Maia Sandu ia atitudine: Nu mi-au lăsat о altă opțiune decât să fac publică aceasta adresare

Ministrul în exercițiu al Educației, Maia Sandu, a luat atitudine referitor la unele decizii ale instanțelor judecătorești ce vizează Ministerul. În acest sens, ea a publicat o scrisoare deschisă către președintele și membrii Consiliului Superior al Magistraturii.

Domnule preşedinte, domnilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,

Am decis sa vin  cu această scrisoare deschisă după ce am încercat,  în  repetate  rinduri,  sa
comunic  prin  metode  birocratice  despre  experience  dificile  prin  care  a  trecut  Ministerul
Educatiei  in procesul de solutionare a unor cazuri  in justitie. Am  trimis mai multe scrisori  la
Consiliul  Superior al  Magistraturii  (CSM)  in  care mi-am  exprimat îngrijorarea  fata de  unele
decizii  ale  instantelor judecatoresti,  inclusiv am încercat sa  obtin  acceptul  de a veni  cu  un
mesaj in fata plenului CSM.  Însa raspunsurile formale oferite la solicitarile ministerului, pe de
о parte,  si  lipsa unui  raspuns clar  in  ceea ce priveste participarea  la sedinta  in plen a CSM,
pe de alta parte, nu mi-au lasat о alta optiune decât sa fac publica aceasta adresare.
Pentru început,  permiteti-mi sa nu  fiu de acord  cu  unul dintre enunturile din  scrisoarea Dvs
de  raspuns,  precum  ca  “[…]  este  inadmisibil  ca  orice  functionar  sa  expuna  in mod  oficial
critici unor hotariri judecatoresti  irevocabile, or, astfel de adresari pot promova doar nihilismul
juridic si  lipsa  de  respect  fata de  Lege”.  Ca  cetatean  al  acestei  tari,  precum  si  in  calitatea
mea de ministru, care a sprijinit pe parcursul ultimilor doi ani politicile de reformare a justitiei,
inclusiv  cele  de  crestere  a  salariilor  pentru  judecatori,  am  dreptul  si  obligatia  sa  comunic
despre anumite decizii judecatoresti care, din perspectiva noastra, nu corespund  legii si care
creeaza impedimente serioase in administrarea eficienta a sectorului educational.
Este  ingrijorator  si  faptul  ca  una dintre  scrisorile  anterioare  catre CSM,  prin  care  solicitam
examinarea comportamentului unor magistrate nu numai ca nu a ajuns nici macar la colegiul
disciplinar pentru  a fi  pusa  in  discutie,  ci  a avut efecte adverse  asupra noastra. Întâmplator
sau  nu,  unul  dintre  judecatorii  care  au  fost  vizati  in  materialul  cu  pricina  a  pronuntat  in
perioada  imediat  urmatoare înca  2  decizii  in  defavoarea ministerului,  manifestind  totodata
fata de noi о atitudine tendentioasa,  in  contradictie cu  normele de conduita pe care trebuie
sa le afiseze un magistrat in exercitarea actului de justitie.
Stiu  ca  CSM  nu  are  competenta  legala  de  a  reexamina  solutiile  pronuntate  prin  hotaririle
judecatoresti.  Chiar daca verdictele date de slujitorii dreptatii,  despre  care voi mentiona pe
parcurs,  sint  discutabile  sub  aspectul  legalitatii,  nu  revendic  revizuirea  acestora.  De asemenea,
sub  nicio  forma  nu  doresc  ca  acest mesaj  sa  fie  perceput  si  interpretat  ca  un
semnal  dat  instantelor de  judecata  pentru  „reevaluarea”  deciziilor  luate  anterior,  astfel încât
sa se dea câstig de cauza Ministerului Educatiei.
Însă  ceea  ce  Consiliul  Superior  al  Magistraturii  –   singurul organ  de  autoadministrare
judecatoreasca  –  poate  si  trebuie  sa  faca  este  să  ia  atitudine  fata de  actiunile magistratilor
care  pronunta decizii  la  limita  legii,  sa asigure examinarea cu discernammt a  fiecarui  caz in
parte  si,  daca  cele  învederate  se  confirma,  sa  actioneze  în  consecinta.  Pentru  ca  doar
actiunile proactive ale CSM-ului pot aduce schimbari  in acest sector.
În continuare,  voi prezenta doar câteva exemple de cazuri  in care deciziile judecatoresti sunt,
cel putin, discutabile, din punctul nostru de vedere.
Cazul Chirosca
Anul  trecut  Ministerul  Educatiei  a  eliberat  din  functie  un  director  de  scoala  profesionala.
Temeiul  de eliberare  l-a  constituit împlinirea de  catre  directorul în  cauza  a  vârstei  de 65  de
ani.  Codul muncii  prevede expres  ca,  la Tmplinirea  vTrstei de 65 de  ani,  toti  conducatorii  de
institutii  de  stat  trebuie  eliberati  din  functie.  Un  atare  amendament  la  Codul  muncii  a  fost
aprobat încă în anul 2006.
Directorul a contestat ordinul în  instanţă,  invocând  neretroactivitatea  legilor si sustinând ca, în
raport  cu  el,  se  aplica  doar  legile în  vigoare în  momentul în  care  acesta  fusese  angajat  la
serviciu, adica cele din 1986.
Surprinzator,  dar judecatorul Galina Moscalciuc,  de  la Judecatoria Buiucani, îi da câstig de
cauza  reclamantului  si  anuleaza  ordinul  de  concediere.  În  motivare  este  repetat  acelasi
argument:  întrucât  persoana  respective  a  fost  angajata  în  1986,  când  nu  exista  temeiul  de
concediere  in  legatura  cu  împlinirea  vârstei  de  65  de  ani,  concedierea  este  ilegala.  Altfel
spus,  unei  persoane  angajate în  anul  1986  nu  i  se  aplica  legile  adoptate dupa acest an,  ci
doar cele care erau in vigoare  la acel moment. Din punct de vedere juridic, о asemenea
interpretare data principiului neretroactivitatii  legii nu poate fi sustinuta. Or,  о  lege nu poate fi
considerate ca  fiind  retroactive atunci când modifica pentru  viitor о  stare de drept nascuta
anterior şi  nici  atunci  când  suprima  producerea,  tot în viitor,  a efectelor unei situatii juridice
constituite sub  imperiul  legii vechi,  pentru ca, în aceste cazuri,  legea noua nu  face altceva decât
să  reglementeze modul de actiune  in  timpul urmator intrarii  ei  in  vigoare.  Decizia  respectivă
înseamnă,  de  facto,  că  celor  născuţi  într-un  an anume ar fi  trebuit sa  li se aplice pe tot parcursul
vietii doar  legile  in vigoare  in ziua nasterii.
Daca ar fi sa  tinem cont de  logica magistratului si daca о atare  interpretare s-ar aplica drept
precedent judiciar  in  raport cu  alte  cazuri,  atunci,  bunaoara,  un  SRL înregistrat  in  Registrul
comertului  in 2008 va achita  impozitele si  taxele pe anii urmatori doar  in cuantumul prevazut
de  politicile  bugetar-fiscale din  anul  2008;  un  funcfionar public  numit  în  functie  pâna în  anul
2008 va  fi îndreptatit sa  refuze depunerea declaratiei de  interese  personale,  dat  fiind  faptul
ca  la  momentul  numirii  sale  în  functia  publica  nu  exista  Legea  cu  privire  la  conflictul  de
interese. Sau, de exemplu,  un judecator numit ptna  in 2014,  când a  intrat în vigoare  legea de
majorare a salariilor,  nu va beneficia de salariu potrivit  legii noi,  ci de salariul existent  la data
emiterii decretului de numire în functie. Ministerul  nu  a  fost de acord  cu  decizia  Judecatoriei
Buiucani  si  a depus apel  la Curtea de Apel  Chisinau.  Pentru  ca  la  data  respectivă  eram  în  concediu,
atributiile  mele  de  serviciu fusesera  delegate,  conform  legii,  viceministrului  Educaţiei  Igor  Grosu,
care  a  si  semnat apelul catre  instanţă.  Curtea de Apel  nu a dat curs cererii,  argumentând prin aceea
ca apelul este semnat de altcineva decât de ministru,  iar la cerere nu este anexata о procură. Adică,
un viceministru ar avea  nevoie  de  procura  ca  sa  semneze  un  apel.  Nu  au  mai  contat  explicaţiile  ca,
potrivit legilor din domeniu,  la capitolul organizare si  functionare a administratiei publice –  si în  toata
lumea  este  asa  –   ministrul  este  înlocuit  de  unul  dintre  adjunctii  sai.  La  fel,  nu  a  avut însemnatate
faptul ca,  la materialele depuse,  s-a anexat ordinul de delegare a atributiilor de ministru  catre
viceministru,  acceptul Cancelariei de  Stat  referitor  la  concediul ministrului, adica  tot  setul  de  acte
care  confirma  faptul  delegarii  temporare  a  responsabilitatilor  de ministru al Educatiei catre viceministru.
Am  depus,  bineînteles,  recurs  la Curtea  Suprema  de  Justiţie.  De  data  aceasta,  am  anexat
chiar  si  copia  buletinului  de  identitate  al  viceministrului  pentru  ca  magistratii  sa-i  verifice
semnatura.  Insa  completul  de  judecatori  de  la Curtea  Suprema de Justitie,  Valeriu  Doaga,
luliana Oprea  si  Sveatoslav Moldovan,  a  reiterat mot a mot alegatiile  instantei  inferioare:
nu este anexata vreo procura, prin urmare, Curtea de Apel Chisinau a procedat corect.
Voi  mentiona,  în  acest  context,  că  majoritatea  scrisorilor  care  vin  la  minister de  la  Curtea
Suprema  de  Justice  sunt  semnate,  în  numele  presedintelui  sau  vicepresedintilor,  de  cineva
dintre angajati. Adica,  nu doar vicepresedintii semneaza în  locul presedintelui,  ci chiar simplii
angajati,  functionari  publici  de  executie.  Astfel  de  situatii,  în  care  adjunctul  conducatorului
semneaza în  locul  conducatorului  institutiei,  se întâlnesc în  toate  autoritatile  publice,  fiind  о
procedure  care  se  circumscrie  legislatiei  în  materie  de  organizare  a  administratiei  publice.
Daca  am  urma  logica  instantelor,  ar trebui  sa  calificam  toate documentele venite de  la CSJ
ca  fiind  semnate  de  persoane  neîmputernicite?  Sau  că  toţi  cei  care  semneaza  în  locul
conducatorilor,  inclusiv cei de la Curtea Suprema de Justitie, procedeaza  ilegal?