Avocatul Poporului solicită Guvernului revizuirea legislației muncii pentru a preveni concedierile arbitrare ale salariaților cu statut de pensionar

Avocatul Poporului, Ceslav Panico, a înaintat Guvernului o propunere de perfecționare a legislației, solicitând inițierea procesului de revizuire a art. 86 alin. (1) lit. y¹) din Codul muncii, care permite concedierea salariaților pe motivul deținerii statutului de pensionar pentru limită de vârstă.

Ombudsmanul recomandă reformularea acestei prevederi pentru a asigura protecția împotriva concedierilor arbitrare și a discriminării pe criteriul vârstei, prin instituirea unor condiții și garanții legale suplimentare. O astfel de abordare, ar reflecta o încercare de a echilibra interesele angajatorilor cu protecția salariaților împotriva discriminării pe criteriul vârstei.

Problema a fost semnalată anterior de Oficiul Avocatului Poporului (OAP), inclusiv în Raportul anual privind respectarea drepturilor și libertăților omului în Republica Moldova pentru anul 2022. În ultima perioadă, OAP a aprofundat analiza acestei problematici, inclusiv cu implicarea Clinicii Juridice a Facultății de Drept a Universității Sciences Po din Paris, Franța (Sciences Po Law Clinic), prin examinarea practicii franceze și a altor state europene, a standardelor internaționale și a jurisprudenței relevante. Totodată, OAP a solicitat și analizat informații privind cazurile practice documentate de Asociația Obștească HelpAge Moldova, poziția Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova și constatările Consiliului pentru Egalitate.

În prezent, după modificările operate în 2017, Codul muncii permite angajatorului să înceteze raportul de muncă în temeiul statutului de pensionar pentru limită de vârstă, fără a impune expres demonstrarea unei necesități reale de concediere, evaluarea individuală a salariatului sau justificarea proporționalității măsurii. Astfel, o persoană care a dobândit dreptul la pensie poate fi concediată chiar dacă își îndeplinește corespunzător atribuțiile profesionale și dorește să continue activitatea.

Avocatul Poporului atrage atenția că dobândirea dreptului la pensie nu trebuie confundată cu pierderea capacității de muncă sau cu intenția persoanei de a se retrage din viața profesională. Statutul de pensionar reprezintă exercitarea unui drept de protecție socială și nu ar trebui să constituie, prin el însuși, o justificare suficientă pentru concediere.

Cazurile practice relevă riscuri de abuz și vulnerabilitate socială

În cadrul analizei realizate, HelpAge Moldova a prezentat Oficiului Avocatului Poporului mai multe cazuri documentate în septembrie 2026, care împreună cu practica constatată de OAP, ilustrează consecințele aplicării acestei prevederi asupra persoanelor în etate.

Unul dintre cazuri vizează o femeie cu o experiență profesională de aproximativ 45 de ani într-o bibliotecă publică, concediată la vârsta de 65 de ani. Potrivit relatării sale, încetarea raportului de muncă nu a fost însoțită de o justificare profesională, iar concedierea a împiedicat-o să acumuleze stagiul necesar pentru recalcularea pensiei.

Într-un alt caz, o angajată a unei grădinițe din mediul rural a relatat că a renunțat temporar la plata pensiei pentru a-și păstra locul de muncă, însă ulterior a fost concediată. Aceasta a semnalat inclusiv probleme privind informarea și documentele aferente încetării raportului de muncă.

Un alt caz documentat privește o persoană concediată în condițiile în care beneficia de o pensie de numai 800 de lei, iar postul său nu a fost ocupat ulterior de o altă persoană.

Aceste situații evidențiază riscurile pe care le poate genera aplicarea normei în absența unor garanții suficiente. Pierderea locului de muncă poate determina reducerea considerabilă a veniturilor, imposibilitatea acumulării unui stagiu suplimentar pentru recalcularea pensiei și accentuarea vulnerabilității economice. Totodată, persoanele intervievate în cadrul documentării realizate de HelpAge Moldova au semnalat sentimente de tratament inegal, umilire și marginalizare.

Impactul asupra drepturilor și situației economice și sociale a persoanelor în etate

Problematica concedierii salariaților cu statut de pensionar trebuie analizată și în contextul schimbărilor demografice și al situației socioeconomice a persoanelor în etate din Republica Moldova.

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, persoanele cu vârsta de 60 de ani și peste reprezentau 25,9% din populația țării la începutul anului 2026, respectiv aproximativ 612 mii de persoane. În același timp, participarea persoanelor vârstnice pe piața muncii rămâne relativ redusă. În anul 2025, aproximativ 85,8 mii de persoane de 60 de ani și peste erau ocupate, reprezentând 11,1% din totalul populației ocupate, în scădere față de 96,3 mii în anul 2024.

Datele statistice evidențiază și vulnerabilitatea economică a acestei categorii de populație. În anul 2025, prestațiile sociale reprezentau, în medie, 54,9% din veniturile gospodăriilor cu persoane vârstnice, în timp ce veniturile salariale constituiau 29,8%. Totodată, potrivit datelor analizate de Oficiul Avocatului Poporului, rata sărăciei în rândul persoanelor în etate a constituit 38,9%, comparativ cu 31,1% la nivelul populației generale.

Aceste date evidențiază importanța posibilității de a continua activitatea profesională pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat și menținerea independenței economice. Pentru numeroase persoane în etate, salariul reprezintă o sursă importantă de venit care completează pensia și permite acoperirea cheltuielilor pentru alimentație, locuință, servicii medicale și medicamente. Pierderea acestui venit poate accentua riscul de sărăcie, dependența financiară și vulnerabilitatea socială.

Consecințele concedierii nu sunt însă exclusiv financiare. Activitatea profesională reprezintă o componentă importantă a participării la viața socială, contribuind la menținerea relațiilor interpersonale, a autonomiei personale și a identității profesionale. Excluderea involuntară de pe piața muncii poate favoriza izolarea socială și marginalizarea persoanelor în etate, în special atunci când acestea își păstrează capacitatea și dorința de a continua să muncească.

Avocatul Poporului atrage atenția că aceste consecințe trebuie luate în considerare în evaluarea necesității și proporționalității măsurilor legislative privind concedierea salariaților cu statut de pensionar. Dobândirea dreptului la pensie nu trebuie să conducă automat la limitarea posibilității persoanei de a continua activitatea profesională și de a participa activ la viața economică și socială.

Sindicatele și Consiliul pentru Egalitate au semnalat problemele generate de această prevedere

Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM),  în septembrie 2026, a comunicat Avocatului Poporului că s-a opus introducerii acestui temei de concediere încă din anul 2017, când au fost examinate modificările legislative respective. Sindicatele au invocat riscul încălcării dreptului la muncă și a principiului egalității de tratament între salariați.

Potrivit CNSM, aplicarea prevederii poate fi utilizată inclusiv pentru evitarea garanțiilor legale aferente reducerii personalului sau pentru încetarea raporturilor de muncă cu salariați considerați incomozi, fără ca măsura să urmărească în mod real obiectivul de creare a oportunităților de angajare pentru persoanele tinere.

Problematica a fost examinată și de Consiliul pentru Egalitate. Prin Decizia din 24 iunie 2022, în cauza nr. 51/22, Consiliul a constatat existența unei discriminări directe pe criteriul statutului de pensionar pentru limită de vârstă. În cazul examinat, angajatorul nu a demonstrat existența unei justificări obiective și rezonabile pentru concediere, iar măsura nu a fost precedată de o evaluare a capacității profesionale a salariatului.

Un element relevant al cazului a fost și faptul că persoana angajată ulterior pe postul eliberat nu era un tânăr aflat în căutarea unui loc de muncă, deși facilitarea accesului tinerilor pe piața muncii constituia unul dintre obiectivele invocate pentru justificarea acestui temei de concediere.

Consiliul a subliniat necesitatea unei justificări obiective și rezonabile a concedierii, astfel încât statutul de pensionar să nu fie utilizat în mod arbitrar.

Totodată, în rapoartele sale privind situația în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, Consiliul pentru Egalitate a continuat să semnaleze problemele legate de concedierea persoanelor cu statut de pensionar și necesitatea aplicării unor criterii transparente și obiective.

Standardele și recomandările internaționale privind protecția împotriva concedierilor nejustificate

Problema a fost semnalată și la nivel internațional. În raportul său privind vizita în Republica Moldova, publicat în anul 2024, Experta independentă a Organizației Națiunilor Unite pentru exercitarea drepturilor omului de către persoanele vârstnice, Claudia Mahler, a atras atenția asupra caracterului discriminatoriu al prevederii din Codul muncii și a recomandat eliminarea acesteia.

De asemenea, standardele Organizației Internaționale a Muncii și ale Consiliului Europei consacră importanța protecției lucrătorilor împotriva concedierilor nejustificate. Convenția OIM nr. 158 prevede necesitatea existenței unui motiv valabil pentru încetarea raportului de muncă la inițiativa angajatorului, legat de capacitatea sau conduita lucrătorului ori de cerințele de funcționare ale întreprinderii sau instituției.

Articolul 24 din Carta Socială Europeană revizuită consacră, de asemenea, dreptul lucrătorilor la protecție în caz de concediere, inclusiv împotriva încetării raporturilor de muncă fără un motiv valabil.

În acest context, o interpretare relevantă a fost formulată de Comitetul European pentru Drepturi Sociale în Concluziile sale din 2016 privind Slovacia, în cadrul examinării respectării art. 24 din Carta Socială Europeană revizuită. Comitetul a subliniat că atingerea vârstei obișnuite de pensionare sau dobândirea dreptului la pensie nu constituie, prin ele însele, motive suficiente pentru concedierea unui salariat la inițiativa angajatorului. O asemenea concediere este contrară standardului prevăzut de Cartă dacă nu este justificată printr-un motiv valabil legat de capacitatea sau conduita salariatului ori de cerințele de funcționare ale întreprinderii, instituției sau serviciului. Comitetul a făcut astfel distincție între încetarea automată a raportului de muncă în temeiul legii, la atingerea unei vârste obligatorii de pensionare, și concedierea dispusă la inițiativa angajatorului exclusiv pe motivul eligibilității pentru pensie.

Jurisprudența europeană evidențiază și necesitatea examinării consecințelor concedierii asupra vieții private. În cauza Denisov c. Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că măsurile privind raporturile de muncă pot intra în domeniul de aplicare a dreptului la respectarea vieții private atunci când produc consecințe suficient de grave asupra vieții personale și familiale, a relațiilor sociale sau a reputației profesionale.

Practica europeană oferă exemple de protecție suplimentară a lucrătorilor în etate

Analiza realizată de Oficiul Avocatului Poporului a inclus experiența mai multor state europene, printre care Franța, Germania, Polonia și Regatul Unit, care au dezvoltat mecanisme diferite de protecție a salariaților în contextul pensionării.

O atenție deosebită a fost acordată experienței Franței, examinată inclusiv cu sprijinul Clinicii Juridice Sciences Po din Paris.

Legislația franceză interzice discriminarea pe criteriul vârstei în raporturile de muncă, inclusiv în ceea ce privește recrutarea, promovarea, formarea profesională, aplicarea sancțiunilor disciplinare și concedierea. În acest sens, atingerea vârstei de pensionare sau dobândirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă nu constituie, prin ele însele, motive suficiente pentru concedierea unui salariat. Eventualele diferențe de tratament bazate pe vârstă trebuie să fie justificate obiectiv și rezonabil de un scop legitim, iar mijloacele utilizate să fie necesare și proporționale.

Totodată, dreptul francez distinge între concediere și pensionarea la inițiativa angajatorului, pentru aceasta din urmă fiind stabilite condiții și garanții specifice. Astfel, începând cu vârsta de 67 de ani, angajatorul poate propune pensionarea salariatului, însă, până la împlinirea vârstei de 70 de ani, acesta poate refuza încetarea raportului de muncă. După împlinirea vârstei de 70 de ani, angajatorul poate iniția pensionarea fără consimțământul salariatului, cu respectarea procedurilor legale aplicabile.

Experiența Franței este relevantă pentru Republica Moldova, întrucât demonstrează că reglementarea încetării raporturilor de muncă în contextul pensionării nu presupune acordarea unui drept discreționar angajatorului de a concedia salariații exclusiv în baza statutului de pensionar. Spre deosebire de cadrul normativ francez, art. 86 alin. (1) lit. y¹) din Codul muncii al Republicii Moldova permite concedierea în baza acestui statut fără a prevedea expres obligația justificării necesității măsurii și a evaluării circumstanțelor individuale. Prin urmare, practica franceză oferă un exemplu de reglementare în care interesele angajatorilor și obiectivele politicilor de ocupare a forței de muncă sunt corelate cu garanții legale împotriva concedierilor arbitrare și a discriminării pe criteriul vârstei.

În Germania, atingerea vârstei de pensionare nu constituie, prin ea însăși, un motiv obișnuit de concediere, deși legislația permite anumite mecanisme contractuale sau colective privind încetarea raporturilor de muncă la vârsta standard de pensionare. În Polonia, jurisprudența a consolidat principiul potrivit căruia atingerea vârstei de pensionare nu este suficientă, în sine, pentru justificarea concedierii. Regatul Unit a eliminat în anul 2011 vârsta generală obligatorie de pensionare, impunând justificarea obiectivă a eventualelor mecanisme de pensionare obligatorie.

Necesitatea asigurării proporționalității și prevenirii concedierilor arbitrare

Avocatul Poporului recunoaște că promovarea angajării tinerilor, reînnoirea forței de muncă și gestionarea eficientă a resurselor umane pot constitui obiective legitime ale politicilor publice. Statele beneficiază de o marjă largă de apreciere în stabilirea acestor politici.

Totuși, existența unui scop legitim nu justifică automat orice măsură adoptată pentru realizarea sa. Este necesar ca măsura să fie adecvată, necesară și proporțională, iar diferențele de tratament să fie susținute de o justificare obiectivă și rezonabilă.

În cazul prevederii actuale din Codul muncii, concedierea unui salariat pensionar nu conduce în mod necesar la angajarea unei persoane tinere. Postul poate rămâne vacant sau poate fi desființat, fără ca obiectivul invocat să fie realizat. Mai mult, norma nu obligă angajatorul să demonstreze existența unei nevoi reale de recrutare sau de reînnoire a personalului.

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv în cauza Ingeniørforeningen i Danmark (Ole Andersen), C-499/08, a fost evidențiată necesitatea de a distinge între eligibilitatea unei persoane pentru pensie și intenția sa efectivă de a părăsi piața muncii. Deși cauza privea acordarea unei indemnizații de concediere, raționamentul Curții este relevant pentru evaluarea proporționalității măsurilor care dezavantajează lucrătorii în considerarea dreptului lor la pensie.

În opinia Avocatului Poporului, problema principală a reglementării actuale constă în posibilitatea aplicării arbitrare a temeiului de concediere, în absența obligației angajatorului de a demonstra o justificare concretă și a unor garanții suficiente pentru salariat.

Avocatul Poporului recomandă reformularea prevederii din Codul muncii pentru a asigura un echilibru între interesele angajatorilor și protecția salariaților împotriva concedierilor arbitrare și a discriminării pe criteriul vârstei.

Sintetizând constatările și argumentele prezentate, în vederea asigurării unui echilibru între obiectivele legitime ale politicilor de ocupare a forței de muncă, interesele angajatorilor și necesitatea protejării drepturilor salariaților în etate, precum și a prevenirii concedierilor arbitrare și a tratamentului discriminatoriu pe criteriul vârstei, Avocatul Poporului solicită Guvernului inițierea procesului de revizuire a art. 86 alin. (1) lit. y¹) din Codul muncii.

În acest sens, Ombudsmanul recomandă:

• Condiționarea concedierii de existența unei justificări obiective și rezonabile, întemeiate pe un scop legitim de politică a ocupării forței de muncă, cu respectarea cerințelor de adecvare, necesitate și proporționalitate.
• Obligarea angajatorului să motiveze în scris și să demonstreze necesitatea concedierii, inclusiv prin prezentarea unor circumstanțe obiective și verificabile privind recrutarea, reînnoirea forței de muncă sau reorganizarea efectivă a activității.
• Introducerea unei evaluări individuale și a consultării prealabile a salariatului, inclusiv cu privire la intenția acestuia de a continua activitatea profesională.
• Consolidarea garanțiilor împotriva concedierilor nejustificate, inclusiv prin asigurarea posibilității de contestare a deciziei și a dreptului la o compensație adecvată sau la o altă reparație corespunzătoare.

Propunerea poate fi vizualizată aici: https://ombudsman.md/post-document/propunere-de-modificare-a-art-86/