Circa 11 300 de familii din Republica Moldova au fost deportate în dimineața zilei de 6 iulie 1949 de către regimul comunist sovietic

Acum 77 de ani, în dis-de-dimineața zilei de 6 iulie 1949, regimul comunist sovietic organiza cea mai amplă deportare în masă de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova care a cuprins 11.281 familii, contingentul strămutaților forțat alcătuind 35.796 de persoane, dintre care 11. 889 erau copii, 14.033 – femei și 9 864 – bărbați.

Pentru organizarea operațiunii au fost mobilizați 3.389 colaboratori ai poliției politice(MGB) și civile sovietice (MVD), 9.050 soldați ai trupelor de interne și securitate (MVD-MGB), precum și 22.560 activiști de stat și de partid.

Pentru desfășurarea operațiunii, gândită și realizată ca o operațiune militară, inclusiv denumirea conspirativă (rus. IUG, rom. Sud) era prevăzută alocarea a 30 de eșaloane de trenuri care au plecat spre Siberia și Kazahstan din 26 de gări, 1637 de vagoane, 3 728 de camioane (inclusiv Studebaker și Renault) (datele din dosarul operațiunii diferă aici un pic față de cele din harta operațiunii).

Scopul deportării a fost multiplu:

1. inocularea fricii în rândurile țăranilor pentru ca aceștia să renunțe la proprietățile lor și să intre în colhoz – înainte de deportare erau colectivizate 32 % din gospodării, iar peste câteva luni, în noiembrie, ca. 80 la sută. Acest rezultat a fost atins și prin amenințarea țăranilor după iulie 1949 că dacă nu intră în colhoz, se va organiza o altă deportare. Un instructor al CC al PCM, Paniș, în septembrie 1949, fiind în vizită în satul Egorovca din raionul Fălești profera următoarele amenințări: „O să vă strivim cu șinele, acum avem tractoare și tancuri”. El a mai spus că partidul avea trei arme pentru a-și atinge obiectivele – a. ideologia, b. cointeresarea materială și c. coerciția (принуждение) și dacă primele două nu aduc rezultate, se recurge la a 3-a (printre care, deportarea în masă).

2. al doilea scop al deportării a fost eliberarea spațiului locativ pentru elita de partid și de stat, mai ales pentru cei veniți din afară, Rusia, Ucraina etc.

3. asigurarea cu forță ieftină de muncă a unor regiuni cu climă aspră care duceau lipsă de mână de lucru.

4. prin deportarea în masă din 1949 societatea basarabeană a fost decapitată de elitele economice, politice și intelectuale, elitele fiind, cum se știe, purtătoare a conștiinței naționale moderne, în cazul nostru, a celei românești moderne care abia se înfiripase în perioada interbelică; impactul asupra elitelor altor grupuri etnice, mai ales găgăuzi, bulgari, ucraineni, dar și ruși locali a fost la fel de devastator.

Sursa: Agenția Națională a Arhivelor