațional al IFS, plățile sunt efectuate de 130 de contribuabili.
Și plătesc toate și pentru tot! Iată extrasul din legea care a fost în vigoare până în mai 2021:

Plătitori de contribuții obligatorii în Fond sunt:
а) producătorii de butași altoiți pentru producerea strugurilor destinași fabricării producției viti-vinicole;
b) producătorii de vin;
с) producătorii de băuturi în bază de vin, producție obținută în bază de vin.

Contribuțiile se achită în următoarea mărime:
а) 0,12 lei pentru un butaș altoit vândut pentru producția de struguri destinați fabricării producției viti-vinicole;
b) 30,0 lei pentru o tonă de struguri vânduți, destinați prelucrării (se plătește de întreprinderea vinicolă care a cumpărat struguri pentru prelucrare);
с) 0,1 lei pentru un litru de vin vândut sau băutură în bază de vin;
d) 1,6 lei pentru un litru vândut de alcool pur, conținut în producția obținută în baza de vin, cu un volum al alcoolului de cel puțin 25%.

În mai 2021 au intrat în vigoare modificările la lege, care vor au curățat un pic, la 8 ani din momentul versiunii precedente, unele lacune din legislație (dar nu au schimbat esența problemei – despre acest lucru vom vorbi mai târziu).

A fost introdusă noțiunea de Subiecți – plătitori de contribuții la Fond, care sunt:
a) producători de material săditor vinicol de soiuri pentru vin;
b) exportatori de struguri proaspeți și zdrobiți din soiuri pentru vin, exportatorii de must de toate categoriile;
c) producătorii de vin, producție obținută în bază de must și producție viti-vinicolă aromatizată;
d) producătorii de producție obținută pe bază de vin.

Au fost stabiliți subiecții impunerii cu contribuții obligatorii la Fond:
a) livrarea materialului săditor vinicol de soiuri pentru vin;
b) livrarea la export a strugurilor proaspeți și zdrobiți de soiuri pentru vin de toate categoriile;
c) livrarea vinului, producției obținute în bază de must și producției viti-vinicole aromatizate;
d) livrarea producției obținute în bază de vin.

A fost modificată cota contribuțiilor obligatorii la Fond pentru pozițiile:
d) 1,2 lei pentru un litru (în loc de 1,6 lei pentru un litru) vândut de alcool pur, conținut în producție vinicolă, obținută în bază de vin cu o cotă a alcoolului de cel puțin 25%.

De fapt, pe lângă reducerea cotei pentru distilate, de la plățile obligatorii în Fond au fost scutiți producătorii de butași, dacă butașii rămân în Moldova; dar și producătorii de vin și băuturi alcoolice tari la cumpărarea materiei prime pe piața locală.

Aceste detalii sunt foarte importante pentru a înțelege situația în care au fost adus, timp de 8 ani, sectorul prin Legea viei și vinului, prin modificările din 2013.

În perioada 2011-2014, un strugure a plătit obligatoriu de trei ori în fond: când a fost butaș, când a devenit materie primă și când a devenit producție finită.

În acest an, situația a fost corectată, dar acest lucru nu rezolvă problema principală: obligativitatea plăților, echivalate, de fapt, la impozite și eficiența utilizării mijloacelor Fondului pentru dezvoltarea și promovarea sectorului.

Ca răspuns la solicitarea oficială a agenției InfoMarket privind acumulările la Fondul Viei și Vinului din ultimii 3 ani, ONVV a oferit următoarele date:

Adică, în ultimii 3 ani și jumătate, sectorul a transmis în Fond, în total, 73557,9 mii lei. Aceeași sumă urma să fie oferită Fondului de către stat. În realitate, din buget au fost alocate numai 24479,8 mii lei. Adică statul și-a îndeplinit angajamentele prescrise doar în proporție de 34,6% (în ultimii 3,5 ani).

În realitate, situația este și mai proastă: din 2014, când și-au început activitatea Oficiul Național al Viei și Vinului și Fondului, statul niciodată nu și-a îndeplinit integral angajamentele în baza acestui ”parteneriat public-privat”. Cu toate acestea, din același, motiv, de neexecutare a angajamentelor față de Fond, prescrise de lege, 9 companii din domeniu au fost falimentate prin procese judiciare de către inspecția financiară.

Și, cel mai interesant moment: cum se cheltuiesc mijloacele Fondului Viei și Vinului? În lege este indicat, în linii mari, unde trebuie să fie alocați acești bani. Este vorba despre 11 puncte cu fraze standard, de tipul: ”promovarea exportului”, ”transfer de tehnologii și know-how”, ”elaborarea proiectelor investiționale”, ”analiză”, ”instruire”, ”consultații”, ”ținerea registrului viti-vinicol”.

Prin citate din lege ne-a răspuns și Oficiul Național al Viei și Vinului, la demersul privind folosirea mijloacelor Fondului. În același răspuns, ONVV subliniază că, în scopul informării și consultării sectorului vinicol pentru activitatea Oficiului, au fost create platforme, cum ar fi: Platforma marketingului, Platforma viticulturii și vinificației, din care fac parte reprezentanți ai sectorului. Trimestrial au loc întâlniri, la care se stabilesc prioritățile activității de mai departe. Suplimentar se organizează chestionare privind anumite sectoare și genuri de activitate ce țin de domeniu. Transparența proceselor este publicată pe site-ul oficial al ONVV.

Pe site-ul Oficiului sunt publicate numai 4 documente: raportul anual al ONVV pentru 2019, planul de achiziții al ONVV pentru 2020, planul de achiziții pentru 2021 și, cel mai interesant, bugetul ONVV pentru 2020, publicat pe 8 iulie 2021. (Poate fi o coincidență, dar primul dintre cele două demersuri oficiale la ONVV, care includeau și rugămintea unei întrevederi cu directorul Oficiului, Cristina Frolov, agenția InfoMarket l-a transmis cu o zi înainte de publicarea bugetului pentru 2020 pe site-ul oficial, adică pe 7 iulie 2021).

Bugetul propriu-zis pentru 2020 este prezentat în formă foarte concisă. Ce putem afla din el? Iată indicatorii principali (extras) în mii lei:

Versiunea integrală a bugetului publicat al ONVV pentru 2020 poate fi consultată pe pagina oficială a Oficiului.

În ceea ce ține de participarea sectorului la procesele de cheltuieli ale mijloacelor Fondului, e puțin probabil să putem vorbi despre întreg sectorul. Potrivit datelor inspecției financiare, contribuțiile sunt achitate de 130 de agenți economici. Din consiliul coordonator (conducere) al Oficiului Național al Viei și Vinului fac parte 13 persoane numite de Ministerul Agriculturii. Inclusiv: ”3 reprezentanți delegați de minister, dintre care unul este angajat al ministerului, câte 2 reprezentanți delegați de Asociația Viei și Vinului din Regiunea Geografică Delimitată „Codru” și Asociația Producătorilor de Vin cu Indicație Geografică Protejată „Ștefan Vodă”, trei reprezentanți delegați de Asociația Viei și Vinului din Regiunea Geografică Delimitată „Valul lui Traian”, câte un reprezentant delegat de la Asociația Producătorilor de Vin cu Indicație Geografică Protejată „Bălți” și de la Asociația Producătorilor de Divin și Brandy din Moldova și Asociația pepinierelor de butași.

Nu doar producătorii mici, dar și cei mari își exprimă nemulțumirea că, timp de 8 ani, în afară de cotizații plătite, nu au resimțit nici un beneficiu din partea Oficiului.

Da, astfel de fonduri există de exemplu în Italia (Prosecco) și Franța (Cognac). Pentru dreptul de a indica pe producția sa denumirea respectivă, producătorul trebuie nu doar să corespundă cerințelor stabilite privind calitatea, dar și să plătească în fond o contribuție de la fiecare sticlă vândută. În schimb, sintagma Prosecco sau Cognac de pe sticlă vor aduce suplimentar un venit de 1-2 euro – iată de ce merită de plătit în acest fond. Situația de la noi e descrisă mai sus.

Potrivit legii actuale, plățile în Fondul Viei și Vinului din Moldova se formează în momentul livrării producției, semnării facturii. Adică există operațiunea de vânzare-cumpărare și în contul vânzătorului ajung banii respectivi. Odată ce banii au ajuns, o parte din ei trebuie să fie transferați în Fond. Dar de ce companiile dau faliment? Pentru că s-au ales cu impozitare suplimentară, iar în condițiile de criză, mai ales după scăderea vânzărilor cu 30% în 2020, pe fonul pandemiei, veniturile scad, în timp ce se păstrează nivelul necesar de cheltuieli. În aceste condiții apare nevoia, uneori, de a vinde producția mai ieftin de prețul de cost, pentru a acoperi o parte din cheltuieli. Și dacă din punct de vedere al activității economice întreprinderea înregistrează pierderi și nu plătește impozit pe profit (care nu există), atunci din punct de vedere al Legii viei și vinului, compania este obligată să plătească contribuții la Fond, conform tarifelor stabilite. Acest lucru, la fel ca și în cazul impozitului pe profit, este vegheat de inspecția financiară, cu toate consecințele de rigoare.

Situația din sector a ajuns la nivel critic. Vinificatorii care reprezintă peste 70% din sector s-au reunit în afara ONVV ca să oblige statul să remedieze situația. Despre acest lucru a aflat agenția InfoMarket când corespondenții noștri au vorbit cu mai mult de 10 conducători și proprietari ai companiilor vinicole. Cu regret, din motive cunoscute în domeniu, nimeni nu acceptă să fie citat deschis.

Rezumând toate opiniile expuse, putem menționa că Oficiul Național al Viei și Vinului este foarte important pentru promovarea intereselor sectorului. Și Fondul trebuie să fie administrat de ONVV. La întrebarea cât de transparent este Fondul pentru vinificatori, care îl finanțează, răspunsul comun poate fi rezumat la faptul că problema principală este eficiența folosirii mijloacelor Fondului. Foarte frumos poate fi descris cum au fost folosiți banii Fondului, dar fiecare vinificator, în special mic, vrea să simtă ”rezultatul muncii” cotizațiilor sale.

Trebuie să fie finanțarea Fondului obligatorie sau facultativă? Și aici opinia generală se reduce la eficiența Fondului și a activității Oficiului. Pe de o parte, nimeni nu va plăti benevol. Mai ales că timp de 8 ani, foarte multe companii așa și nu au simțit pentru ce se percepe de la ei ”impozitul vinicol”.

Pe de altă parte, ar fi mai corect ca plățile în Fond să fie benevole, atunci Oficiul va depune eforturi să muncească pentru un rezultat eficient pentru fiecare vinificator. Acum ONVV nu are stimulent material să lucreze mai bine și mai eficient – banii oricum vor veni, potrivit legii.

Contribuțiile benevole vor obliga Oficiul Național al Viei și Vinului nu doar să lucreze mai eficient, dar și să raporteze mai detaliat pentru fiecare leu primit din partea sectorului. Adunările anuale după principiul societăților pe acțiuni ar permite eliminarea întrebărilor din partea membrilor Fondului față de valorificare acestuia.

Vinificatorii nu sunt de acord nici cu faptul că contribuțiile la Fond sunt de fapt fiscale și sunt administrate de către inspecția fiscală. Când vine vorba de o asociație profesională (care ar trebui să fie Oficiul), atunci doar conducerea acestuia ar trebui să determine gradul de participare al întreprinderilor, în special pe timp de criză pandemică ce a afectat toată lumea. Ar trebui să existe amânări de plăți, dacă există risc de faliment, excluderea temporară a membrilor, etc – există multe mecanisme. Dar această structură nu trebuie să fie organ de penalizare. În spatele celor 9 companii falimentate de Inspecția fiscală, în procesul de îndeplinire a legii, stau investițiile, activele și, cel mai important, oamenii!

În final, dacă este vorba despre parteneriat public-privat, fiecare partener trebuie să-și îndeplinească angajamentele în volum deplin. Sectorul are foarte multe pretenții față de stat, care prin lege trebuie să aloce Fondului aceeași sumă, acumulată de vinificatori, dar la modul real finanțează Fondul la nivel mai mic de o treime. În ultimii doi ani, în general, statul nu a transferat nici un leu. Iar dacă statul nu este în stare să-și îndeplinească angajamentele în baza parteneriatului public-privat, poate nici nu este nevoie de acest parteneriat? Fondul aproape integral este finanțat de companiile din sector, rezultă că participanții la formarea lui și ar trebui să-l administreze, așa cum acționarii administrează bunurile societății. Și atunci statul nu va avea drept să intervină în activitatea uniunii profesionale.

Iar acest lucru înseamnă că nu vor exista scrisori deschise, de genul celei care a apărut la sfârșitul lunii august 2021: peste 40 de vinificatori, care reprezintă 70% din domeniu, au exprimat vot de neîncredere directorului ONVV Cristina Frolov și politicii actuale, promovate de organizația sa. În scrisoarea deschisă, pe numele președintelui Moldovei, președintelui parlamentului, prim-ministrului, șefului Ministerului agriculturii și conducerii Agenției de Integritate se menționează că directorul Oficiului subminează încrederea față de Oficiul Național al Viei și Vinului. Vinificatorii consideră că Moldova poate pierde o structură care a pus bazele reformei și relansării sectorului în 20213, deoarece în condițiile actuale de criză economică, nici un producător nu va considera rezonabil să achite contribuții la Fondul Viei și Vinului.

sursa: https://www.infomarket.md/